Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for 1 iulie 2007

Din amintirile părintelui Sergiu ROŞCA

Posted by mihailmaster pe iulie 1, 2007

39943poza_interior1.jpg

Basarabia, iubirea mea 

07 Noiebrie 2005  de Daniela Sontica 

DETENTIE 

Sergiu Rosca, preot si publicist basarabean, a indurat inchisoarea comunista pentru ca a sustinut ca Basarabia este pamant romanesc. Membru-fondator al Ligii Pro Basarabia, traieste in azilul de la Biserica Precupetii Vechi din Bucuresti. Despre suferintele indurate in perioada comunismului de catre preotul si publicistul Sergiu C. Rosca, nascut in urma cu 93 de ani la Sestaci (Soroca), nu se poate povesti intr-o pagina de ziar. Dar merita sa incercam macar pentru simplul motiv ca generatiile care vin sa nu uite ororile totalitarismului. Parintele vorbeste cu zgarcenie despre suferintele din detentie, mai degraba arata spre sutele de articole pe care le-a scris intre 1932 si 1944 si in care a militat intotdeauna pentru ca Basarabia sa ramana alipita de trupul patriei-mama. Personalitatea parintelui Rosca este a unui om cu dubla vocatie: de preot si de publicist. Pe amandoua le-a profesat cu atata constiinta, incat a facut si inchisoare, Jilava si Vacaresti fiindu-i locuri de dureroase rememorari.

CONDAMNAREA.

„Am fost inchis la 5 decembrie 1948. Cu doua luni mai devreme fusese arestat preotul Vasile Tepordei, prietenul meu, si presimteam ca ma vor aresta si pe mine”, povesteste parintele Rosca, refugiat dupa 1944 in Romania. „Anchetatorul mi-a cerut atunci sa marturisesc ceva impotriva «banditului Tepordei», dar eu i-am raspuns: «Parintele Tepordei nu este un bandit, ci un om corect si cinstit, n-am ce marturisi impotriva lui»”. A fost arestat si retinut fara a fi judecat. La 14 ianuarie 1949 a stat alaturi de Vasile Tepordei la Vacaresti, in conditii de exterminare. Din aprilie 1949 pana in iunie 1952, parintele Rosca a fost inchis la Jilava, unde boala sa de plamani, contractata intre timp, a inceput sa se agraveze. „Intr-o zi, pe cand eram la infirmerie, a venit la noi un general de securitate care ne-a intrebat pe toti pentru ce eram inchisi. Cand mi-a venit randul, i-am raspuns ca am fost arestat pentru ca am scris ca Basarabia este o provincie romaneasca. Uitandu-se rau la mine, ma intreba: «Si acum mai sustii aceasta?». La raspunsul meu afirmativ, generalul a ordonat doctorului sa ma trimita inapoi in celula”, isi aminteste parintele Rosca.

ELIBERAREA.

La 26 mai 1952, preotul basarabean a fost in sfarsit judecat. A avut norocul sa-l aiba ca martor pe teologul si scriitorul Gala Galaction, a carui depozitie a dus la o condamnare mai usoara: 3 ani de temnita grea, 10 de ani de degradare civica si confiscarea averii, pentru crima contra pacii, fiind astfel achitat de crima contra umanitatii – cum era in rechizitoriu. Trei ani si cinci luni ii petrecuse deja in detentie, dar tot n-a fost eliberat decat dupa inca un an si 10 zile, la 21 ianuarie 1953. Avea domiciliu obligatoriu in Bucuresti. Patriarhul Justinian l-a repartizat intr-o parohie de langa Snagov. Un proces-verbal al preotului care l-a urmat in acea parohie il descrie ca fiind „tipul preotului evanghelic, asa cum a fost preconizat de Mantuitorul, «care sufletul sau il pune pentru oi»”. Parintele povesteste amintirea cea mai infrigurata din perioada de detentie: „In iarna lui ’52, intr-o noapte, toti detinutii din camera 5 am fost scosi afara, iar gardienii ne-au soptit ca urmeaza sa fim impuscati. Ma hotarasem ca, in momentul cand voi auzi prima rafala de mitraliera, sa strig: «Traiasca Basarabia romaneasca!»”.

N-a fost nevoie. „Pesemne ca i-a fost sortit Basarabiei, ca si frumoasei Bucovina, sa indure in decursul istoriei sale urgia unei stapaniri straine, ce n-a voit sa tina seama nici de drepturile istorice ale unui neam, nici de datele demografice si nici de aspiratiile unui popor” – Sergiu C. Rosca din articolul „Ganduri si nadejde in marea durere”, publicat in 1940  

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

Arhimandrit Mina DOBZEU ( n 1921)

Posted by mihailmaster pe iulie 1, 2007

mina_dobzeu.jpg

Pãrintele Arhimandrit Mina Dobzeu – azi vieţuitor al Mãnãstirii ‘Sfintii Apostoli Petru si Pavel’ din Huşi şi consilier cultural al Episcopiei Husilor – este nimeni altul decât cãlugãrul ortodox care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt, în puşcãrie, pe data de 15 martie 1960…

Mina Dobzeu (născut  5 noiembrie 1921, Grozeşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia) este un ieromonah român basarabean. Numele său de mirean a fost Mihail. El a fost cel care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt în timpul deţentiei acestora din perioada comunistă. A fost unul din cei 7 copii ai părinţilor săi: 3 băieţi şi 4 fete. La vârsta de 13 ani intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până în 1938. Este trimis apoi la Mănăstirea Căldăruşanu vreme de 2 ani pentru a face ucenicia în sculptură bisericească. Se întoarce în 1940 acasă şi găseşte locul pustiit de ocupaţia sovietică. A luptat pe front la Timişoara şi apoi în Ungaria. Este veteran de război al Armatei Române. După război urmează cursurile Şcolii de Cântăreţi (4 ani) la Constanţa, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamţ şi facultatea de Teologie de 4 ani la Bucureşti. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădiceşti, în Episcopia Huşilor, fiind hirotonisit ierodiacon în 1948. În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învăţământului religios din şcoală; 

În anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoţiei. A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula şi în Parohia Jimbor – Cluj, cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădiceşti. În 1957 a început să studieze la Facultatea de teologie Ortodoxă din Bucureşti, dar în 1959 a fost exmatriculat din anul II de strudii, scos din monahism şi condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desfiinţarea mănăstirilor şi reducerea personalului monahal. A fost închis la Galaţi, Jilava, Gherla şi în colonia de muncă din Delta Dunarii. La Jilava s-a întâlnit cu iluştri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, iar la Gherla cu Alexandru Zub, Alexandru Ivasiuc şi Vasile Vasilache, cel din urmă ajuns vicar al Episcopiei Româneşti din New York. Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a convertit la credinţa ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieşit din închisoare în 1964. 

Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mânăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi – Catedrala episcopală. Studiile le începuse în anii 1957-1959, au fost continuate ulterior, Părintele obţinând titlul de licenţiat al Facultăţii de Teologie în 1971. Între anii 1978-1988 fost stareţ al Mânăstirii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi. În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” şi „uneltire împotriva siguranţei statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la morala poporului român şi la ateismul în comunism. 

Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcţia de consilier cultural-misionar al Episcopiei Huşilor. 

Lucrări :

– Trei strigări împotriva lui Antihrist (2000)

– Rugăciunea lui Iisus – unirea minţii cu inima şi a omului cu Dumnezeu (2002)– Amintiri despre Nicolae Stienhardt (2003)

– Carte de rugăciune– Pentru o biserică dinamică

– Un buchet de 9 rugăciuni închinate Sfintei Treimi– Hristos, pacea noastră

– Optăm pentru unitatea Bisericii după modelul celor de sus (sub tipar)– Rugăciunea inimii pentru toţi (2003)

– Dumnezeu şi savanţii (2004)– De la Nero la Stalin şi New Age

– Bucuria Duhovnicului.

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 1 Comment »

părintele Vasile ŢEPORDEI (1908-2002)

Posted by mihailmaster pe iulie 1, 2007

hagiasophia.jpg 

ŢEPORDEI Vasile, preot, ziarist.    

Născut la 5 februarie 1908, în Cârpeşti, jud. Cahul.  Studii la Seminarul teologic (1921-1929) şi la Facultatea de Teologie din Chişinău (1929 -1933); Seminarul Pedagogic Universitar din Iaşi, cu examen de capacitate pentru Religie în 1937.  Profesor de Religie la diferite licee din Chişinău (1935-1940 şi 1941 – 1944: “Industrial”, Alexandru Donici”, “Regina Maria”, “Regina Elisabeta”, “Regele Ferdinand”) şi din Bucureşti (1940-1941 şi 1944-1948 “şcoala normală de Menaj”, Liceele “,Bălaşa Brâncoveanu” şi “Regina Maria”).  Preot (1939), iconom (1942), iconom stavrofor (1947).  Arestat în septembrie 1948, în 1949 judecat de un tribunal militar sovietic la Constanţa şi condamnat la 25 de ani muncă silnică; a executat 8 ani din ea în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar. Eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoţie, ca paroh în Islaz, jud. Ilfov (1956-1966) şi la biserica „Mărcuţa” din Bucureşti (din 1966). 

Pentru faptul că a fost redactor la ziarul «Raza», Vasile Ţepordei a fost deportat în gulagul de la Inta, unde s-a aflat ani grei.Răsfoiesc prin arhive şi găsesc următoarele: «Vasile Ţepordei, care a fost şi el preocupat mult timp de istoria deportării din 13 iunie 1941, considera că în acea noapte de tristă amintire din Basarabia au fost deportaţi 300 de mii de suflete şi că în 23-24 iunie trecut (anul 1941) urmau sa fie ridicate alte sute de mii, ca în 5 loturi să se lichideze moldovenii din Basarabia. Si dacă nu izbucnea războiul, planul s-ar fi executat întocmai şi azi am fi avut o Basarabie pustie de tot ce-i suflet românesc».Îsi revede satul natal abia după 50 de ani de pribegie forţată. Şi nu-l mai recunoaşte. Oamenii tinereţii sale nu mai erau. Revenind la Bucureşti îşi încarcă bateriile şi începe să scrie.

Îi plângea sufletul dupa Basarabia dragă şi o venera ca pe o mamă: «Traiesc mai mult de 60 de ani în România, unde am gasit oameni buni ca pâinea caldă. În Basarabia am trait numai 34 de ani. Sunt buni fraţii români, sunt ospitalieri şi apropiaţi sufleteşte. Totuşi, sufletul basarabeanului este mai bun, mai blând, intri mai uşor în intimitatea lui… N-am să uit niciodată dragostea bunicii mele, care mă ocrotea de severitatea mamei mele. Îmi amintesc şi azi cu câtă bunatate ne răspundeau bătrânii satului când îi întâlneam”…

S-a stins din viaţă preotul, martirul şi scriitorul Vasile Ţepordei, la venerabila varsta de 94 de ani la Bucureşti, unde încă mai scria articole pentru revistele sale dragi din România şi Republica Moldova. 

  Lucrări:  

A publicat  sute de articole, note, cronici, recenzii în diferite ziare şi reviste din Chişinău: ,,Luminătorul”, „Misionarul”,  “Studentul” (revista studenţilor teologi, director, 1930-1932), “Raza” (la început organ al Uniunii clerului ortodox din Basarabia, apoi organ independent de luptă şi atitudine Românească”, director între 1938-1944),  “Basarabia” Bucureşti (1941 – 1944), redactor la –  “Zorile”,     “Viaţa Basarabiei”,   “Gazeta Basarabiei”,   “Calendarul” – Bucureşti ş.a.        

 A publicat diferite broşuri, precum şi lucrările: Preotul poet Alex Mateevici, Chişinău, 1937, 101 p. şi Amintiri din Gulag, Bucureşti, 1992, 176 p.  

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 4 Comments »