Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for Iulie 2007

Paul Mihail (1905-1994)

Posted by mihailmaster pe Iulie 27, 2007

save.jpg

PAUL Mihail (fost Mihailovici), preot, istoric.

Născut la 29 iunie 1905, în Cornova-Orhei, decedat la 11 octombrie 1994 în Bucureşti. Seminarul teologic la Chişinău (1916- 1926), Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1930) şi de Istorie din Iaşi (lic. 1932), cu doctoratul în Teologie la Cernăuţi Suceava (1945); călătorii de Studii în Iugoslavia, Bulgaria, Grecia şi Turcia (1930 – 1932), unde a descoperit numeroase documente privitoare la români. Diferite funcţii în Chişinău: diacon şi preot la biserica ,,Soborul Vechi”(1932-1944), profesor de Istorie (1933-1944, secretar al Secţiei pentru Basarabia a Comisiunii Monumentelor Istorice, subdirector (1933), apoi director (1941) al Muzeului istoric-bisericesc din Chişinău, director al şcolii de cântăreţi bisericeşti (1941-1944); după 1944 preot la biserica “Bunavestire” din Râmnicu Vâlcea 1946), apoi la biserica ,,Banu” din Iaşi (1946-1975), asistent la Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi (1948-1949). Participant la congrese istorice Internaţionale. Prin studiile sale istorice, a adus o contribuţie importantă la descoperirea şi studierea surselor medievale ale istoriei nationale, fiind cel dintâi cercetător român al arhivei metocului Sf. Mormânt din Istanbul (Constantinopol). Multe din documentele inedite pe care le-a descoperit şi publicat ca şi unele manuscrise şi obiecte de artă le-a dăruit Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi, Arhivelor Statului din Iaşi, Institutului de Istorie din Iaşi. În alte lucrări se ocupă de legăturile bisericeşti româno-ruse, studiul manuscriselor slave şi româneşti, circulaţia vechilor tipărituri româneşti.

Lucrări principale:

1. Opt documente moldoveneşti dinainte de : Ştefan cel Mare, Cl, an. VIll – IX, nr. I , 1933, p. 185 – 215 (şi extras);

2. Documente moldoveneşti găsite la Constantinopol (1462-1755), în Cl, an.Vlll-IX, nr. 3, 1933, p. 3-63 şi an. X-XIl, nr. 1, 1934, p. 105- 127;

3. Mărturii româneşti din Bulgaria şi Grecia. 1468- 1866, în RSIAB, t. XXIII, 1933, p. 327-435 (şi extras, 112p.);

4. Regestele actelor moldoveneşti din Arhiva de Ia Constantinopol în RSIAB, t. XXIV, 1934, p. 361 – 416 extras, 56 p.;

5. Album de documente moldoveneşti din veacul al XV-Iea, Iaşi, 1934, 26 p.;

6. Documente şi zapise moldoveneşti de la Constantinopol (1607- 1806), Iaşi, 1948, 118 p.;

7. Documente inedite ale Cancelariei moldoveneşti din veacul al XVI-lea (din arhiva metocului Sf. Mormânt din Constantinopol), în “Studii”, revista de istorie, an. 17, 1964, nr. 2, p.335-362;

8. Alte acte româneşti de la Constantinopol, în AIIAX, VII, 1970, p. 353 – 356; IX, 1972, p. 455-468; X, 1973, p. 411- 418; XII, 1975, p. 235-288; şi XV, 1979, p.507 – 511;

9. Cârţi bisericeşti, manuscrise şi icoane din Basarabia, însemnări vechi şi inscripţii, în RSIAB, XXIV, 1934, .91-120;

10. “Luminătorul”, nr. 10, 1939. p.609-624;nr. 11, 1939, p.657-672; nr. 1, 1939, p. 754-761 şi nr. 1, 1940, p.45 – 56 (şi extras, Chişinău, 1940, 54 p.).

11. Viaţa şi opera lui Gavriil Musicescu oglindită în scrisorile anilor 1871-1899, în “Studii Muzicologice”, 1956, nr. 2, p. 91 -127 şi 1957, nr. 4,p. 58-128; Din corespondenţa episcopului Melchisedec, în BOR, an. LXXVII, 1959, nr. 5 -6, p. 493 – 612;

12. Legăturile culturale ale episcopului Melchisedec cu Rusia. Corespondenţa din anii 1849-1892, în MMS, an. XXXVII, 1961, nr. 34, p.261-296.

Studii:

1. Legături culturale-bisericeşti dintre români şi ruşi în secolele XV-XX. Schiţă istorică, în RSIAB, XXII, 1932, p. 199-276 (,şi extras, 78 p.);

2. Fapte trecute şi basarabeni uitaţi. 1799-1918, Chişinău, 1938, 80 p.;

3. Tipărituri româneşti în Basarabia de la 1812 la 1918, Bucureşti, 1941, 390 p. + 20 pl. (premiată de Academia Română);

4. Relaţii exteme bisericeşti ale lui :tefan cel Mare, în MMS, an. XXXIII, 1957,nr. 3-4,p. 228-241,

5. Circulaţia Cazaniei mitropolitului Varlaam în Biserca românească în MMS, an. XXXIII, 1957, nr. 10- 12, p. 820-918;

6. Ştiri noi privind circulaţia Cazaniei Iui Varlaam, în BOR, an. LXXXII 1964, nr. 3 – 4, p. 372-388;

7. “Leastviţa” (Scara raiului). Traducerea lui Varlaam într-o nouă redacţie, în BOR, an. LXXXII, nr. 11 – 12,1964, p. 1069-1084;

8 Manuscrisul slav de la Schitul Mare din Galiţia aflat la Iaşi, în MMS, an. XXXVIII,1962, nr. 7 – 8, p. 587 – 603;

9. Traduceri patristice ale stareţului Paisie, în MO, an. XXIV, 1972, nr. 3 4, p. 217 – 223;

10. Manuscrise slave în colecţii din Moldova, în “Românoslavica”, XVIII, 1972, p. 265 – 319 (în colaborare);

11. Mitropolitul gruzin Iona Ghedevanişvili şi Biserica Moldovei între Kenn 1790-1792, în BOR, an. XCII, 1974, nr. 5-6, p. 711 -720;

12. Manuscrise româneşti din Biblioteca Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, în MMS, an. L, 1974, nr. 1 -2, p. 120-146;

13. O traducere românească inedită la scrierile religioase saniole “Desiderie”, în MO, an. XXIV, 1972, iir. 7-8, p. 585-628; an. XXV, 1973,nr. 7-8, p. 626-644: an. XXVI, 1974,nr. 1-2,p. 114-124 şi nr. 5-6, p. 483-495; an. XXVII, 1979, nr. 1 – 3, p. 113 – 136 (în colaborare cu fiica sa Zamfira Mihail);

14. Cronica lui Ion Neculce copiată de loasaf Luca. Manuscrisul “Mihail”. Ediţie de Zamfia Mihail şi Paul Mihail Bucureşti 1980 XXXI + 263 p.;

15. Schitul Poiana Mărului, un centru ortodox cărturăresc în vol. Spiritualitate şi Istorie la Întorsura Carpaţilor, vol. I Buzău, 1983, p. 355-384;

16. Contribuţii la Bibliografia românească veche. în AIIAX, Iaşi, XXI, 1984, p. 501-528 şi vol. XXII, 1985, p. 759-778.

17. Contribuţii documentare la istoria oraşului Iaşi. Privire generală asupra istoricului monumentului din Iaşi al lui Savin Banu şi Iacob Stamate, în AIIAX, Iaşi, vol. XXIV/ 1, 1987, p. 415 -478, şi XXIV/2, 1988, p. 469-534;

18. Vechi tipărituri româneşti (1831-1871), în AIIAX, Iaşi, XXV/2, 1988,p. 483-500; XXVI, 1, 1989, p. 551-573; XXVII, 1990, p. 195 – 214;

19. Jurnalul călătoriei de studii în sud-estul Europei (1931), Bucureşti, 1991,128 p.

20. Ion Neculce, Cronica copiată de Ioasaf Luca, Chişinău, 1992, 318p.;

21. Acte în limba română tipărite în Basarabia, 1812 – 1830, precedate de Bibliografia tipăriturilor româneşti în Basarabia (1812-1930), în colaborare cu Zamfira Mihail, Bucureşti, 1993,413 p.;

22. Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia, Chişinău, 1993,408 p. (cuprinde o serie de studii şi articole mai vechi).

Alte studii istorice şi peste o sută de recenzii în periodicele menţionate în lista bibliografică, în unele publicaţii de peste hotare, articole în diferite ziare şi reviste din Chişinău şi Bucureşti;

Traduceri din literatura teologică rusă în periodicele bisericeşti actuale, îndeosebi în “Mitropolia Moldovei şi Sucevei” ş.a.

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »

Arhimandrit Paulin Lecca ( 1914-1996)

Posted by mihailmaster pe Iulie 4, 2007

lecca-paulin.jpg

Părintele arhimandrit Paulin Lecca, născut la 24 iulie 1914, în comuna Babele, judeţul Ismail; părinţi Grigore şi Maria Lecca; tatăl a fost mai întâi învăţător, iar mai târziu preot în judeţul Bălţi. Paulin Lecca a absolvit cursurile Seminarului Teologic şi ale Facultăţii de Teologie din Chişinău, apoi a intrat ca frate novice în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea. A mai veţuit vremelnic în mănăstirile Govora, Cozia, Antim-Bucureşti, Rarău, Gologanu, iar în centrele eparhiale din Galaţi şi Bucureşti a funcţionat ca exarh.

Viata Părintelui Paulin este o viată de căutare, un model şi pentru cei care au avut privilegiul şi binecuvântarea de a-l fi cunoscut, dar şi pentru cei care nu l-au cunoscut, căci spre deosebire de mulţi părinţi duhovniceşti care i-au învăţat pe oameni fiind mari în Împărăţia lui Dumnezeu, Părintele Paulin a şi scris multe lucruri şi acestea sunt foarte concentrate, foarte adânci.

Trebuie să fii în duhul Părintelui Paulin ca să înţelegi ce a scris el şi în Frumosul divin…, şi în De la moarte la viată. Încă o dată, această carte este un adevărat testament duhovnicesc. Mi-amintesc, cartea s-a lansat la librăria “Mihail Sadoveanu”, la câteva zile după moartea Părintelui Paulin Lecca.

M-am gândit că acest bătrân, la 82 de ani cât a avut, a murit în ajunul praznicului Întâmpinării Domnului. Cred că se poate face o analogie între Sfântul Simeon care L-a întâmpinat pe Hristos la templu si Părintele Paulin care a avut o viată de continuă căutare: L-a căutat pe Mântuitorul ca să Se nască în inima lui, s-a apropiat de El si n-a putut să moară decât primindu-L în braţe pe Hristos, ieşindu-i în întâmpinare la acest praznic. Am observat că, în general, marii părinţi duhovniceşti care au trecut dincolo ne-au părăsit în ajunul marilor praznice: s-au dus în perioada Sfintelor Paşti sau a Crăciunului.

 N-aş vrea să pară cuiva forţată constatarea, dar este o realitate. 

Protos. Ambrozie, Schitul Darvari (Bucuresti),  text preluat din revista Epifania. 

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 1 Comment »

Mitropolitul Iosif NANIESCU (1820-1902)

Posted by mihailmaster pe Iulie 3, 2007

iosif-naniescu.jpg 

NANIESCU IOSIF (din botez loan), mitropolit.   

  Născut 27 iulie 1820, în Răzălăi, judeţul Soroca, în familie de preot, decedat la 26 ianuaie 1902, în Iaşi.   

Călugărit şi hirotonit ierodiacon de Chesarie al Buzăului, în1835.  Studii la Seminarul din Buzău (1836-1940) şi la Colegiul “Sf. Sava” din Bucureşti (1947).   Egumen la mănăstirile Serbăneştii Morunglavului – jud. Vâlcea (1849- 1857) şi Giseni Dâmboviţa (1857 – 1863), “curator” la mănăstirea Sărindar din Bucureşti (1863 – 1864)   Intre timp hirotonit ieromonah (1850), hirotesit protosinghel (1852) şi arhimandrit (1860), profesor de Religie la Gimnaziul  “Gh. Lazăr” ( 1864- 1866), Liceul “Matei Basarab” (1866 – 1973), şcoala normală (1867- 1873), director la Seminarul “Central” (1870 – 187 1) toate în Bucureşti. 

La 23 aprilie 1872 hirotonit arhiereu cu titlul “Mireon” (de Mira Lichiei); La 18 ian. 1873 ales episcop la Argeş , iar la 10 iun. 1875 mitropolit al Moldovei (înscăunat la Iaşi, 6 iul. 1875), păstorind până la moarte. 

 În 1888 ales membru de onoare al Academiei Române. În timpul păstoririi lui s-a zidit şi pictat catedrala mitropolitană (1881-1887), s-au restaurat bisericile “Sfinţii Trei lerarhi” şi “Sf. Nicolae Domnesc” din Iaşi, a fost mutat Seminarul de la Socola la Iaşi. 

    A desfăşurat o apreciabilă operă filantropică, a întreţinut zeci de tineri la studii.  însufleţit patriot, a sprijinit Războiul de Independenţă din 1877 (pastorale, colecte în eparhie, ajutoare personale). 

   Sub îndrumarea şi cheltuiala sa, a apărut “Revista Teologică” de la Iaşi (1983-1887), redactată de profesorii Constantin Erbiceanu şi Dragomir Demetrescu.  A tipărit câteva lucrări mărunte şi mai ales predici şi discursuri, a editat lucrarea lui Gavriil Preotul: Viaţa şi traiul Sfinţiei Sale Părintelui nostru Nifon, patriarhul Şarigradului (Bucureşti, 1888, 177 p.).  

  A dăruit Academiei Române bogata sa bibliotecă, cu peste 10 000 de cărţi, peste 300 tipărituri vechi Româneşti, numeroase manuscrise şi doua lăzi cu documente.

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 3 Comments »

Din amintirile părintelui Sergiu ROŞCA

Posted by mihailmaster pe Iulie 1, 2007

39943poza_interior1.jpg

Basarabia, iubirea mea 

07 Noiebrie 2005  de Daniela Sontica 

DETENTIE 

Sergiu Rosca, preot si publicist basarabean, a indurat inchisoarea comunista pentru ca a sustinut ca Basarabia este pamant romanesc. Membru-fondator al Ligii Pro Basarabia, traieste in azilul de la Biserica Precupetii Vechi din Bucuresti. Despre suferintele indurate in perioada comunismului de catre preotul si publicistul Sergiu C. Rosca, nascut in urma cu 93 de ani la Sestaci (Soroca), nu se poate povesti intr-o pagina de ziar. Dar merita sa incercam macar pentru simplul motiv ca generatiile care vin sa nu uite ororile totalitarismului. Parintele vorbeste cu zgarcenie despre suferintele din detentie, mai degraba arata spre sutele de articole pe care le-a scris intre 1932 si 1944 si in care a militat intotdeauna pentru ca Basarabia sa ramana alipita de trupul patriei-mama. Personalitatea parintelui Rosca este a unui om cu dubla vocatie: de preot si de publicist. Pe amandoua le-a profesat cu atata constiinta, incat a facut si inchisoare, Jilava si Vacaresti fiindu-i locuri de dureroase rememorari.

CONDAMNAREA.

„Am fost inchis la 5 decembrie 1948. Cu doua luni mai devreme fusese arestat preotul Vasile Tepordei, prietenul meu, si presimteam ca ma vor aresta si pe mine”, povesteste parintele Rosca, refugiat dupa 1944 in Romania. „Anchetatorul mi-a cerut atunci sa marturisesc ceva impotriva «banditului Tepordei», dar eu i-am raspuns: «Parintele Tepordei nu este un bandit, ci un om corect si cinstit, n-am ce marturisi impotriva lui»”. A fost arestat si retinut fara a fi judecat. La 14 ianuarie 1949 a stat alaturi de Vasile Tepordei la Vacaresti, in conditii de exterminare. Din aprilie 1949 pana in iunie 1952, parintele Rosca a fost inchis la Jilava, unde boala sa de plamani, contractata intre timp, a inceput sa se agraveze. „Intr-o zi, pe cand eram la infirmerie, a venit la noi un general de securitate care ne-a intrebat pe toti pentru ce eram inchisi. Cand mi-a venit randul, i-am raspuns ca am fost arestat pentru ca am scris ca Basarabia este o provincie romaneasca. Uitandu-se rau la mine, ma intreba: «Si acum mai sustii aceasta?». La raspunsul meu afirmativ, generalul a ordonat doctorului sa ma trimita inapoi in celula”, isi aminteste parintele Rosca.

ELIBERAREA.

La 26 mai 1952, preotul basarabean a fost in sfarsit judecat. A avut norocul sa-l aiba ca martor pe teologul si scriitorul Gala Galaction, a carui depozitie a dus la o condamnare mai usoara: 3 ani de temnita grea, 10 de ani de degradare civica si confiscarea averii, pentru crima contra pacii, fiind astfel achitat de crima contra umanitatii – cum era in rechizitoriu. Trei ani si cinci luni ii petrecuse deja in detentie, dar tot n-a fost eliberat decat dupa inca un an si 10 zile, la 21 ianuarie 1953. Avea domiciliu obligatoriu in Bucuresti. Patriarhul Justinian l-a repartizat intr-o parohie de langa Snagov. Un proces-verbal al preotului care l-a urmat in acea parohie il descrie ca fiind „tipul preotului evanghelic, asa cum a fost preconizat de Mantuitorul, «care sufletul sau il pune pentru oi»”. Parintele povesteste amintirea cea mai infrigurata din perioada de detentie: „In iarna lui ’52, intr-o noapte, toti detinutii din camera 5 am fost scosi afara, iar gardienii ne-au soptit ca urmeaza sa fim impuscati. Ma hotarasem ca, in momentul cand voi auzi prima rafala de mitraliera, sa strig: «Traiasca Basarabia romaneasca!»”.

N-a fost nevoie. „Pesemne ca i-a fost sortit Basarabiei, ca si frumoasei Bucovina, sa indure in decursul istoriei sale urgia unei stapaniri straine, ce n-a voit sa tina seama nici de drepturile istorice ale unui neam, nici de datele demografice si nici de aspiratiile unui popor” – Sergiu C. Rosca din articolul „Ganduri si nadejde in marea durere”, publicat in 1940  

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

Arhimandrit Mina DOBZEU ( n 1921)

Posted by mihailmaster pe Iulie 1, 2007

mina_dobzeu.jpg

Pãrintele Arhimandrit Mina Dobzeu – azi vieţuitor al Mãnãstirii ‘Sfintii Apostoli Petru si Pavel’ din Huşi şi consilier cultural al Episcopiei Husilor – este nimeni altul decât cãlugãrul ortodox care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt, în puşcãrie, pe data de 15 martie 1960…

Mina Dobzeu (născut  5 noiembrie 1921, Grozeşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia) este un ieromonah român basarabean. Numele său de mirean a fost Mihail. El a fost cel care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt în timpul deţentiei acestora din perioada comunistă. A fost unul din cei 7 copii ai părinţilor săi: 3 băieţi şi 4 fete. La vârsta de 13 ani intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până în 1938. Este trimis apoi la Mănăstirea Căldăruşanu vreme de 2 ani pentru a face ucenicia în sculptură bisericească. Se întoarce în 1940 acasă şi găseşte locul pustiit de ocupaţia sovietică. A luptat pe front la Timişoara şi apoi în Ungaria. Este veteran de război al Armatei Române. După război urmează cursurile Şcolii de Cântăreţi (4 ani) la Constanţa, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamţ şi facultatea de Teologie de 4 ani la Bucureşti. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădiceşti, în Episcopia Huşilor, fiind hirotonisit ierodiacon în 1948. În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învăţământului religios din şcoală; 

În anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoţiei. A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula şi în Parohia Jimbor – Cluj, cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădiceşti. În 1957 a început să studieze la Facultatea de teologie Ortodoxă din Bucureşti, dar în 1959 a fost exmatriculat din anul II de strudii, scos din monahism şi condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desfiinţarea mănăstirilor şi reducerea personalului monahal. A fost închis la Galaţi, Jilava, Gherla şi în colonia de muncă din Delta Dunarii. La Jilava s-a întâlnit cu iluştri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, iar la Gherla cu Alexandru Zub, Alexandru Ivasiuc şi Vasile Vasilache, cel din urmă ajuns vicar al Episcopiei Româneşti din New York. Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a convertit la credinţa ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieşit din închisoare în 1964. 

Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mânăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi – Catedrala episcopală. Studiile le începuse în anii 1957-1959, au fost continuate ulterior, Părintele obţinând titlul de licenţiat al Facultăţii de Teologie în 1971. Între anii 1978-1988 fost stareţ al Mânăstirii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi. În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” şi „uneltire împotriva siguranţei statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la morala poporului român şi la ateismul în comunism. 

Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcţia de consilier cultural-misionar al Episcopiei Huşilor. 

Lucrări :

– Trei strigări împotriva lui Antihrist (2000)

– Rugăciunea lui Iisus – unirea minţii cu inima şi a omului cu Dumnezeu (2002)– Amintiri despre Nicolae Stienhardt (2003)

– Carte de rugăciune– Pentru o biserică dinamică

– Un buchet de 9 rugăciuni închinate Sfintei Treimi– Hristos, pacea noastră

– Optăm pentru unitatea Bisericii după modelul celor de sus (sub tipar)– Rugăciunea inimii pentru toţi (2003)

– Dumnezeu şi savanţii (2004)– De la Nero la Stalin şi New Age

– Bucuria Duhovnicului.

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 1 Comment »

părintele Vasile ŢEPORDEI (1908-2002)

Posted by mihailmaster pe Iulie 1, 2007

hagiasophia.jpg 

ŢEPORDEI Vasile, preot, ziarist.    

Născut la 5 februarie 1908, în Cârpeşti, jud. Cahul.  Studii la Seminarul teologic (1921-1929) şi la Facultatea de Teologie din Chişinău (1929 -1933); Seminarul Pedagogic Universitar din Iaşi, cu examen de capacitate pentru Religie în 1937.  Profesor de Religie la diferite licee din Chişinău (1935-1940 şi 1941 – 1944: “Industrial”, Alexandru Donici”, “Regina Maria”, “Regina Elisabeta”, “Regele Ferdinand”) şi din Bucureşti (1940-1941 şi 1944-1948 “şcoala normală de Menaj”, Liceele “,Bălaşa Brâncoveanu” şi “Regina Maria”).  Preot (1939), iconom (1942), iconom stavrofor (1947).  Arestat în septembrie 1948, în 1949 judecat de un tribunal militar sovietic la Constanţa şi condamnat la 25 de ani muncă silnică; a executat 8 ani din ea în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar. Eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoţie, ca paroh în Islaz, jud. Ilfov (1956-1966) şi la biserica „Mărcuţa” din Bucureşti (din 1966). 

Pentru faptul că a fost redactor la ziarul «Raza», Vasile Ţepordei a fost deportat în gulagul de la Inta, unde s-a aflat ani grei.Răsfoiesc prin arhive şi găsesc următoarele: «Vasile Ţepordei, care a fost şi el preocupat mult timp de istoria deportării din 13 iunie 1941, considera că în acea noapte de tristă amintire din Basarabia au fost deportaţi 300 de mii de suflete şi că în 23-24 iunie trecut (anul 1941) urmau sa fie ridicate alte sute de mii, ca în 5 loturi să se lichideze moldovenii din Basarabia. Si dacă nu izbucnea războiul, planul s-ar fi executat întocmai şi azi am fi avut o Basarabie pustie de tot ce-i suflet românesc».Îsi revede satul natal abia după 50 de ani de pribegie forţată. Şi nu-l mai recunoaşte. Oamenii tinereţii sale nu mai erau. Revenind la Bucureşti îşi încarcă bateriile şi începe să scrie.

Îi plângea sufletul dupa Basarabia dragă şi o venera ca pe o mamă: «Traiesc mai mult de 60 de ani în România, unde am gasit oameni buni ca pâinea caldă. În Basarabia am trait numai 34 de ani. Sunt buni fraţii români, sunt ospitalieri şi apropiaţi sufleteşte. Totuşi, sufletul basarabeanului este mai bun, mai blând, intri mai uşor în intimitatea lui… N-am să uit niciodată dragostea bunicii mele, care mă ocrotea de severitatea mamei mele. Îmi amintesc şi azi cu câtă bunatate ne răspundeau bătrânii satului când îi întâlneam”…

S-a stins din viaţă preotul, martirul şi scriitorul Vasile Ţepordei, la venerabila varsta de 94 de ani la Bucureşti, unde încă mai scria articole pentru revistele sale dragi din România şi Republica Moldova. 

  Lucrări:  

A publicat  sute de articole, note, cronici, recenzii în diferite ziare şi reviste din Chişinău: ,,Luminătorul”, „Misionarul”,  “Studentul” (revista studenţilor teologi, director, 1930-1932), “Raza” (la început organ al Uniunii clerului ortodox din Basarabia, apoi organ independent de luptă şi atitudine Românească”, director între 1938-1944),  “Basarabia” Bucureşti (1941 – 1944), redactor la –  “Zorile”,     “Viaţa Basarabiei”,   “Gazeta Basarabiei”,   “Calendarul” – Bucureşti ş.a.        

 A publicat diferite broşuri, precum şi lucrările: Preotul poet Alex Mateevici, Chişinău, 1937, 101 p. şi Amintiri din Gulag, Bucureşti, 1992, 176 p.  

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 4 Comments »