Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Părintele Mircea Domitriu (1915-2003)

Posted by mihailmaster pe Decembrie 25, 2007

Părintele-inginer Mircea Domitriu

(Boris Stăjeniuc)

 Preotul Mircea Domitriu, care a fost timp de peste jumătate de secol unul dintre stâlpii Bisericii Ortodoxe Române din Paris, s-a născut în 4 noiembrie 1915 din părinţi răzeşi  basarabeni din „Ţara de Sus”, tata din partea Hotinului, mama din partea Bălţilor, participă la războiul pentru eliberarea Basarabiei robite, este arestat şi încarcerat la închisoarea din Braşov, de unde reuşeşte să evadeze şi împreună cu alţi camarazi trece în Iugoslavia. După multe peregrinări, este internat în lagărul de la Buchenwald, unde erau deja peste 400 de compatrioţi, în august 1944.

hirotonie_mirceadomitriu.jpg hirotonirea părintelui Mircea Domitriu de către episcopul Teofil Ionescu

După capitularea Germaniei se căsătoreşte cu o tânără domnişoară germană, Elfride, botezată ortodox Ioana Margareta. În anul 1948 se stabilesc amândoi la Paris şi timp de 30 de ani este inginer constructor în birourile „Methodes mecanique” ale uzinei SIMCA. În 1962, la apelul Prea Sfinţitului Episcop Teofil Ionescu, urmează cursurile de seară ale Institutului Teologic Saint-Serge. În acelaşi an este sfinţit diacon şi apoi arhidiacon şi preot pe seama Episcopiei de la Paris, trecând definitiv de la numele de naştere Boris Stăjeniuc la cel de Mircea Edgar Domitriu. În 1963, Parintele Mircea Domitriu înfiinţează Parohia „Sfântul Gheorghe” din Koln, în cadrul asociaţie cultuale fondată de către episcopul Teofil Ionescu, al cărei preşedinte fondator a fost mai întâi Gheorghe Agrita-Acrivu, urmându-i onoratul Dr Ioan Popa, iar acestuia onoratul Dr Alexandru Şuga. Timp de 41 de ani slujeşte cu credinţă Sfânta Biserică a Sfinţilor Arhangheli şi se roagă ca bunul Dumnezeu să-i dea sănătate pentru a fi de folos Bisericii din Paris, Bisericii din Koln şi neamului nostru românesc.

Preotul iconom stavrofor, Părintele misionar Mircea Domitriu a închis ochii pentru veşnicie în noaptea Sfântului Andrei, 29 spre 30 noiembrie 2003, la ora 0:30.Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!

A murit Părintele Mircea Domitriu

De Titus Bărbulescu 

Ne-a părăsit preotul Mircea Domitriu, luând drumul eternităţii, pe 30 Noiembrie 2003.

 L-am cunoscut aici la Paris, acum vreo jumătate de secol. Nedespărţit de Părintele Vasile Boldeanu, cu care a fost la un moment dat la Buchenwald. Îmi amintesc clar vizita părinţilor lui la Paris, veniţi din fundul Rusiei. După moartea lui Stalin, prin 1956-1960, Hrusciov era la putere încercând o dezgheţare a regimului. Ca sa aibă devize, a permis celor fugiţi din „imperiul” rus sa ia contact cu familiile lor ramase, depărtate, împrăştiate prin toate Rusiile, sa le trimeată bani grei (dolari) pentru ca aceştia să poată veni de acolo din Rusia la ai lor, aici în Europa occidentală. Părintele Mircea Domitriu era originar din regiunea Ungheni a Moldovei răpite. Părinţii lui, ţărani fruntaşi în satul lor cu pământ, adică proprietari – ceea ce pentru comunişti era o ursine: ţărani culaci! Părinţii lui au fost deportaţi din satul lor basarabean, înfloritor sub români între cele doua războaie, deportaţi deci prin fundul Rusiei, pe la Taşkent, în Siberia, să-i înveţe pe cei de acolo sa lucreze pământul. Iar în locul lor, în Basarabia, au fost instalaţi alţii, veniţi de aiurea: tătari, cerchezi, ruşi, găgăuji, ucraineni. Părintele Mircea le-a trimes bani grei, acolo, în Siberia, unde se aflau. Iar Moşul şi maica bătrâna şi-au cumpărat bilete de tren – toate cheltuielile de drum au fost plătite acolo în Rusia cu ruble din dolarii proveniţi de la „fişiorul” lor din Paris. Nu le-au lăsat – traversarea Europei de la Est la Vest – decât o suma modesta în devize străine. Astfel, Moşul-tatăl şi maica bătrână au sosit într-o zi la Paris. Moşul avea un toiag făcut în Siberia, din lemn de carp. Amândoi cu hârtii ruseşti – nici ei nu mai ştiau cum îi cheamă. De altfel şi băiatul lor, ca să-i poată chema, a trebuit sa semneze: Boris nu mai ştiu cum.

 În sfârşit, ce plăcere să stau de vorbă cu ei! Ce moldovenească, adică româneasca, cu dulceaţă de cireşi amare, vorbeau. – Apoi, vezi tale, fişiorul nostru ! Pentru noi ne eşti scump ca ochii din cap. Te-ai făcut mare. Te-ai nemţit. (Părintele Mircea a venit din Germania cu o diploma de inginer mecanic. Lucra la SIMCA, ca inginer, foarte cotat, de altfel.) – Iţi spun eu, tatăl tău, sa nu te mai întorci la noi acasă, în Moldova la noi, căci nu mai avem casa ! Si-apoi o sa te trimeată prin Siberia să-i luminezi pe ocnaşi. Ia spune-mi : cu familia cum stai ? Copii ? Părintele Mircea era căsătorit cu Elfride – ce admirabilă soţie ! Când a fost făcut diacon, apoi preot, ea, Elfride, s-a simţit aşa de devotata bisericii unde bărbatul ei era preot (nu o jena căsătoria cu un preot, fiind protestantă ca religie, apoi ortodoxă, deci obişnuita de idee de căsătorie cu un pastor), era atât de devotata că spăla pe jos toata biserica, sa fie curată Casa lui Dumnezeu. Ce păcat că nu avea copii. Şi mai mare nefericire : s-a prăpădit tânăra, preoteasa Elfride, de o boală nemiloasa. Iarăşi mi-aduc aminte despre Părintele Mircea Domitriu – de asta dată preot ajutător la biserică. Îi plăcea sa asculte pe cel mai mare sau mai bătrân şi mai ştiutor decât el în cele bisericeşti. Nu stăpân, ci supus fata de cel mai mare în grad sau mai păţit a fost tot timpul ca preot. A ascultat de Părintele Vasile Boldeanu, apoi de părintele Constandache. Apoi, pare-mi-se, încet-încet s-a retras, împuţinându-şi obligaţiile bisericeşti din viaţa activă şi ocupată de preot-inginer (cum era cunoscut la SYMCA), după moartea Părintelui Vasile Boldeanu şi după moartea preotesei si nu mai ştiu după ce tot felul de tristeţi adânci. Haristic, tot timpul a ascultat de Sfântul Sinod al Ruşilor < hors frontieres > cu sediul la New-York. În vremea mitropolitului Filaret noua, Bisericii Ortodoxe Române din Paris, Sfântul Sinod din New-York ne-a fost de mare ajutor. Îi suntem recunoscători. Între timp, Europa începe sa se întregească si la Estul ei – Europa Orientala si Centrala. Sigur ca România, ca şi Basarabia, Bucovina (Republica Moldova) trebuie să intre în Europa. Sfântul Sinod al Ruşilor albi (zişi < hors frontieres >) sunt, evident, cu America (USA) mai degrabă decât Europa ( ?!) în caz de dificultate internaţionala, probabil. Vom vedea. Iar noi, Biserica Ortodoxa Româna din Paris, sigur ca avem si vom avea har episcopal de la un episcop din lumea libera (român de origine), carele Sfânt Har episcopal mi se pare mie (un mirean, nu sfânt părinte !) ca nu poate fi reductibil de tot felul de limite si oprelişti geopolitice !! Vom avea deci într-o zi un episcop la Paris, cum am avut o bucata de vreme pe Episcopul Teofil.

Părintele Domitriu – când era în putere – a fost o speranţa sa fie episcopul nostru. Sfinţit cum se face, de trei sfinţi părinţi episcopi. In ultimii ani, l-am văzut pe părintele Domitriu cu ocazia vizitei la Paris a preşedintelui Constantinescu, în care mulţi ne-am pus multe speranţe si mai ales dorinţa sa ne scape de tăvălugul rusesc. Părintele Domitriu venise sa-l vadă pe preşedintele care s-a născut la Tighina. Iar acesta i-a confirmat.  Ei, iubite Părinte Mircea Domitriu, ce n-am spus o spun acum : ce voce frumoasa aveai ! De bariton bas cantabil. Ne adunam şi cântam la biserica sau prin alte locuri de concert sau spectacol de cântec, dans, hore româneşti. Mi-aduc aminte cu câta emoţie ne cânta Nistrule pe malul tău ! Şi atâtea romanţe populare din folclorul nostru, mai ales moldovean, care este sau nu este influenţat, cel puţin muzical de muzica rusa, se poate! Dar cântecele si horele cântate cu cuvinte româneşti, jucate, dansate româneşte – cu opinci, nu cu cizme -, au fost de neuitat. Încântătoare erau si poeziile de Coşbuc cântate, ca de exemplu De cer m-ati dus de lângă voi. Să dea Bunul Dumnezeu să fie primită acolo Sus jertfa de o viată întreagă pentru neamul şi pământul din care te-ai născut, iubite părinte cântăreţ iubitor de cele sfinte Mircea Domitriu !

Titus Bărbulescu    

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: