Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for Martie 2008

Ieromonahul Mihail Cazacu (1922-2007)

Posted by mihailmaster pe Martie 25, 2008


mihail_b.jpg

Prietenul Sfinţilor şi a celor din nevoi

Părintele Mihail Cazacu s-a născut la 6 noiembrie 1922 în comuna Boghenii Vechi, judeţul Bălţi, într-o familie de ţărani drept credincioşi, Pavel şi Nina care au avut 4 copii, la botez primind numele de Mihail.

Mihail era cel de-al doilea copil al familiei Cazacu, prima fiind Eugenia o soră mai mare, care se stinge din viaţă la vârsta de 12 ani în urma unei boli de tif, iar ceilalţi mai mici fiind Dimitrie si Iulia.

Părintele Mihail face 4 clase gimnaziale în satul natal după care continuă să facă liceul comercial cu plată încă 8 clase, de micuţ îi plăcea foarte mult să citească şi astfel la vârsta de 12 ani începe să citească Vieţile Sfinţilor pe care îi îndrăgise mult pentru că din relatările unor rude aflăm că părintele cunoştea vieţile şi faptele sfinţilor mai mult decât ar fi ştiut anumite evenimente mai importante din viaţa rudeniilor, dar era şi nelipsit de la sfintele slujbe încă de micuţ.

Sfântul Apostol Pavel scrie în epistola sa către Romani:”de este pârga sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, sfinte sunt şi ramurile”(Rom 11,16), dar bineînţeles această atracţie a lui faţă de Sfinţii Părinţi i-a fost transmisă în mare parte din partea tatălui Pavel pe care părintele îl descria ca fiind dintr-o filă de pateric „era un bătrân înţelept, cu o barbă mare albă şi foarte rugător, spunea că la văzut adesea rugându-se în faţa icoanelor cu mâinile ridicate la сer, ore în şir, mai ales noaptea şi bătea foarte multe metanii, era şi un om foarte milostiv din fire”, aceste cuvinte referindu-se la educaţia micuţului Mihail din partea părinţilor despre care vom vorbi în continuare.

Părinţii părintelui Mihail

Mama părintelui era o femeie drept credincioasă şi se trăgea dintr-o familie de preoţi, tatăl Pavel era un om simplu dar foarte credincios şi muncitor. Când au început copiii să mai crească în urma insistenţelor soţiei sale, Pavel Cazacu a fost nevoit să vândă pământul şi să se transfere împreună cu toată familia la Bălţi, pentru că mama voia foarte mult ca copiii ei să fie bine crescuţi şi cu o educaţie aleasă. Chiar dacă au fost nevoiţi să suporte multe neajunsuri, totuşi ei s-au jertfit pentru copiii lor, Pavel Cazacu stând în rând pentru a se angaja la o fabrică de spirt mai mult de o lună, după care a mai avut şi alte servicii.

Părintele Mihail de multe ori îşi aducea aminte de părinţii lui cu mult drag şi amintea ca ar fi moştenit înţelepciunea mamei şi credinţa fierbinte a tatălui pe care îl numea dulceag “tăticuţu”.

Dezrădăcinarea din sânul familiei

După cum am amintit mai sus mama părintelui şi-a dorit foarte mult ca copiii ei să fie şcoliţi şi culţi, şi iată că aşa pleacă tânărul Mihail Cazacu la studii la Iaşi unde face Academia Comercială după care este înrolat în armată, iar la puţin timp este trimis în Germania pentru cursuri speciale în domeniul detunării tancurilor de luptă şi i-a parte activă în timpul celui de-al doilea Război Mondial luptând în linia întâia, pentru care a primit şi o medalie de merit. După armată se angajează la Banca Naţională a României ca director pe reţeaua de calculatoare a băncii.

Se căsătoreşte destul de târziu după 30 de ani, fiind de tânăr foarte ruşinos, cu o fată cu care face cunoştinţă la Balul Basarabenilor cu care are o fată Gabriela şi un băiat Mihai.

Pierdut a fost şi s-a aflat

Pierduse orice legătură cu familia sa în urma plecării sale la studii crezând că în timpul războiului familia i-ar fi murit în urma căderii unui proiectil chiar peste casa lor.

Dar totuşi în anii 1960-1961 reuşeşte să se reântoarcă în Basarabia pentru a se interesa de soarta familiei chiar cu riscul de a fi arestat de către regimul comunist de atunci. Se întâlneşte la Ungheni în gară cu fratele lui Dimitrie şi cu câţiva prieteni vechi pe care îi recunoaşte însă pe fratele lui nu-l recunoaşte de îndată.

Trebuie de menţionat că şi familia lui credea că el este mort deja însă doar mama lui spunea:”fiul meu este viu şi el se va întoarce”, bineânţeles că a fost o bucurie mare pentru întreaga familie, nepoţii părintelui din partea fratelui povestesc:”moşul Mihai era un om foarte calculat, nu avea obiceiul să steie, la el totul fiind calculat, dimineaţa când se trezea îşi făcea rugăciunea după care asculta un pic de muzică clasică, apoi ori suna undeva sau obişnuia să citească numai să nu steie, la fel nu-i plăceau discuţiile lungi, la câteva zile l-a rugat pe tata sa-i găsească un profesor de limbă rusă şi a început să înveţe, noi ca copii ne minunam de el că la o vârstă înaintată el mai era interesat să înveţe”. După această vizită a început să vină în fiecare an pentru o săptămână, doua.

Deja când a venit a doua oară, mama îi murise la o vârstă nu foarte înaintată având doar 60 de ani, tatăl în schimb a fost un om mai puternic el trăind până la vârsta de 95 de ani.

Plecarea în Canada

În anul 1982 părintele Mihail pleacă pe neaşteptate în Canada unde începe o viaţă nouă, un timp rudele nu au ştiut nimic despre dânsul timp de 3 ani după care a sunat şi ne-a spus unde se află. Din spusele lui ştim că a lucrat mult timp ca menajer la un hotel din Toronto unde a avut mult de suferit. Obţine cetăţenia Canadiană în anul 1994 la data de 1 aprilie după care face prima vizită la Athos îndeplinindu-şi o veche dorinţă, iar de atunci în fiecare an vizitează Ierusalimul şi stabileşte relaţii prieteneşti cu diferite persoane ecclesiastice printre care arhiepiscopul Damian al Sinaiului, părintele Ioanichie ucenicul Sf.Cuv.Ioan Iacob de la Neamţ. Rămâne îndrăgostit de pustiul Sinaiului pomenind până în ultimele clipe despre Sf. Ioan Scăraru şi peştera sa, despre Sf. M. Mc. Ecaterina pe care o numea „Sfânta mea”, despre monahii şi pusnicii pe care i-a întâlnit în pustia Sinaiului.

Chemarea la treapta preoţiei

Odată la mănăstirea „Sf.Maria Magdalena” de la Ierusalim, simţindu-se rău s-a rugat fierbinte către Sfânta ca să-l facă bine şi a auzit o voce care i-a spus că trebuie să se facă preot, iar el primind aceste cuvinte ca voia Lui Dumnezeu în anul 1992 la data de 2 august este hirotonit preot în catedrala episcopală din Bălţi, după care se reântoarce în Canada unde este primit de IPS Sotirios arhiepiscop al Canadei ce ţine

canonic de patriarhia Constantinopolului şi rânduit ca preot slujitor la biserica ‘’SF. M. Mc. Gheorghe’’ din Toronto unde s

Datorită vârstei înaintate, a culturii bogate şi a unei vieţi bineplăcute în faţa lui Dumnezeu părintele Mihail a putut aduna în jurul lui oameni de diferite etnii pe care i-a mângâiat cu vorbele sale pline de har dar şi cu blândeţea cu care îi odihnea pe toţi cei în suferinţă. Pe foarte mulţi fii duhovniceşti ai părintelui i-a captat în deosebi felul său de a sluji, avea un fel aparte de a sluji după cum mărturisesc ucenicii săi, trăia liturghia intens după cum putem

ea pe fiecare slujitor în parte. Ca exemplu spunea un părinte ca odată slujind cu părintele Mihail a slujit nepregătit adică necitindu-şi rânduiala înainte de împărtăşanie şi ce a fost mai impresionant pentru tânărul slujitor că după Sfânta Liturghie este chemat de către părinte care ii spune cu blândeţe ‘’ puiu tu chiar dacă ai fi obosit şi nu ai putea să-ţi îndeplineşti canonul să citeşti măcar rugăciunile înainte de Sfânta Împărtăşanie’’ din această mică istorisire ne putem da seama cu

Ctitoria Părintelui Mihail

În urma unei vizite făcute în Moldova spre aşi vedea rudeniile în anul 1999 pe când zidurile mănăstirii „Sf.M.Mc.Iacov Persul” de la Sireţi abia începuseră a se înălţa, din pronie divină părintele Mihail s-a întâlnit cu stareţul mănăstirii arhimandritul Porfirie şi a fost interesat ce se construieşte la Sireţi, a efectuat o vizită, s-a uitat un pic şi a plecat, iar de atunci an de an a început să îndrăgească cât mai mult locul dar şi harnicii părinţi ai mănăstirii care-şi depuneau tot efortul pentru a face un locaş de odihnă sufletească pentru ei dar şi pentru oamenii care aveau nevoie de a-şi elibe

ra greutăţile sufleteşti. La sfârşitul anului 2004 părintele Mihail face donaţie mănăstirii trei clopote iar la sfinţirea clopotelor tot el vine cu iniţiativa de sfinţire a locului viitoarei biserici cu hramul „Buneivestiri şi a Sf.Cuv.Ioan Iacob de la Neamţ” lucrările căreia încep în primăvara anului 2005 şi sunt finisate în toamna aceluiaşi an, iar de aici părintele Mihail îşi îndreaptă toate eforturile pentru finisarea sfântului locaş care după cum spunea el este ‘’casa Măicuţei Domnului’’ pe care o cinstea deosebit, îndemnând chiar şi pe unii dintre ucenicii săi să se roage fierbinte Maicii Domnului cu mâinile ridicate căci

spunea ca mult ajutor căpătăm rugându-ne aşa. As vrea să adaug aici faptul că ctitoria unei biserici de către părintele Mihail era un vis al său încă din frageda tinereţe şi că foarte mult a colindat căutând un loc potrivit pentru aşa un lucru mare şi mai spunea părintele că are dorinţa ca să-i dea Dumezeu zile pentru a ajunge ca s-o vadă împodobită această biserică.

Tunderea în monahism a părintelui Mihail

Din tinereţile sale a fost un iubitor al sfinţilor pe care i-a iubit în mod deosebit citindu-le vieţile din fragedă copilărie şi pe care se străduia să-i imite tot timpul fiind într-o legătură permanentă cu ei, iar atunci când săvârşea cele sfinte la otpustul slujbelor pomenea zeci de sfinţi de la care spunea părintele că a primit multe bucurii duhovniceşti, vorbea cu ei ca şi cu nişte prieteni foarte apropiaţi, când intra într-o biserică şi zărea chipul unui sfânt drag lui se bucura ca un copil şi le arăta şi celor din jur, pe marea mea Ecaterina, pe Ioan Scărarul, sau pe gigantul Serafim de Sarov şi alţi nenumăraţi.

Trăind într-o comuniune directă cu sfinţii, fiind nelegat de cele materiale, iubind monahii în mod deosebit hotărăşte a intra şi el în îngerescul cin şi astfel la 15 august 2006 depune voturile monahale la mănăstirea sa, devenind ieromonahul Mihail, considerând această zi cea mai importantă din viaţa sa.

15 august 2006

Plecarea din Toronto

Reântorcându-se la Toronto pentru tratament este înştiinţat de medici că boala progresează foarte rapid iar părintele hotărăşte să se întoarcă în ţară pentru a-şi petrece ultimele clipe din viaţă alături de obştea sa. Liturghiseşte la biserica Sf. Gheorghe din Toronto şi îşi ia ramas bun de la obştea creştinilor ortodocşi greci şi români fiii săi duhovniceşti care îl petrec până la aeroport cu lacrimi.

Astfel la sfârşitul lunii ianuarie 2007 părintele Mihail se reîntoarce în ţară pentru totdeauna. Ajuns la mănăstire unde se simţea sub protecţia Maicii Domnului aştepta în bucurie şi bărbăţie mutarea la cereştile locaşuri. În această perioadă i s-a săvârşit Sfântul Maslu şi chiar a participat de mai multe ori la Sfânta Liturghie împărtăşindu-se regulat cu Sfintele Taine. Trecând prin această perioadă grea a bolii niciodată nu s-a plâns de durere din contra îmbărbătându-i pe toţi şi povăţuindu-i duhovniceşte, nu-a refuzat pe nimeni din cei care veneau să-l cerceteze sau să-i ceară cuvânt de folos oricât de rău nu i-ar fi fost.

Cu o săptămână înainte de trecerea la cereştile locaşuri i-a chemat pe toţi cei dragi pentru a-şi lua ultimul rămas bun, rugându-i să-i continuie lucrarea începută, asigurându-i că dacă va afla trecere la Domnul tot timpul se va ruga pentru dânşii.

Ultimele zile din viaţă petrecute la Mănăstirea Sireţi

După ce i-a binecuvântat pe toţi cei dragi lui şi după plecarea lor marţi 6 martie 2007 părintele a intrat în comă după care a doua zi şi-a revenit şi s-a trezit vesel, fiind lângă el părinţii Porfirie şi Iacov a rugat să fie chemat şi părintele Natanael îmbrăţişându-se cu toţi trei, sărutându-i părinteşte şi dându-le sfaturi duhovniceşti, a cerut să fie spovedit şi împărtăşit după care iarăşi a căzut în comă care a durat până vineri 9 martie orele 19 când părintele Mihail trece în lumea celor drepţi fiindu-i alături fiii duhovniceşti împreună cu sora părintelui Iulia.

Cuvânt către fiii duhovniceşti

La 27 februarie, părintele Mihail simţindu-şi sfârşitul aproape a avut marea dorinţă de a transmite un ultim cuvânt de mângâiere către fii săi duhovniceşti din Canada, rugând să fie şi filmat. Vă prezentăm în continuare acest mesaj:

„De aici de la sfânta mănăstire Sireţi transmit dragilor şi scumpilor mei copii duhovniceşti în Canada, ca Domnul să-i Binecuvânteze pe ei, să le Binecuvânteze casele lor…. vor fi pomeniţi aici permanent, permanent, permanent. Când aveţi vre-o nevoie sau vre-un necaz spuneţi: „Sfinte Mare Mucenice Iacov Persul mijloceşte la Măiculiţa Domnului pentru noi”, iar sfânta mănăstire se roagă permanent pentru voi.

Domnul să vă Binecuvânteze pe toţi in vecii vecilor. Amin.”

Adormirea pr. Mihail

Trecând către veşnicele locaşuri trupul părintelui Mihail a fost pregătit după rânduiala monahilor, înveşmântat în sfintele veşminte pregătite de monahiile Olimpiada si Eupraxia de la mănăstirea Văratec şi aşezat în biserica Sf. M. Mc. Iacov Persul unde s-a citit psaltirea şi a fost privegheat de rude şi fii duhovniceşti până duminică 11 martie.

Înmormântarea

Duminică înainte de săvârşirea Sfintei Liturghii trupul părintelui Mihail a fost mutat în biserica Buneivestiri unde s-a săvarşit Sfânta liturghie în prezenţa familiei, fiilor duhovniceşti şi a credincioşilor din Sireţi. După Sfânta liturghie s-a săvârşit rânduiala înmormântării călugărilor de către un sobor de preoţi în frunte cu arhimandritul Porfirie stareţul mănăstirii Sireţi, după săvârşirea prohodului s-a ocolit biserica după rânduiala preoţilor iar pe platoul din faţa bisericii Buneivestiri fiii duhovniceşti, rudele şi credincioşii şi-au putut lua ramas bun de la părintele lor duhovnicesc, după care trupul părintelui Mihail a fost aşezat în cripta ctitoriei sale unde se va odihni până la obşteasca înviere.

Fragment din Viaţa părintelui Mihail ( Cazacu )

 

cel-bun-banerr1.png

 

Anunțuri

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 6 Comments »

Lansarea ‘Drumurilor…’ la Cluj-Napoca

Posted by mihailmaster pe Martie 23, 2008

Festivalul Basarabia ediţia a 5-a

În ziua de Joi, 27 martie 2008, cu începere de la 14.00, va avea loc lansarea romanului ‘Drumuri întru regăsirea dragostii’ de Nichita, în incinta Bibliotecii Judeţene ‘Octavian Goga’, cartierul Mărăşti, Cluj-Napoca.

afissite1.jpg

Cluj-Napoca.http://www.basarabeni.net/27-martie-1918/festivalul-basarabia-2008-clujnapoca/

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

IN MEMORIAM

Posted by mihailmaster pe Martie 18, 2008

save.jpg

Alexei Mateevici, 120 de ani de la naştere…

 

Pe data de 16 martie 2008, preotul şi proorocul limbii noastre Alexei Mateevici ar fi împlinit vârtsa patriarhilor 120 de ani de la naştere.

Trecut prin focul şi războiul de la Mărăşeşti, Podoleni şi Tecuci, dacă nu ar fi murit atunci în 1917, străpuns de apocalipticul tif… alta ar fi fost soarta celui care a fost psalmistul limbii noastre – profeticul poet al pământului şi graiului strămoşesc.

Au existat scriitori redutabili, care s-au bucurat de o mare popularitate în timpul vieţi, dar peste care, după sfârşitul lor fizic, s-a lăsat irevocabil valul uitării. Şi dimpotrivă au fost şi asemenea scriitori, aproape nesocotiţi de contemporani, cărora totuşi le-a fost hărăzită o glorie postumă. Anume acesta este şi cazul părintelui Alexei Mateevici.

Cunoscut în vremea sa doar de grupuri restrânse – colegi, tineri studioşi, clerici, după trecerea în eternitate se bucură de o apreciere şi recunoaştere tot mai largă. Fenomenul se explică prin aprofundarea continuă a înţelegerii celor scrie de dânsul, prin determinarea adevăratelor dimensiuni ale moştenirii sale literare, prin relevarea necontenită a noi şi noi sensuri ale acesteia în dependenţă de circumstanţele schimbătoare.

E ceea ce a intuit perfect poetul contemporan Vasile Romanciuc în versurile care le-a închinat ilustrului său predecessor :

În cartea ta ne întâlnim ca fraţii

Şi n-o putem citi până la capăt

Numai cu ochii unei generaţii…

Cu cât mai mult trec anii

Ea cu atât se face mai adâncă.

16 martie 2008, preotul şi proorocul limbii noastre Alexei Mateevici ar fi împlinit vârtsa patriarhilor 120 de ani de la naştere. Prea mult ar spune unii, pentru o viaţă omenească, şi totuşi Alexei Mateevici este contemporanul nostru! Adormitul întru fericire preotul-poet Alexei Mateevici v-a fi actual atâta timp cât va fi auzită limba noastră din gurile copiilor noştri, iar sub pietrele vechi de la Căuşeni se vor odihni în pace bravii noştri strămoşi.

cel-bun-banerr.png

 

 

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »

Drumuri întru Desăvârşire

Posted by mihailmaster pe Martie 15, 2008

Enigmele Basarabiei

Suta de movile, Centum monticulli.

din-arhiva.jpg

suta.jpg

(însemnări de drum)

Dorinţa de a vizita Suta de movile, una dintre enigmele Basarabiei de nord,

s-a împlinit într-o frumoasă după amiază de primăvară.

Urmând drumul din valea Prutului, între satele Brăneşti ( Râşcani ) şi Cobani ( Glodeni), la circa 200 km de Chişinău şi 130 km de Iaşi, am ajuns în sfârşit într-un ţinut al minunilor, un fenomen unic în spaţiul dintre Prut şi Nistru ce poartă numele de „Suta de Movile”. În realitate movilele sunt mult mai multe decât o sută, peste 3500, ocupând o suprafaţă de circa 1072 ha, cu o lungime de peste 8 km şi 2,3 km. Înălţimea lor variază între 1,5 si 30,5 m. (ultima numită „Movila Ţiganului” )

Peisajul „Suta de Movile”cuprinde 6 terase ale Prutului, marcate de la altitudinea de 50-60 m. a luncii până la 160-170 m. a versantului şi se desfăşoară pe o suprafaţă de cca 1600 ha. fâşiile dintre rândurile de movile sunt slab valuroase. Movilele şi rândurile formate de ele sunt paralele cu lunca Prutului.

„O Suta de Movile” prezintă un peisaj de o mare valoare ştiinţifică şi estetică. Prima atestare documentara a acestui peisaj o găsim în 1716, în cunoscuta lucrare „Descrierea Moldovei” – “Descriptio Moldaviae”, a lui Dimitrie Cantemir, care îl numeşte „Centum monticulli”.

În anul 1927 s-a făcut pentru prima oară o cercetare şi o descriere detailată a complexului, pentru a explica formarea acestor movile. Unii savanţi constată că „Suta de Movile” este unicul loc din Europa, unde sunt concentrate într-un număr atât de mare recife submarine ale Marii Mediteraneene – bazin de apă tertiar, ce acoperea cu vreo 20 de milioane de ani în urmă teritoriul de azi al Republicii Moldova. Alţi savanţi consideră că movilele s-au format datorită alunecărilor de teren şi prăbuşirilor care s-au produs, detaşând repetat, sub forma de valuri, pachete de roci mobile ce constituiau iniţial versantul terasei Prutului, iar inundaţiile sezoniere ale Prutului au modelat periodic movilele dindu-le forma respectivă.

Această ordonare a movilelor a născut o mulţime de legende care fac trimitere la civilizaţiile demult apuse. Susţinute de câteva descoperiri arheologice, ele au creat mituri că ar fi în totalitate morminte ale geto-dacilor. Se spune ca aici au avut loc bătălii crâncene pe acest imens câmp. Biruitorii şi-au îngropat eroii, ridicand aceste movile: pentru cei de rând – mai mici, pentru căpetenii – mai mari”.

Totuţi majoritatea specialiştilor în domeniu consideră că peisajul „Suta de Movile” sunt de fapt un fenomen natural, deocamdata neelucidat în toate aspectele sale. Între aceste movile se acumuleaza apa freatică şi cea din precipitaţii atmosferice, formând pe alocuri mici lacuri.

Suta de movile, Centum monticulli, este bogată în plante medicinale. Aici şi-au găsit refugiul specii de plante deosebit de rare: ruscuţa de primăvară, tartanul sau varza tătărească, dediţelul, stânjeneii, diverse specii de in, garofiţele de câmp, zambila, etc. Începind cu primele flori timide prevernale şi până în zilele toride de iulie, mulţimea plantelor de stepă înfloresc eşalonat, oferind în fiecare zi noi culori, noi aspecte, bucurând ochiul şi sufletul cu farmecul lor.

După o jumătate de zi petrecută între movile, cel puţin pentru mine enigma „Centum monticulli” a devenit mai clară. Într-adevăr „Suta de Movile” este un fenomen natural unic în spaţiul dintre Prut şi Nistru, o concentrare mare de recife submarine preistorice, plus alunecări de teren, plus pachete de roci mobile plus inundaţiile sezoniere, toate acestea au adus la aparaţia monumentului natural „Suta de Movile”. Nu trebuie însă de subestimat şi factorul uman în consolidarea movilelor. Pe lângă aceste movile în decursul miilor de ani s-au perindat numeroase triburi pentru care… părerea mea… „Centum monticulli” era cel mai potrivit loc pentru înhumarea răposaţilor. Nu este exclus faptul că „Suta de Movile”- „Centum monticulli”, datorită landşaftului său favorabil, a fost arena mai multor lupte sângeroase din vechime, despre care totuşi până acum nu prea s-au găsit mărturii documentare.

A scris Mihail BORTĂ, masterand la Facultatea de Teologie Ortodoxă din municipiul Cluj-Napoca, Transilvania, România.

 

La alcătuirea acestui material am folosit sursa documentară: ONG INQUA-Moldova, „Suta de movile”

© Fotografii din colecţia personală.

Posted in Drumuri întru Desăvârşire | Leave a Comment »

Alexandru Cristea, preot-compozitor (1890-1942)

Posted by mihailmaster pe Martie 13, 2008

cristea.jpg

„cel care a pus pe note versurile eternei Limba Noastră

Alexandru Cristea, preot-compozitor (1890-1942)

dirijor de cor, compozitor şi profesor de muzică, a învăţat la Şcoala de Muzică „Vasile Kormilov” (1928) cu Gavriil Afanasiu şi la Conservatorul „Unirea” (1927-1929) din Chişinău cu Alexandru Antonovschi (canto). A fost maestru de muzică vocală la Chişinău (1920-1940), profesor de muzică şi dirijor al corului Gimanziului de băieţi „Ion Heliade Rădulescu” din Bucureşti (1940-1941) şi al corurilor Liceului „Regina Mamă Elena” din Chişinău (1941-1942). În anul 1920 a fost hirotonisit diacon al Bisericii Sf. Gheorghe din Chişinău, din 1927 până în 1941 a fost diacon titular al Catedrei mitropolitane din Chişinău.

Este autorul muzicii imnului actual al Republicii Moldova, compus în baza versurilor poeziei preotului-poet Alexei Mateevici „Limba noastră”. A fost decorat cu ordinul „Răsplata muncii pentru biserică”.

Bibliografie :

Enciclopedia: Chişinău, 1997, Ed. „Museum”, pag. 174

Maria Vieru-Işaev, „Alexandru Cristea (1890-1942), Viaţa şi activitatea reflectate în timp” Chişinău, editura „Civitas”, 2001.

cel-bun-banerr1.png

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »

„DRUMURI ÎNTRU DESĂVÂRŞIRE” : La părintele Irinarh de la Fântâniţa

Posted by mihailmaster pe Martie 5, 2008

parintele3.jpg

( însemnări de drum )

Acum câteva zile am trecut pe la părintele Irinarh de la Fântâniţa.

Când am intrat la părintele, acesta era în casa mare la rugăciune. Obosit de zile, la ai săi 80 de ani, pensionat de aproape 5 ani, părintele cânta cântările Vecerniei. Nu-l mai văzusem de mult timp., m-am apropiat, am cerut binecuvântare… părintele s-a bucurat foarte mult…

Părintele : Mihailllll nu mai vii pe la mine, ai uitat de cel mai netrebnic popă din lume (ştie părintele ce înseamnă smerenia)

– Părinte vreau să scriu despre mata în internet?

Părintele : Unde măi să scrii…. la gazetă?

– Da la gazetă, i-am răspuns eu fâsticit, ne ştiind cum să-i explic părintelui ce este internetul. ))))

Părintele : Ţi-ai găsit şi tu despre cine să scrii… mai bine ai scri despre sărăcia şi nevoile din ţărişoara aceasta., despre cum pleacă nevestele peste hotare şi îş lasă copilaşii singuri acasă., despre cum bărabaţii noştri merg la Moscova şi se întorc înapoi în sicrie… off, Doamne iartă-i pe cei de la conducere că nu ştiu ce fac…

Aceste vorbe m-au dezorientat puţin., eu doar venisem cu scopul de a aşterne pe hârtie istorisiri interesante (ca din pateric) din viaţa bătrânului, o viaţă care a fost una nu din cele uşoare.

– Bine, bine părinte, despre toate acestea mai scriu şi alţii, dar eu aş vrea să scriu despre viaţa matale., despre cum a fost în timpul războiului, în timpul foamei din 47, despre cum aţi păstrat neştirbită Credinţa Ortodoxă în timpul ateismului sovietic…

Părintele m-a ascultat cu luare aminte, de parcă era de-acord să înceapa povestirea, numai că în loc de povestire am primit încă un „sfat”

Părintele : Dragu popii, dute mai bine la Soroca, acolo nişte creştini doresc să ridice locaş Domnului., scrie despre ei…Da despre mine poţi să scrii că este la Fântâniţa un moşneag prost, obraznic şi leneş…

Discuţia cu părintele a ţinut vre-o două ore., timp în care părintele mi-a povestit din pateric, din vieţile sfinţilor., mi-a povestit „viaţa mucenicului pentru Hristos, Plachida” – Sfântul Mare Mucenic Eustatie Plachida şi soţia lui Teopisti, cu fii: Agapie şi Teopist.

La plecare, după ce am luat biecuvântarea, i-am lăsat părintelui o slujbă pentru sănătate… părintele cu mare greu a aceptat banii, care i-am oferit.

Părintele : Dumnezeu şi Măiculiţa Domnului să te binecuvânteze şi să te ajute!

Apoi părintele m-a rugat :

– Măi dacă mergi la Chişinău, să-mi cumperi calendaru’ ortodox pe 2008 da nu acela cu fotografia mitropolitului.

Dar de care părinte?

Părintele : Cu icoana lui Hristos, a Maicii Domnului, sau a unui sfânt, ai înţeles?

Am înţeles, i-am răspuns părintelui şi… mi-am, răspuns şi mie.

1 martie c. civ./ 17 februarie c.bis. Fântâniţa, Drochia, anul 2008.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

cel-bun-banerr1.png

Posted in Drumuri întru Desăvârşire | Leave a Comment »