Dreptul Teodosie de la Balta cinstit de basarabeni încă de la începutul secolului XX.

Nouă stea pe cerul Bisericii

Te-a aşezat Domnul ca pe toţi să ne luminezi

Cu pilda vieţii şi cu a ta solire,

Bezna împrăştiind-o, o, Teodosie.

Roagă-te, mărite nevoitor,

Pentru toţi creştinii ce cinstesc proslăvirea ta,

Mijlocind credinţă, nădejde şi iubire,

De la Sfânta Treime, o, Teodosie.

Cu pilda vieţii şi cu a ta solire, bezna ai împrăştiat-o, o, Teodosie!

Iată că după exact 100 de ani de la prima aflare a moaştelor misticului Teodosie de la Balta a avut loc canonizarea oficială de către Biserica Ortodoxă din Ucraina (Patriarhia Moscovei) a acestui sfânt părinte.

Canonizarea părintelui Teodosie de la Balta a fost posibilă graţie efortului depus de către vlădica Agafanghel Mitropolit al Odesei, care implicându-se hotărât acuma câţiva ani în elucidarea cazului părintelui Teodosie, cu mult zel a îndepărtat ceaţa îndoielilor cu privire la activitatea acestui mare mistic şi a dus cercetarea la bun sfârşit, adică până în ziua canonizării. Î.P.S. Agafanghel a fost primul dintre mai marii Bisericii, care a avut dorinţa să meargă la Balta şi să deschidă personal sicriul părintelui Teodosie. Mireasma şi integritatea trupului l-au făcut atunci pe vlădica Odesei să îngenuncheze şi printre lacrimi să exclame: „Părinte Teodosie, iartă-ne pe noi că te-am descoperit aşa de târziu!” .

De ce totuşi s-a tărăgănat atât de mult proslăvirea părintelui Teodosie?

Cercetând materialele din arhivă aflăm că ridicarea în rândurile sfinţilor a părintelui Teodosie Leviţki de la Balta, a fost discutată încă în Sinodul condus de oberprocurorul Constantin Pobiedonosţev. Atunci sinodalii la cererea arhiereului vicar din Balta – Serafim, au binecuvântat mutarea trupului neputrezit din cimitirul oraşului Balta, la nou înfiinţata mănăstire de bărbaţi din aceiaşi localitate.

De menţionat faptul că preotul Teodosie a început să fie venerat în popor încă din a doua jumătate a sec. XIX. La Balta, încă de atunci au început, să se facă pelerinaje la mormântul părintelui Teodosie. Către sfârşitul sec. XIX aceste pelerinaje au început, să ia o amploare tot mai mare. Mulţi dintre pelerinii veniţi să se închine la mormântul părintelui Teodosie, se vindecau de boli incurabile, iar vestea despre minunile săvârşite la mormântul său, s-a împrăştiat în întreg ţinutul Podoliei, Chersonului şi în Basarabia.

Aşadar, măsura intreprinsă de arhiereul vicar al Podoliei Serafim, de a muta trupul părintelui Teodosie din cimitirul oraşului în incinta nou înfiinţatei mănăstiri din Balta a fost o măsură legală şi un prim pas spre canonizarea de către Biserică a acestui sfânt părinte. Ridicarea trupului neputrezit a părintelui Teodosie din cimitirul din Balta şi aşezarea acestuia în nou înfiinţata mănăstire, a schimbat traseul numeroşilor pelerine care veneau, să se închine în număr tot mai mare.

O bună parte dintre pelerini erau veniţi din Basarabia.

La Balta basarabenii noştri erau întâmpinaţi de predica blândă în graiul matern a compatriotului lor părintele Inochentie de la Balta. În predicile sale rostite în dulcele grai basarabenesc, părintele Inochentie învăţa pelerinii: „Mare, Mare şi iar Mare este părintele nostru Feodosie de la Baltă…”.

Basarabenii, ţărani simpli, fiind entuziasmaţi de predica părinţelului lor, au prins o mare evlavie faţă de părintele Teodosie. Aceştia din generaţie în genraţie au transmis această evlavie la urmaşii lor.

Din păcate, intenţiile arhiereului Serafim, de a duce la bun sfârşit cercetarea cazului părintelui Teodosie şi evident canonizarea acestuia, au fost stopate în anul 1917 odată cu instaurarea haosului bolşevic.

Cât despre cazul părintelui Inochentie de la Balta, am explicat cu lux de amănunte în volumul „Viaţa şi lucrarea părintelui Inochentie de la Balta; contribuţie la studierea fenomenului inochentist”, şi anume despre neapartenenţa ieromonahului Inochentie la curentul cu înclinaţii sectare care, de fapt s-a format pe când acesta se afla departe de Podolia şi Basarabia în exil la Soloveţc. În scrisorile sale scrise din exil părintele Inochentie în repetate rânduri îi condamana pe cei care împrăştiau zvonuri depsre provenienţa sa la Sfânta Treime.

Reluarea cercetărilor a fost posibilă doar la începutul sec. XXI.

În data de 6 martie 2007, Comisia Sinodală de canononizare, a Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei), în urma unor dezbateri îndelungate a hotărât canonizarea preotului şi marelui mistic ortodox Teodosie Leviţki din Balta. Preşedintele Comisiei arhiepiscopul de Krivoi Rog şi Nicopol, Î.P.S. Efrem, în numele întregii adunări, s-a adresat întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitului Vladimir Sabodan şi Sfântului Sinod de la Chiev, în legătură cu ridicarea în rândurile sfinţilor, a acestui mare preot ortodox.

Pregătirile şi formalităţile înaintea slujbei de canonizare au mai durat încă 2 ani şi jumătate. În data de 20 octombrie 2009, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a vizitat oraşul Balta, unde în Catedrala Adormirii Maicii Domnului a oficiat Dumnezeiasca Liturghie şi canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta († 9 martie 1845).

Împreună cu Preafericitul Mitropolit au slujit mitropolitul Agafanghel de Odesa şi Ismail, arhiepiscopii Ionatan de Tulcea şi Braţlav, Bartolomeu de Rivno şi Ostrog şi Ioan de Herson şi Tavria, episcopii Petru de Hâncu (vicarul Mitropoliei de Chişinău), Alexei de Belgorod-Dnestrov (vicarul Eparhiei Odesa), Alexandru de Pereiaslav – Hmelniţki, precum şi peste 100 de preoţi.

În timpul Liturghiei, după Vohodul Mic, s-a slujit ultimul parastas pentru dreptul adormit. După aceea, Mitropolitul Agafanghel a dat citire Deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraiana din 18 aprilie 2008 (Jurnalul nr. 29) pentru canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta. Arhiepiscopul Ionatan a citit viaţa acestui fericit nevoitor, iar apoi în timpul cântării troparului şi a megalinariei nou-proslăvitului sfânt, Preafericitul Mitropolit Vladimir s-a închinat raclei cu cinstitele moaşte ale Dreptului Teodosie. Acelaşi lucru l-au făcut şi ierarhii, clericii şi mirenii prezenţi în biserică.

Basarabia noastră s-a învrednicit să primească o icoană a preacuviosului lui Dumnezeu Teodosie cu o părticică din cinstitele sale moaşte.

În amintirea acestui eveniment ierarhii prezenţi la slujba de canonizare, au primit în dar câte-o icoană a preacuviosului lui Dumnezeu Teodosie cu o părticică din cinstitele lui moaşte. Basarabia noastră s-a învrednicit de o astfel de icoană prin mijlocirea P.S. Petru episcop de Hâncu, care în data de 24 octombrie 2009, a adus sfinţenia spre închinare credincioşilor la mănăstirea Hâncu.

Sfinte, plăcutule al lui Dumnezeu Teodosie de la Balta, mijloceşte pentru noi acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.

Mihail Bortă, magistru în Teologie Ortodoxă

Chişinău, noiembrie 2009.

Apel Naţional pentru predarea Religiei în şcoală

Evenimentele social-politice ce s-au desfăşurat în ultimii ani în societatea noastră a determinat apariţia necesităţii de a introduce religia ca disciplina obligatorie în ciclul preuniversitar. Acest fenomen nu constituie un moft al cuiva ci un imperativ al unei societăţi aflate în tranziţie, abia scăpată de ateism.

După o lungă perioadă de ateism, în întregul spaţiu ex-sovietic, credinţa îşi recapătă locul ei firesc în societate, astfel spre exemplu începând cu septembrie 2009 religia se predă şi în şcolile din Rusia.

Cineva spunea că mileniul III “va fi unul al credinţei sau nu va fi deloc”. Republica Moldova, în intenţiile sale de aderare la UE ar trebui să preia practica ţărilor cu o democraţie consolidată în care de mai mulţi ani religia este predată în instituţiile preuniversitare.

Ca o reflectare legislativă la nivel european a importanţei identităţii cultural-spirituale a fiecărei naţiuni, domeniul cultural şi cel religios intră în competenţa exclusivă a fiecărui stat. Republica Moldova ar trebui să aibă o poziţie fermă vis-a-vis de educaţia religioasă a tinerii generaţii.

În era tehnologizării, mediul de comunicare electronic este înţesat de grupări antisociale care sub diferite măşti ademenesc pentru interese necurate, pe adolescenţii lipsiţi de posibilitatea discernerii adevărului. În această ordine de idei introducerea religiei in şcoală ar contribui la o mai bună cunoaştere a propriilor valori religioase şi la păstrarea identităţii naţionale.

Reieşind din cele remarcate mai sus Alianţa “Suflet pentru Educaţie” solicită factorilor de decizie a ţării urgentarea elaborării şi adoptării legii respective. Având în vedere confruntările şi pericolele pe care le vor avea de înfruntat, a nu le da copiilor noştri posibilitatea să-şi cunoască identitatea spirituală, credem că este o crimă naţională, opusă principiului din constituţie privind “libera dezvoltare a personalităţii umane”.

Apelul parvenit din partea ASE are scopul de a oferi tinerii generaţii posibilitatea de a se familiariza cu valorile moral-spirituale ale neamului nostru încă de pe băncile şcolii.

Introducerea religiei în şcoală nu mai este o opţiune posibilă şi reprezintă un imperativ al întregii societăţi. Dacă factorii de decizie de astăzi sunt conştienţi de datoria pe care o au faţă de Moldova de mâine, nu pot să-i lipsească pe cei care o vor edifica de ceea ce îi va ajuta cel mai mult: credinţa şi valorile moral-spirituale.

O educaţie fără religie înseamnă o şcoală fără suflet, care, mai devreme sau mai târziu, îşi va dovedi, în plan practic, ineficienţa.

O educaţie care cuprinde religia va fi o temelie bună pentru Moldova de mâine.

ASE îsi exprimă încrederea în competenţa şi profesionalismul dumneavoastră şi avem convingerea că această problemă va fi soluţionată cât mai rapid.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Pentru susţinerea introducerii religiei ca obiect de studiu în mediile preuniversitare vă îndemnăm să semnaţi aceasta petiţie, folosind modelul de mai jos:

Descarcă modelul în format .doc (Word)

Persoana de contact: Rusanovschi Iulian – /+373/ 79600416

SEMNAŢI PETIŢIA ONLINE AICI

Parintele Teofil Paraian a trecut la cele vesnice

Parintele Teofil Paraian, duhovnicul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, judetul Brasov, a trecut la cele vesnice in aceasta dimineata, joi 29 octombrie 2009, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca.

Parintele Teofil s-a nascut la 3 martie 1929 in satul Toparcea, din apropierea Sibiului. A primit la botez numele Ioan si a fost fiind primul dintre cei patru frati. S-a nascut fara vedere, motiv pentru care urmeaza cursurile unei scoli primare pentru nevazatori la Cluj-Napoca, in perioada 1935 – 1940. Intre anii 1942 – 1943, isi continua cursurile la o scoala de nevazatori la Timisoara. Cursurile liceale sunt facute tot la Timisoara, intr-un liceu teoretic pentru vazatori.Urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu, intre anii 1948 – 1952. La 1 aprilie 1953 intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. Este calugarit in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului si primeste numele de Teofil. Dupa sapte ani de la calugarie este hirotonit diacon de catre Mitropolitul Nicolae Colan. La 13 mai 1983 este hirotonit preot de catre Mitropolitul Antonie Plamadeala. La aceasta data primeste si hirotesirea intru duhovnic. In anul 1986 este hirotesit protesinghel, iar in anul 1988 arhimandrit.

Autobiografie:

“Am fost hirotonit preot si hirotesit duhovnic in anul 1983, in ziua de 13 mai, la Izvorul Tamaduirii. In aceasta zi aici, la Manastirea Brancoveanu, este un fel de hram, la care se aduna multi credinciosi si se savarsesc Liturghia arhiereasca, cu un mare sobor de preoti si diaconi. Am fost hirotonit si hirotesit de I.P.S. Antonie, Mitropolitul Ardealului.

Cred ca in legatura cu aceasta intrebare e bine sa spun ceva si despre felul cum s-a ajuns la hirotonia mea ca preot si la hirotesia mea in duhovnic.

Inca din copilarie, imi placeau mult sfintele slujbe si mi-am dorit mult sa fiu preot. In vremea copilariei, ma jucam de-a slujba si imi inchipuiam ca sunt preot. In timpul liceului, m-am hotarat sa studiez teologia, cu gandul de a ajunge preot. In vederea implinirii acestei dorinte, m-am prezentat la Mitropolitul Nicolae Balan, in Sibiu, pentru a obtine aprobarea, in niste imprejurari care nu m-au favorizat la cei optsprezece ani ai mei de atunci, in loc sa-i vorbesc Mitropolitului de dorinta mea de a studia teologia in vederea preotiei, i-am spus – de la bun inceput si fara nici o ezitare – ca vreau sa ma fac preot. Raspunsul Mitropolitului a fost negativ: « Nu, nepoate», cu adaosul:« Sa ai lumina in suflet !». Am retinut indemnul sau urarea, desi nu mi s-a spus nimic despre metoda de a castiga lumina sufleteasca, nici in ce conditii se poate implini pentru mine aceasta urare – daca a fost o urare si nu un indemn. N-am considerat, insa, definitiva afirmatia ca nu pot deveni preot. Mi-am continuat scoala, caci mai aveam de facut doua clase de liceu, pe care le-am absolvit intr-un an, ultima clasa facand-o ca « particular» – cum se zicea pe atunci – adica la «fara frecventa». Intre timp, cu voia lui Dumnezeu, am cunoscut pe Parintele profesor Teodor Bodogae, care, pe acea vreme, preda Istoria Bisericeasca Universala la Institutul Teologic din Sibiu. I-am spus Parintelui Bodogae de dorinta mea de a studia teologia, ca si de insuccesul meu din vara precedenta. Sfintia Sa a fost foarte binevoitor fata de mine si mi-a promis ca va vorbi cu Mitropolitul in vederea intrarii mele la Teologie, ceea ce a si facut. Avind terenul pregatit, m-am prezentat din nou la Mitropolitul Nicolae Balan caruia, de data aceasta, i-am prezentat doar dorinta mea de a studia Teologia. Mitropolitul a fost de acord, dar a tinut sa-mi spuna, din nou, ca preot nu ma pot face. Am raspuns ca am inteles, pentru ca de fapt am si inteles si am ramas la acest cuvant pana la masura aceea, ca n-am cerut si nici n-as fi cerut vreodata promovarea mea in cler.

In timpul anilor de studii teologice, fiind eu de fata, Episcopul Valerian al Oradiei l-a intrebat pe Mitropolitul Nicolae daca are de gand sa ma hirotoneasca. Mitropolitul a raspuns doar atat:«N-am sa-i dau parohie». Raspunsul acesta imi dadea de gandit ca ar putea veni vremea sa fiu totusi hirotonit, cel putin ca diacon, si aceasta sa o faca chiar Mitropolitul Nicolae.

La 1 aprilie 1953, ca absolvent de Teologie, am intrat ca vietuitor la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, in vederea calugariei. De acum, totul depindea de mai marii mei, fie de cei de la manastire, fie de superiorii lor.

Initiativa hirotoniei mele a avut-o Mitropolitul Nicolae Colan, ajuns in anul 1957 Mitropolit al Ardealului. In anul 1960, cu prilejul hramului manastirii noastre – la 15 august – , m-a hirotonit diacon. Cu cateva zile mai inainte, trecand prin chilia in care locuiesc eu, m-a intrebat:« Vrei sa te fac diacon de Sfanta Maria?». Am raspuns spontan:« Daca ar zice cineva sa cer aceasta, n-as cere-o; dar daca mi se ofera, primesc !». Mitropolitul mi-a spus: « Si cel care este chemat la hirotonie trebuie sa vrea». Drept raspuns, eu am spus:« Fiti sigur ca n-o sa fac, cum se zice in Pateric ca a facut unul, pe care confratii lui voiau sa-l faca preot cu sila si care s-a dus si s-a ascuns. Cei care il cautau, aveau cu ei si un magar pe care l-au pierdut si acum il cautau. Cind au gasit magarul, au dat si de monahul pe care voiau sa-l faca preot, caci amandoi erau ascunsi in aceleasi buruieni. Ei atunci au vrut sa-l lege si sa-l duca cu sila pe confratele lor, ca sa-l faca preot. El insa le-a spus:« Nu ma mai legati, caci merg si nelegat, pentru ca am cunoscut ca este voia lui Dumnezeu sa fiu preot». Mitropolitul a ras si a zis:« Pregateste-te, ca de Sfanta Maria te fac diacon. Dar n-am sa te tin mult diacon, ci te voi hirotoni preot, ca sa fii duhovnic la manastire si coliturghisitor».

Intr-adevar, m-a hirotonit diacon de Sfanta Maria. Imi amintesc si acum ca, in cuvantul pe care l-a rostit cu acest prilej, Mitropolitul Nicolae Colan a spus:« Secerisul e mult si seceratorii sunt putini. Dumnezeu se bucura de orice plivitor . . .». Mitropolitul Nicolae Colan a mai afirmat despre mine ca sunt« om fara lumina – adica nevazator -, dar luminat». O astfel de convingere l-a facut sa ma hirotoneasca diacon si a ramas doar la atat caci, dupa cateva luni, s-a imbolnavit si, dupa ani de suferinta, a plecat la Domnul.

Urmasul sau, Mitropolitul Nicolae Mladin, chiar de la inceput m-a intrebat daca sunt de acord sa ma hirotoneasca preot. I-am raspuns ca as dori sa raman diacon. I-am spus, de fapt, un adevar. Asa s-a facut ca am ramas diacon vreme de 23 de ani.

Preot m-a hirotonit I.P.S. Mitropolit Antonie, in cel de al 30-lea an al vietii mele de manastire.

Acum, dupa ce am ajuns, cu voia lui Dumnezeu, preot si duhovnic, am simtamantul ca aceasta situatie este tot atat de reala si de normala, pe cat de reala si de normala este situatia mea de nevazator. Si pe una si pe cealalta le socotesc ca randuite de Dumnezeu si le primesc spre slava Lui, zicand din adancul inimii: «Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac !». Aceasta, cu atat mai mult cu cat sunt incredintat de adevarul cuprins in cuvintele Sfantului Marcu Ascetul, care spune: « Cand binevoieste Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata zidirea ajuta sa se implineasca. Iar daca nu voieste Dumnezeu, toate se pun impotriva». Eu sunt convins de aceasta si in aceasta perspectiva le vad pe toate cele ce s-au petrecut cu mine”.

sursa: www.crestinortodox.ro

Icoana Dreptului Teodosie de la Balta în premieră pe pământurile Basarabiei

În data de 24 octombrie 2009, P.S. Petru episcop de Hâncu, a adus din Ucraina la mănăstirea Hâncu, Icoana Cneazului Vladimir cu o particică de moaşte, Icoana Cuviosului Gavriil al Athosului, iar din oraşul Balta – în premieră pentru Basarabia – Icoana Dreptului Teodosie şi aceasta cu o părticică de moaşte.

Sfinţeniile au fost întâmpinate în Mănăstirea Sfintei Cuvioase Parascheva de întreaga obşte monahală.
Prea Sfinţitul Petru a citit în faţa icoanelor acatistul Cneazului Vladimir, după care a rostit un cuvânt de învăţătură.

Fotografii de la eveniment:  1 2 3

Sursa fotografii: www.eph.md

Troparul şi Condacul Dreptului Teodosie de la Balta (proslăvit la 20 octombrie 2009)

Tropar, Glasul 3

Sfinte şi Drepte Părinte Teodosie/ roagă-l pe Milostivul Dumnezeu/ şi pe Prea Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu,/ care iartă păcatele tuturor,/ vindecând bolile şi tămăduind neputinţele/ de uneltirile demonilor apărători,/ de vrăjbă şi invidie îngrăditori,/ de iadul cel veşnic izbăvitori,/ care curăţesc şi sfinţesc sufletele şi trupurile,/ din Milele Sale ne dăruesc nouă.

Condac, Glasul 6

Propovăduitor ales a lui Hristos/ şi preot al Sfintei Treimi,/ a pelerinilor către locurile sfinte din Chiev hrănitor şi apărător ai fost,/ Acoperământului Maicii Domnului slujitor,/ a zidirii mănăstirii din Balta iniţiator şi mijlocitor te-ai arătat,/ în care moşatele tale mult vindecătoare se odihnesc,/ primeşte rugăciunile noastre şi laudele,/ noi care ne închinăm cu evlavie sfinţeniei tale, sărutăm racla ta şi grăim:/ Bucurăte Drepte părinte Teodosie, cu mari minuni de Dumnezeu proslăvit.

Tradus din slavonă de Mihail Bortă după : http://prepodobnii.org/ – Тропарь, кондак святому праведному Феодосию Балтскому.

Părintele Teodosie de la Balta, ridicat oficial în rândurile Sfinţilor

Ieri 20 octombrie Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) Mitropolitul Vladimir (Sabodan) a vizitat oraşul Balta, unde în catedrala “Adormirea Maicii Domnului” a săvârşit Sf. Liturghie şi cinul proslăvirii (canonizarea) în rândurile sfinţilor, a Dreptului părinte Teodosie (Leviţki) de la Balta – care a trecut la cele veşnice în anul 1845.

La canonizarea părintelui Teodosie de la Balta a participat şi o delegaţie din Republica Moldova, în frunte cu P.S. Petru de la Sf. Mănăstire Hâncu.

În aminitirea acestui mare eveniment, preoţii din Balta i-au cadonat Mitropolitului Vladimir icoana Dreptului Teodosie de la Balta, cu o părticică din moaştele sfântului.

Fotografii de la eveniment:  1 2 3 4 5 6 7

Mai multe amănunte despre Viaţa şi Lucrarea Sf.  Teodosie de la Balta, aflaţi de AICI

Susţine CAMPANIA APOLOGETICĂ “JUDECATA CERULUI”

Campania „Judecata cerului – Adevărul despre catolicism” este o campanie care are ca scop răspândirea materialelor ortodoxe legate de erezia catolică şi promovarea unei atitudini mărturisitoare. În secolul XX unii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe s-au abătut de la învăţătura Sfinţilor Părinţi – cel mai cunoscut caz fiind al apostatului patriarh ecumenic Atenagoras, care pentru poziţia sa a fost criticat de părinţii cu viaţă sfântă. În secolul XXI s-a înteţit propaganda filo-catolică, cel mai mare compromis fiind făcut prin acceptarea documentului de la Ravenna.
Aşa cum spun părinţii athoniţi contemporani, şi aşa cum o confirmă declaraţiile unor ierarhi ecumenişti ortodocşi şi catolici, se merge spre unirea Bisericilor. Dar această unire nu se vrea după învăţătura Sfinţilor Părinţi, prin reîntoarcerea catolicilor în sânul Bisericii celei Adevărate, ci se vrea în duhul falsei uniri de la Sinodul tâlhăresc de la Ferrara – Florenţa din 1438-1439. E nevoie însă de o rezistenţă a credincioşilor, similară celei faţă de unirea de la Ferarra – Florenţa. Atunci poporul a refuzat să mai meargă la slujbele ierarhilor apostaţi. Şi aceştia, înţelegându-şi greşeala, s-au pocăit pentru greşeala lor.
Numele campaniei vine de la titlul scrierii Sfântului Atanasie din Paros – „Judecata cerului”, despre minunea făcută de Sfântul Spiridon la începutul secolului XVIII împotriva catolicilor care vroiau să spurce biserica ortodoxă prin construirea unui altar catolic (scrierea sfântului se poate citi pe www.areopag.ro). Dumnezeu a făcut judecată şi a arătat că Biserica catolică este eretică. Judecăţile noastre sunt lipsite de relevanţă – putem doar contesta sau primi judecata făcută de Dumnezeu.
Principalele activităţi:
- traducerea în limbi de largă circulaţie (engleză, franceză, spaniolă) a materialelor apologetice ortodoxe;
- o analiză la zi a dialogului ortodox-catolic şi o critică a documentelor, declaraţiilor şi afirmaţiilor care contrazic învăţătura Sfinţilor Părinţi;
- prezentarea poziţiilor anti-catolice luate de diferite Biserici locale şi diferiţi ierarhi mărturisitori, precum şi de diferiţi părinţi duhovniceşti contemporani; cel mai recent document este Mărturisirea de credinţă din Volos din aprilie 2009, semnată de câţiva mitropoliţi şi mulţi preoţi, monahi şi mireni;
- prezentarea campaniei filo-unioniste ca o parte a propagandei ecumeniste – aceasta fiind la rândul ei o secţiune a campaniei globaliste care, în timp, va culmina cu instaurarea guvernului mondial şi a Antihristului;
- studierea documentelor premergătoare Marelui Sinod Pan-Ortodox privitoare la relaţia cu Biserica Catolică – ecumenismul fiind una din temele care se vor discuta la acest sinod;
- cercetarea din perspectivă ortodoxă a vieţilor şi învăţăturilor aşa-zişilor sfinţi catolici; Sfinţii Bisericii Ortodoxe au mărturisit că nu există sfinţi în afara Ortodoxiei;
- prezentarea unui punct de vedere ortodox privitor la aşa-zisele apariţii mariane din spaţiul catolic – Fatima, Lourdes, Medjugorje;
- traducerea şi tipărirea în limba română a textelor sfinţilor şi a hotărârilor sinoadelor care au condamnat ereziile catolice, precum şi popularizarea textelor care descriu minuni prin care Dumnezeu a vădit faptul că Biserica Catolică nu este Biserică şi nu are Sfinte Taine;
- prezentarea convertirilor la ortodoxie şi mai ales a problemelor cu care se confruntă catolicii care vor să se convertească la ortodoxie; analiza cazurilor ortodocşilor căzuţi în erezia catolică..
Imaginea campaniei este o icoană care reprezintă minunea făcută de Sfântul Spiridon spre biruinţa ortodocşilor şi ruşinarea ereticilor catolici. Prototipul a fost făcut de Sfântul Atanasie din Paros.
Campania are câteva categorii de public ţintă – creştini ortodocşi, preoţi, teologi, intelectuali, catolici interesaţi de ortodoxie. Se va ţine seama de problemele fiecărei categorii.
Ca şi celelalte campanii pornite de Grupul Areopag, şi aceasta va avea contestatari (poate chiar mai mulţi şi mai aprigi). Dar nu face parte din programul nostru irosirea timpului în astfel de polemici. Oricum, chiar dacă poziţia Bisericii – pe care o mărturisim – este infailibilă, suntem oameni şi se poate să facem şi greşeli în lucrarea noastră. De aceea criticile constructive sunt bine-venite. Vom ţine seama de feed-back-ul campaniei şi vom încerca să îndreptăm din mers eventualele minusuri. Nu încurajăm atitudinile batjocoritoare la adresa catolicilor, considerându-le total nepotrivite pentru un creştin ortodox.
Campania se deschide din data de 2 octombrie 2009. Programul final va fi anunţat pe data de 6 octombrie, împreună cu lista susţinătorilor (site-uri, blog-uri, persoane publice etc). Acţiunile ulterioare – organizarea de conferinţe sau distribuirea de broşuri şi pliante informative vor fi anunţate pe site-ul oficial www.areopag.ro.

2 octombrie 2009
Praznicul Sfinţilor Mucenici Ciprian şi Iustina

Danion Vasile, coordonator Grupul Areopag

Considerăm că este foarte important ca informaţia pusă la dispoziţie de Grupul Areopag să circule. De aceea îi rugăm pe cei care vor să sprijine această campanie să intre în lista noastră de discuţii, trimiţând un e-mail gol pe adresa areopag-subscribe@yahoogroups.com şi dând un reply la mesajul automat venit de la yahoo. În cazul în care nu reuşiţi scrieţi pe adresa de e-mail – grupulareopag@yahoo.com.
Rugăm site-urile şi blog-urile ortodoxe să susţină campania noastră şi să o promoveze. Toate materialele postate pe site-ul nostru pot fi preluate doar cu menţionarea sursei.

sursa : www.areopagul.blogspot.com

Să votăm pentru acei care au mâinile curate şi nu s-au murdărit pe mâini de sânge nevinovat!

În ultimul timp asistăm cu tristeţe la un fenomen cu totul ieşit din comun şi anume propaganda electorală în favoarea pcrm din partea a mai multor preoţi şi călugări, din bisericile şi mănăstirile noastre.

Mai mulţi dintre corifeii bisericii moldoveneşti, aiuresc de la o vreme încoace despre statalitate, stabilitate şi prosperare, cântând neîncetat ode partidului comunist, care vorba lor “ nu mai este aşel care-o fost.”

Oare cum se poate una ca asta fraţilor, ca anume cei care trebuie să păstreze Lumina, merg până la urmă în cârdăşie cu întunericul.

Au doară biserica constă numai din cupole de aur şi reparaţii grandioase gen Curchi şi Căpriana? Oare de ce păstorii bisercii procedează aşa, oare chiar sunt aşa de slabi, încât pentru nişte favoruri lumeşti, să ascundă Lumina sub oboroc şi să-l vândă chiar şi pe Hristos pe euro şi dolari.

Am ajuns să trăim timpurile despre care a proorocit Sf. Lavrentie de la Cernigov: „Va veni timpul, spunea cuviosul părinte Lavrentie, când bisericile vor fi restaurate nu numai în exterior, dar vor fi amenajate şi în interior. Vor auri cupolele bisericilor şi ale clopotniţelor. Toate bisericile vor fi mai frumoase ca niciodată, dar nu va putea intra nimeni în acele biserici, (pentru că nu se va mai afla în ele Duhul lui Dumnezeu ci duhul pustiirii…)

De ce n-ar proceda ei (preoţii) cu creştinii lor creştineşte, în Duhul Evangheliei lui Hristos? Dacă preoţii ar spune înainte de alegeri, fără să se amestece în politică: rugaţivă fraţi creştini, ca să avem conducători luminaţi la minte, iar când alegeţi meditaţi dacă au mâinile curate sau pline de sânge.

Să ne îndeplinm deci fraţilor datoria, să dăm cezarului ce este al cezarului, şi să votăm, pentru acei care au mâinile curate şi nu s-au murdărit pe mâini de sânge nevinovat; Cercetaţi bine, cu siguranţă mai există la noi şi astfel de oameni!

Icoana Maicii Domnului numită „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoypikoos – Скоропослушница) la mănăstirea Zăbriceni

Prin lucrarea lui Dumnezeu şi binecuvântarea Maicii Domnului, la Mănăstirea „Naşterea Domnului” din s. Zăbriceni, raionul Edineţ a fost adusă din Sfântul Munte Athos icoana Maicii Domnului numită „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoypikoos – Скоропослушница), fiind singura icoană de acest fel din Moldova.

Icoana reprezintă o copie identică a unei icoane făcătoare de minuni (foarte vechi) care se află la Mănăstirea Dochiariu şi care a fost zugrăvită chiar în această mănăstire athonită, fiind pusă pentru două săptămâni lângă icoana originală făcătoare de minuni, unde zilnic se cântă paraclise şi acatiste închinate Maicii Domnului. Această icoană este foarte cunoscută în întreaga lume, fiind cinstită mai ales ca ocrotitoare a familiilor creştine şi în mod special ca ajutătoare pentru femeile care nu pot naşte prunci. Însăşi Maica Domnului a vorbit din această icoană numindu-se pe sine „Grabnic Ascultătoare” pentru toţi cei care o cheamă în ajutor.

Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir şi prin contribuţia financiară a unor ctitori, icoana a fost adusă la Zăbriceni în data de 26 mai de către stareţul Mănăstirii – arhimandritul Damian. Chipul minunat al Maicii Domnului a fost întâmpinat de părinţii şi fraţii Mănăstirii, de câţiva preoţi din satele învecinate, de elevii şi studenţii celor două şcoli teologice de la Zăbriceni şi de alte sute de credincioşi. După un Tedeum închinat Maicii Domnului şi închinarea la această icoană, ea a fost dusă în Paraclisul Mănăstirii, urmând ca după terminarea construcţiei soborului, să fie mutată acolo spre închinare.

Îndemnăm pe toţi credincioşii de la noi din ţară să vină la Mănăstirea Zăbriceni pentru a se închina acesti sfinte Icoane făcătoare de minuni.

Vă prezentăm şi un Fotoalbum în care puteţi vedea imagini de la Mănăstirea Dochiariu (Athos) şi de la Mănăstirea Zăbriceni.

Icoana părintelui Sofian Boghiu

Doamne ajută!

Ca semn al dragostei duhovniceşti, vă trimit această icoană a Sfântului Sofian Boghiu, icoană ce îmi este foarte dragă şi care m-a ajutat mult.

Părintele Sofian, aşa cum poate ştiţi, nu a fost canonizat încă. Dar asta nu înseamnă că nu avem voie să-l cinstim, nu înseamnă că nu ne putem bucura de ajutorul lui, pe care l-a dat din belşug celor ce l-au cerut. Dimpotrivă, unul din temeiurile canonizării este chiar evlavia populară, dragostea credincioşilor, mărturisită prin rugăciuni, icoane, pelerinaje etc.

Toţi sfinţii pe care îi ştim în calendar au fost întâi oameni obişnuiţi. Dar prin dragostea lor faţă de Dumnezeu şi Credinţa Sa au depăşit această condiţie, devenind oameni duhovniceşti, trecând in moarte la viaţă, încetând a fi ai lumii, chiar dacă erau în lume. Pentru aceasta şi creştinii din jurul lor i-au cinstit după cuviinţă, ca pe nişte prieteni ai lui Dumnezeu şi apropiaţi ai acestuia.

Locul în care se opreşte evlavia populară este acela din care încep slujbele Bisericii. De pildă, Sfântul Sofian poate fi numit ca atare, poate fi cinstit prin icoane şi rugăciuni, de către oricare dintre noi. Dar în slujbele Bisericii el rămâne, până la canonizare, Părintele Sofian, Arhimandritul Sofian ori Ieromonahul Sofian – oricare dintre denumiri este corectă. Şi, până la slujba canonizării, când i se va săvârşi ultimul parastas, este pomenit după obicei, cu cei adormiţi.

Până atunci, dacă cineva îl iubeşte pe Sfântul Sofian, îl poate cinsti, aşa cum am arătat mai sus, în particular, după cum învaţă Biserica dintru început.

Pot depune mărturie şi eu, dar şi mulţi alţii, despre multele minuni pe care Părintele Sofian le-a făcut şi în viaţă, dar şi după mutarea sa la ceruri. Mai ales cei care vor pace, luminare a sufletului şi a minţii, răbdare şi întărire s-au bucurat mult de ajutorul său.

Nădăjduiesc să vă folosiţi şi să vă bucuraţi!

Preot al lui Hristos,

Mihai-Andrei Aldea

http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/