Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for 29 iunie 2007

Ortodoxismul Basarabean

Posted by mihailmaster pe iunie 29, 2007

rem-galaction-ok1.jpg

Ortodoxismul Basarabean 

de Gala Galaction

În mintea românului cărturar, din alte provincii decât Basarabia şi profan în ale Bisericii şi ale Teologiei, „ortodoxismul basarabean” înseamnă ceva exterior şi pitoresc. Ne-am intâlnit adeseori cu clerici basarabeni. Am intrat de câteva ori prin bisericile dintre Prut şi Nistru şi am asistat, în catedralele de la Chişinău, din Bolgrad sau din Ismail, la o liturghie solemnă, sau la un polihronian de tile mari… Este adevărat că, din punct de vedere al prezentării, clerul şi bisericile basarabene au pecetea lor deosebită şi interesantă. Fraţii preoţi se cunosc de departe că sunt basarabeni, prin îmbrăcămintea lor, croită ceva mai altfel decât la Bucureşti, prin cizmele lor pravoslavnice, dar mai cu seamă – cel puţin în majoritate – prin păstrarea tradiţională a pletelor bogate şi bărbii orientale.

O sută de ani de viaţă despărţită de vatra românească, sub stăpânire moscovită şi în tovărăşie bisericească cu fosta biserică ţaristă, trebuie, în chip firesc, să lase urme, de tot felul, în fiinţa clerului românesc din Basarabia. Cercetătorul celor o sută de ani de viaţă bisericească petrecută de fraţii noştri sub ocârmuirea moscovită îşi va da seama, cu mirare şi cu admiraţie, că preoţii basarabeni au avut şi au dovedit o încăpăţânată şi mută putere de împotrivire la îmbierile şi la momelile chiriarhiei rusificate. Preotul moldovean, care învaţă bine limba rusească şi ştie să săvârşească pe slavoneşte sfintele slujbe, era sigur de bunăvoinţa vlădicului rus şi de cinstea şi de răsplăţile stăpânirii bisericeşti. Dar pentru astea, trebuia să uite puţin că este moldovean şi că poporul nu vrea să auză, în biserică, slujbă slavonească… Prea puţini fraţi preoţi moldoveni s-au lăsat ispitiţi de favoarea şi dărnicia episcopală, cu preţul ocolirii limbii moldoveneşti. Dar orice rezistenţă are şi latura ei de abdicări. Clerul moldovean a trebuit să primească, pe ştiute şi pe neştiute, si certe elemente de influenţă rusească, mai ales când, în sine, erau progresiste şi binefăcătoare. 

Înfăţişarea arhitectonică a bisericilor basarabene, ridicate în secolul de dominaţie rusească, ritmul şi nuanţele ritualului, cum şi cântarea bisericească, au primit o pecete şi mai adâncă de diferenţiere, faţă de caracterele vechi moldoveneşti. Chipul proporţionatei, zveltei şi florale biserici a lui Ştefan cel Mare a pierit. În Ismail, în Bolgrad, în Chişinău, chiar şi în Comrat s-a ivit biserica pătrată, cu tălpi grele cât lumea, cu spaţii interioare imense, şi cu o pictură cărnoasă şi revoluţionară, la antipozii vechei noastre picturi bizantine… 

Sfintele slujbe preoţeşti şi arhiereşti au început a avea o podoabă şi o gravitate, pe care noi românii, ucenicii eclesiarhilor greci, nu le cultivăm totdeauna. Trebuie să recunoaştem că ritmul bisericesc basarabean, în special când este prezentat de un arhiereu, are o amploare şi o măreţie indiscutabile. Şi, fireşte, trebuie să recunoaştem că înrâurirea bisericii ruseşti şi-a avut, aici, partea ei cea bună. Cântarea din biserică a ajuns vaporoasă, ciudată, cu melancolii de stepă, polifonică, foarte surprinzătoare, pentru urechea noastră obişnuită cu psaltichia grecească…

O lume nouă, cu nordic misticism, înaintează către noi, prin ceaţa acestor cântări bisericeşti, ca un imens convoi de perelini slavi, porniţi spre Ierusalim, şi cântând, cu jale slavonă, psalmii lui David… 

După trecere de vreme şi după dreaptă cântărire a impresiilor noastre, trebuie să ajungem la judecata că aceste aspecte exterioare ale ortodoxismului basarabean – întru nimic supărătoare – sunt, în fond, o zestre interesantă a Bisericii Româneşti şi că unele laturi şi amănunte ar merita chiar să fie imitate şi răspândite şi prin regiunile clelalte bisericeşti, cu ortodoxie mai anemiată. Ortodoxismul basarabean are superioară importanţă, dacă priveşti în profunzimile lui sufleteşti şi dogmatice. Aici competenţa privitorului român – fie el oricât de cărturar – dacă nu este şi teolog nu este suficientă. 

Ortodoxismul basarabean este mult mai mult decât ceea ce putem prinde şi nota din portul preoţesc, din profilul sfintelor lăcaşuri, şi din atmosfera ceasurilor litughice. Acest ortodoxism comoară în adâncime şi nu oricine poate să-l urmărească şi nu oricine poate să precizeze caracterele lui intime. Ortodoxism înseamnă un imperiu sufletesc, în care soarele dătător de viaţă şi de mântuire este domnul nostru Iisus Hristos şi în care toate legile, toată puterea şi toată bucuria decurg deapururi din Biserica Sfintelor Şapte Taine. Învăţătura Bisericii, istoricul ei şi documentele Revelaţiei Divine (sufletul imperiului nostru) le avem în Sfintele Scripturi ale Vechiului şi ale Noului Testament.

Ortodoxismul basarabean înseamnă părtăşia românului nostru dintre Prut şi Nistru, cât mai curată, cât mai devotată, cât mai bucuroasă de jertfă, la dumnezeiască invăţătură, la Sfintele Şapte Taine şi la venerabila tradiţie a Bisericii „una sfântă sobornicească şi apostolească”.

 Comparând pe fraţii basarabeni, din punct de vedere bisericesc şi ortodox, cu noi ceilalţi din celelalte provincii, trebuie să recunoaştem că basarabenii se cuvine să aibă întâietate. Întâietatea aceasta este condiţională… Ca să le-o acorzi, sau trebuie să fii om simplu şi de treabă, un om fără multă carte, dar cu creştere creştină şi cu frica lui Dumnezeu, sau trebuie să fii… din adevărată familie teologică. Basarabenii (într-un fel ca şi Bucovinenii) n-au cunoscut lunga noastră secetă bisericească din anii veacului al XIX-lea. Ei n-au apucat epoca de libertinism intelectual şi de voltaire-ianism pe care am trăit-o noi de la 1848 până mai deunăzi. Basarabia, de altă parte, provincia de la graniţa împărăţiei Ţarilor, a simţit prea puţin marile frământări lăuntrice şi acţiunea tragicilor apostoli ai ateismului revoluţionar din speluncile nihiliste…

O poruncă minunată şi milostivă a păstrat-o, neatinsă şi nevinovată între Prut şi Nistru, în mijlocul unor uriaşe viraje de idei fără Dumnezeu şi de acţiuni pustiitoare. Acum zece şi douăzeci de ani, când ne dădeam toată osteneala, noi să înţelegem pe Basarabeni şi Basarabenii să ne înţeleagă pe noi, poate că n-ar fi fost potrivit să mărturisim că aceşti fraţi se găsesc, în scara purităţii creştine, pe o treaptă superioară nouă. Azi însă, când peste ortodoxismul lor a trecut şi un an de mucenicie, se cuvine să vorbim deschis. Este un noroc al nostru al tuturor şi este o rezervă de bogăţie sufletească naţională această comoară a ortodoxismului basarabean.

Vijeliile care ne calcă la pământ de câţiva ani au făcut încă odată evident adevărul că secretul tuturor rezistenţelor stă în convigerea religioasă. Nu vom muri, atâta vreme cât Dumnezeu trăieşte în noi. Şi în noi, Românii, Dumnezeul nostru trăieşte în adevărul şi în slava Sfintei Treimi, în credinţa Învierii Mântuitorului şi în devotamentul plin faţă de Biserica strămoşească. 

Basarabenii sunt cei dintâi, din neamul nostru, în credinţă, în avântul, în nevinovăţia şi în tradiţionalismul lor faţă de aceste sfinte izvoare ale Adevărului şi ale Vieţii. Vine ceasul – şi cum este – când va trebui să coborâm în inimile noastre, să adâncim şi să săpăm, până când vom da de visteriile sufleteşti ale slăviţilor noştri voievozi şi doamne, ctitori de mânăstiri, şi ale cinstiţilor lor sfetnici şi cărturari, traducătorii Sfintelor Scripturi şi alcătuitorii Mărturisirii Ortodoxe.  

Gala Galaction

Articolul a apărut în Revista fundaţiilor Regale, anul VIII, Nr 8-9, 1 August – 1 Septembrie 1941  contribuţie Gheorghe Bogdan  

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

VORNICESCU Nestor (1927-2000)

Posted by mihailmaster pe iunie 29, 2007

nestor-vornicescu2.jpg

  VORNICESCU NESTOR (din botez Nicolae), mitropolit.  

   Născut la 1 octombrie 1927, în Lozova-Vorniceni, jud.  Orhei.  Intrat în schitul Nechit-Neamţ (1944), apoi în mănăstirea Neamţ, ca rasofor (1946).   Studii la Seminarul de muzică bisericească şi Seminarul monahal din mănăstirea Neamţ (1946-1951), la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1951-1955), unde a urmat şi cursurile de doctorat sectia Patrologie (1955- 1958); cursuri de specializare la Institutul Ecumenic de la Bossey,şi Facultatea de Teologie autonomă protestantă din Geneva (1969-1970), doctoratul în Teologie la Bucureşti (1983). Tuns în monahism la mănăstirea Neamţ (1951), primind numele Nestor, hirotonit ierodiacon (1951) şi ieromonah (1956).  Preot slujitor la catedrala mitropolitană din Iaşi şi bibliotecar la Centrul eparhial Iaşi (1958-1962), stareţ al mănăstirii “Sf. loan cel Nou” din Suceava (1962 – 1966) şi protosinghel (1962), stareţ al mănăstirii Neamţ (1966 – 1970) şi arhimandrit (1966).  La 15 dec. 1970 ales, apoi hirotonit episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, cu titlul “Severineanul”; locţiitor de arhiepiscop al Craiovei (nov. 1972 – ian. 1973); la 20 apr. 1978 ales, iar la 23 apr. înscăunat ca arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei.  Membru de onoare al Academiei Române (1991) şi al Academiei de Ştiinţe din Chişinău (1992).   Ecumenist de seamă, a fost delegat de Sf.  Sinod la o serie de sesiuni ale Conferinţei creştine pentru pace cu sediul la Praga, fiind membru permanent în anumite Comisii.  A făcut parte din mai multe delegaţii sinodale Române care au vizitat alte Biserici.   

Lucrări de Patrologie: 

   1.      Munca manuală în monahism după Sfântull Vasile cel Mare, în MMS, an.  XXXI, 1955, nr. 9, p. 501-521;  

2.      Invăţătura Sfântului Grigorie de Nissa despre chip şi asemănare, în ST, an.  VIII, 1956, nr. 910, p. 585-602;  

3.      Inceputul vieţii de obşte în monahism după Sfântul Pahomie cel Mare, în MMS, an.  XXXIII, 1957, nr. 5 -6, p. 416-430  

4.      Principii pedagogice în opera “Pedagogul” a Iui Clement Alexandrinul, în ST, an.  IX, 1957, nr. 9-10, p. 726-740;  

5.      Viaţa morală şi duhovnicească a preotului după lucrarea Sfântului Ambrozie “De officiis ministrorum”, în BOR, an.  LXXV, 1958, nr. 3-4, p. 333-347;  

6.      Combaterea nedreptăţilor sociale în cuvântările episcopului Asterie al Amusiei, în ST, an.  X, 1958, nr. 7 – 8, p. 454 – 462;  

7.      Dragostea faţă de om după scriitorii creştini din veacurile al doilea şi al treilea, în ST, an.  X, 1958, nr. 9-10, p. 590-597; 

8.      Invăţături duhovniceşti din viaţa şi opera Sfîntului Vasile cel Mare, în MMS, an XLI, 1965, nr. 1-2, p. 43-54,  

9.      Aspecte ale desăvârşirii creştine după Sfântul Vasile cel Mare, în “Ortodoxia”, an.  XXX, 1978, nr. 4, p. 604-637,  

10.      Scrieri ale Sfântului Vasile cel Mare în literatura Bisericii Ortodoxe Române, în “Ortodoxia”, an.  XXXI, 1979, nr. 1, p. 19-52; 

11.      Invăţătura Sf. Vasile cel Mare despre muncă, în MO, an.  XXXI, 1979, nr. 1-3, p. 10-48 (ultimele trei studii an aparut şi în volum,cu titlul: Despre viaţa şi opera Sfântului Vasile cel Mare. La 1600 de ani de la trecerea sa către Domnul, Craiova, 1979, 162 p. + XVI pl.).  

 Lucrări de Istoria Bisericii Româneşti:   

 1.      Leaturile Patriarhiei de Constantinopol cu Biserica românească în veacul al XVI-lea, în MO, an.  X, 195 8, nr. 3 -4, p. 191 – 202;  

2.      Arhiereul Narcis Creţulescu-Botoşăneanul (1835-1913), în MMS,an.XXXV,1959,nr.5-6,p.333-343,  

3.      Cazaniile noastre, în MMS, an.  XXXVII, 196 1, nr. 3-4, p. 181-202; 

 4.     Arhimandritul Leon Asachi, în MMS, an.  XXXVIII, 1962, nr. 3-4, p. 21 3 – 242;

 5.      Instituţii pentru îngrijirea sănătăţii patronate de mănăstirea Neamţ, în MMS, an. XXXIX, 1962, nr. 5-6, p. 442-450; 

6.      Arhimandritul Benedict Teodorovici egumenul Moldoviţei (1769-1785), în MMS, an. XXXIX, 1963, nr. 7-8, p. 513-529; 

7.      Reşedinţa mitropolitului Dosoftei de la “Sf. Nicolae” Domnesc din Iaşi, în MMS, an. XXXIX, 1963, nr. 9 – I 0, p. 602 – 609;  

8.      Biserica Sfântul Gheorghe – Mitropolia Veche din Iaşi, în MMS, an.  XL, 1964, nr. 7-8, p. 398-408 (şi în vol. Monumente istorice-bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974, p. 335-340);  

9.      Xilogravuri-clişee executate de ieromonahul Veniamin Jacotă la mănăstirea Suceviţa între anii 1855-1859, în MMS, an.  XLI, 1965, nr. 3-4, p. 181-189; 

10.      Două xilogravuri-clişee vechi din mănăstirea Sfântul loan cel Nou din Suceava, în BOR, an.LXXXIV, 1966, nr.1 – 2, p. 209 – 228; 

11.      0 xilogravură din anul 1661. 

12.     Imaginea celor două căi, în MMS, an.  XLII, 1966, nr. 5 – 6, p. 302 – 316; 

13.      Literatura  patristică în preocupările mitropolitului Veniamin Costache, în MMS, an.  XLIII, 1967, nr. 1-2, p. 49 – 60;  

14.      Ingrijirea sănătăţii în vechile noastre mănăstiri, în MO, an.  XX, 1968, nr. 12, p. 65-70; 

 15.     Mihail Kogălniceanu la Râşca în 1844, în MMS, an.  XLIV, 1968, nr. 3-4, p. 174-184;  

16.      Relaţii bisericeşti-culturale între mănăstirea Neamţ şi  Transilvania din cele mai vechi timpuri până în preajma anului 1918, în MMS, an.XLIV, 1968, nr. 11-12, p.664-701; 

 17.      Scrieri bizantino-eclesiastice în ţările române (secolele XIV-XV), în MO, an.  XXIII, 1971 nr.11 – 12, p. 802-822;  

18.      Ctitorii mănăstirii Bucovăţ Stepan marele ban şi fiul său Pârvu marele logofăţ, în MO, an.  XXIV, 1972, nr. 9-10, p. 668-699;  

19.      Trei manuscrise psaltice vechi, în MO, an.  XXIV, 1972, nr.11 – 12, p. 935 -965; 

20.      Un manuscris necunoscut al duhovnicului Andronic: Istoria mănăstirii Secu, în MMS, an.  L, 1974, nr. 3 -4, p. 180-196; 

21.      “Cântecul lui Adam” într-un vechi manuscris psaltic de la Strihareţ, în BOR, an. XCII, 1974, nr. 7-8, p. 

22.      1030-1039 (versiune franceza în RESEE, XV, 1977, p. 37-47); 

23.      Scrieri patristice şi postpatristice în preocupările mitropolitului Dosoftei al Moldovei, în MO, an.  XXVI, 1974, nr. 9 – 10, p. 6 – 19;  

24.      Mitropolitul Dosoftei traducător şi editor al unor texte patristice, în MMS, an.  L, 1974, nr. 9-12, p.749-752; 

25.      Incercări, posibilităţi şi  propuneri în vederea înfiinţării Patriarhatului înainte de 1925, în BOR, an.XCIII, 1975, nr. 11 – 12, p. 1342-1365.

26.      Propuneri simultane pentru înfiinţare Patriarhatului la Bucureşti şi a unei Mitropolii la Craiova, între anii 1882 şi 1924, în MO, an.  XXVI, 1975, nr.  11 – 12, p. 821-851 (şi extras);  

27.      Rugăciuni pentru biruinţă în 1877-1878, în “Ortodoxia”, an.  XXVIII, 1976, nr. 2, p. 378-401;  

28.      0 cronică necunoscută a Războiului pentru Independenţă, în BOR, an.  XCIV, 1976, nr. 5 6, p. 535 – 579 (şi extras);  

29.     Contribuţia  patriotică adusă de clerul din părţile oltene în anii 1877-1878, în MO, an.  XXIX, 1977, nr. 4-6, p. 259-305 

 30.      Peronal monahal la “Crucea roşie” pentru îngrijirea ostaşilor răniţi în 1877- 1878, în BOR, an.  XCV, 1977, nr. 5-6. p. 397-413 (studiile menţionate aici şi altele, referitoare la Războiul de Independenţă au fost srânse în volumul: Contribuţii aduse de slujitorii bisericeşti pentru Inclependenţa de Stat a României, în anii 1877-1878, Craiova, 1978, 196 p. + 90 fig);  

31.      Cauze slujite de nedreptăţi suferite de clericii olteni în 1907.  

32.      Pagini patristice publicate atunci cu tâlc de episcopu Râmnicului-Noul Severin, în MO, an. XXIX, 1977. nr. 1-3.p.12-29.  

33.      Dosoftei mitropolitul Moldovei apărător al epiclezei euharistice, în BOR. an.  XCV, 1977, nr.7-8, p. 727-753:  

34.      Episcopul Ilarion al Argeşului, sfetnicul lui Tudor VIadimirescu. File din calendarul strădaniilor sale de slujire a Bisericii şi a patriei  (în anii 1820 -1821), în MO, an.  XXXIII, 1981, nr. 1 -3, p. 7-77;  

35.      0 matrice sigilaă inedită1821 şi semificaţia sa istorică în MO, an. XXXIII, 1981, nr. 7-9, p. 354-374 (ultimele două studii – cu introducere, indice şi rezumate  – publicate în volumul Descătuşarea  şi Craiova. 1981, 17 p.); 

36.      Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVII, Izvorare traduceri, circulaţie.  Teză de doctorate Craiova, 1983, 448 p. (Publicată şi în MO, an.  XXXV, 1983,nr.1-3-4,5-6; reeditată sub titIul: Primele scrieri  patristice în literatura noastră. sec.  IV-XVI, Craiova, 1984, 638 p.); 

 37.      Participarea mitropolitului Moldovei Sofronie Milescu la înfăptuirea unirii Principatelor Române, în BOR,an.CIl, 1984,nr.  I -2, p.79-117 şi MO. an.  XXXVI, 1984, nr. 1 -2, p. 7 -38 (şi în extras, Craiova, 1985, 156 p.);  

38.      Un filosof străromân de la Histria dobrogeană: Aethicus Histricus, autorul unei Cosmografii şi al unui alfabet (sec.IV-V), în MO,an.XXXVII, 1985, nr. 11-12 (şi extras, Craiova, 1986, 51 p.+ 14 anexe + 8 pl.), Argumentul vechimii şi neatârnării  mitropoliei Moldovei şi Sucevei pârghie în eforturile depuse pentru înfăptuirea unirii din 1859, în BOR,an.  CIV, 1986,nr. 9- 10,p. 83-108,  

39.      0 parte din aceste studii strânse în vol. Desăvârşirea unităţii  noastre naţionale, fundament al unităţii  Bisericii străbune, Craiova, 1988,66-81 p. şi în vol.”Biruit-au gândul”. Studii de teologie istorică românească, Craiova, 1990, 622 p.;  

40.      Una dintre primele scrieri ale literaturii române stravechi: Pătimirea Sfinţilor Epictet şi Astion” (de la cumpăna secolelor III-IV), Craiova, 1990, 244 + XXII p. (text Român, francez. englezş extras din MO, an.  XLI, 1989, nr. 1, p. 20-74).  

   A coordonat apariţia volumului Sfinţi români şi apărătorii legii strămoşeşti, Bucureşti, 1987,730 p. (cu un studiu introductiv, p. 5 – 35). Romaanul  în afara legii , Iaşi, 1976,231 p.   

 Alte studii, articole, cronici, dări de seamă, în periodicele menţionate în lista bibliografică, la care se adaugă:   

 1.      “Telegraful Român”-Sibiu,

 2.     “Ramuri”-Craiova, 

3.      “Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena”, unele publicaţii de peste hotare etc.

mai multă informaţie pe http://nestorvornicescu.wordpress.com/about/

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »

NICA Antim, arhiepiscop (1908-1994)

Posted by mihailmaster pe iunie 29, 2007

  NICA Antim (din botez Alexandru), arhiepiscop. 

 Născut la 24 februarie 1908, în Bogzeşti-Orhei, decedat la 1 mai 1994, în Galaţi.  Studii la Seminarul teologic ( 1920-1928) şi la Facultatea de Teologie din Chişinău (1928-1932), la care a obţinut doctoratul în 1940; Studii de specializare (în 1932-1934) în Franţa (Paris şi Strasbourg), iar în 1934-1935 în Anglia şi Liban (Academia misionară “Near East School of Theology” din Beirut).   Tuns în monahism, cu numele Antim (1935), hirotonit ierodiacon (1935) şi ieromonah (1936), apoi hirotesit arhimandrit (1940).   A fost prefect de studii şi director al Internatului teologic şi misionar eparhial la Chişinău (1935 – 1937); Exarh al mănăstirilor din eparhia Hotinului (1937-1940); Asistent la catedra de Pastorală de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1940), transferat la cea din Bucureşti (1941);  Un timp detaşat ca locţiitor, apoi şef al “Misiunii religioase” din Transnistria, cu sediul la Odessa (1941 – 1944).  La 14 ian. 1944 ales episcop de Cetatea Albă – Ismail, hirotonit la 23 ian. 1944 şi instalat la Ismail la 10 mart. 1944.   Director al Internatului teologic din Bucureşti (1945 – 1947), locţiitor de episcop al Dunării de Jos (sept. 1947 – febr. 1950);  Episcop-vicar patriarhal cu titlul  “Târgovişteanul” şi secretar al Sfântului Sinod (1950 – 1973).  La 10 iun. 1973 a fost ales episcop al Dunării de Jos (înscăunat la 19 august 1973); La 16 octombrie 1975 Episcopia a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, cu titlul: ” a Tomisului şi Dunării de Jos”, devenind astfel arhiepiscop (înscăunat în noua demnitate la 9 noiembrie 1975).   A făcut parte din numeroase delegaţii sinodale care au vizitat alte Biserici sau a fost delegat de Sf. Sinod să reprezinte Biserica noastră la o serie de întruniri cu caracter ecumenic: Conferinţele panortodoxe Rodos II 1963 şi Rodos IV Chambesy 1968, Conferinţa Lambeth 1968, prima Conferinţă mondială a religiilor pentru promovarea păcii de la Kyoto în 1970, Colocviul islamo-creştin de la Tripoli din 1976 ş.a.  

 Lucrări:   1.      La nouon de verite religieuse d’apres M. Loisy, Chişinău, 1936, 20p.,  

2.     Ortotoxia în Siria şi la Locurile Sfinte, Chişinău, 1936, 16 p. 

 3.      Misionarismul creştin între mahomedani în Orientul Apropiat (teză de doctorat), Bălţi, 1939,173 p.;  

4.      Rugăciunea lui Iisus, în BOR, an.  LVII, 1939, nr. 9 – 10, p. 551 -568 (si extras 20p.);  

 5.     Misionairi străni în România (I 841 – 194 1), 

 6.      In vol.  Prinos închinat înalt Prea Sfinţitului Nicodim…, Bucureşti, 1946, p. 67-73;  

 7.      Ortodoxia în Extremul Orient, în “Ortodoxia”, an. III,1951,nr.1, p.101-114;  

8.      Negrii ortodocşi din Africa şi Iupta lor pentru autonomie bisericească, în “Ortodoxia”, an.  XIX, 1967, nr. 1, p. 3- 16;  

9.      0 serie de articole, recenzii şi note în,,Misionarul” – Chişinău, reportage (de pildă: Călătoria Prea Fericitului Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe  

10.      Române. în Africa şi Orientul îndepărtat, în BOR, an.  LXXXVII, 1969, nr. 1-2, p. 30-115),  11.      Recenzii, pastorale, cuvantări în periodicele bisericeşti centrale şi în “Glasul Bisericii”.  

 Ca arhiepiscop la Galaţi a iniţiat apariţia volumelor:   

 1.      De la Dunăre la Mare (2 ediţii: 1977 şi 1979), 

2.      Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos în trecut  şi astăzi (1981),  

3      Munumente istorice şi izvoare creştine (1987) şi altele.     A îndrumat acţiunea de refacere şi împodobire a multor lăcaşuri de închinare din eparhie.

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »

Popovschi Nicolae (1875-1948)

Posted by mihailmaster pe iunie 29, 2007

panajuridice.jpg

  POPOVSCHI NICOLAE, istoric bisericesc (nehirotonit).    

 save0011.JPG

N.A. Popovschi…. Este unul dintre condeierii care au pus începutul scrisului românesc în Basarabia, îndată după revoluţia din 1905…

Iorgu Tudor

Născut la 5 decembrie 1875, în Vistierniceni, lângă Chişinău, în familie de preot, decedat la 11 iulie 1948, în Bucureşti.  Studii la şcoala duhovnicească (1886-1990) şi la Seminarul teologic din Chişinău (1890-1896), continuând la Academia duhovnicească din Kiev (1896-1900), care i-a conferit titlul de “candidat în teologie”.  Profesor în Ostrogojski, în gubernia Voronej (1900-1904), apoi în Chişinău; în 1917 preda cursuri de Limba română pentru învăţătorii din Basarabia.   

Din 1918 până în 1938 profesor de Istorie la Liceul,,A.  Donici” din Chişinău; paralel director al Liceului (1919-1920), şef al învăţământului secundar-din Basarabia (1918 -1920); 

Lucrări:  

  1.      Românismul în Basarabia şi unirea, în VR, an.  LXVII, 1922, nr. 6, p. 351 – 361;  

2.     Studii noi asupra trecutului Basarabiei, în VR, an.  LXIX, 1924, nr. 4, p. 81 – 98 şi nr. 5, p. 182-196 ,

  3.     Viaţa bisericească-religioasă în Basarabia în anul anexării ei de către ruşi, în VR, an.  LXXII, 1927,nr. 10,p. 147-163; 

4.      Mişcarea de la Balta sau inochentismul în Basarabia, Chişinău, 1927, 347 p.;  

5.     Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi, Chişinău, 193 1, XII + 512 p.;  

6.     Rolul religiei  în viaţa poporului român din Basarabia, în VB, an.  X, 1941, nr. 11-12, p.910-929,  

7.      Din negura trecutului. Crâmpeie de amintiri, 2 vol., Chişinău, 1940 şi Bucureşti, 1944 (extras din VB, an.  XI-XII, 1942 şi 1943). 

 8.      Colaborări la “Viaţa Basarabiei”, “Convorbiri Literare” şi alte periodice. în 1920 a publicat, la Chişinău, un – 

9.      Dicţionar româno-rus;  

10.     Câteva lucrări: istorice în manuscris s-au pierdut în 1940.  

Bibliografie :

1.Pr.Prof. Pacurariu Mircea, Dicţionarul Teologilor Români, Editura Sofia, Bucureşti, anul 2000.

2. Colesnic Iurie, Basarabia Necunoscută, Editura Museum, Chişinău, anul 1997.

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 3 Comments »