Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for Aprilie 2008

NICHITA ne bucură cu încă o CARTE!

Posted by mihailmaster pe Aprilie 22, 2008

NICHITA – Pomul roditor care face roade bune…

 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.

La mai puţin de un an, de la prima apariţie editorială, a volumului „Drumuri întru regăsirea Dragostii”, energicul scriitor Marius Tărâţă alias NICHITA, ne bucură cu o nouă carte, care defapt, este o continuare a romanului „Drumuri întru regăsirea Dragostii”.

„Ferestre şi trepte de ieri spre azi”,

este dedicată celor, care nu s-au lăsat deconstruiţi de clişeele, modelele, trendurile, şi imitaţiile temerare ale lumii materialiste în care trăim.

Celor care nu s-au dezvăţat să iubească!

Celor care se străduie să urmeze cele trei virtuţi creştineşti :

CREDINŢA, NĂDEJDEA şi DRAGOSTEA.

Despre autor : 

Marius Tărâţă, (NICHITA) în varstă de numai 27 de ani, născut în Chişinău. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj în anul 2004 şi a continuat masteratul tot în Cluj-Napoca, pe Relaţii Internaţionale. A activat ca redactor-şef al revistei studenţilor de la istorie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Tot la această, Univesitate urmează actualmente cursurile de Doctorat în istorie.

pagina de internet a autorului : www.nichita.org

Anunțuri

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »

Petre Gheroghian, preot, poet, prozator, fotograf, apicultor (1886-1947)

Posted by mihailmaster pe Aprilie 17, 2008

Petre Gheroghian, preot, poet, prozator, fotograf, apicultor (1886-1947)

Primul fotograf al Mişcării Naţionale din Basarabia. (Iurie Colesnic)

   Petre Gheorghian, anul 1935.

S-a născut în oraşul Orhei la 26 martie 1886 din părinţi români. Din 1908 până în 1910, şi-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Chişinău.

A fost coleg de seminar şi prieten bun al tânărului poet Alexei Mateevici, căruia i-a dedicat şi o poezie, tipărită în revista „Viaţa Basarabiei” (1932, nr.5).

Fiind încă elev la seminar, în timpul ocupaţiei ţariste, a făcut parte dintr-o grupare moldovenească. Împreună cu Constantin Popescu, Grigore Constantinescu, apoi împreună cu colegii săi, Al. Mateevici, Th. Inculeţ, I.Inculeţ, M.Madan, Pan Halippa, Mihai Vântu, Nicolae Popovschi, Vasile Hartia şi alţii, colaborează la ziarul Basarabia (1906-1907).

 Începând cu anul 1908, a colaborat la revista Luminătorul, căci alte publicaţii în limba română nu se editau.

În 1910 este numit paroh în satul Prajila ( Pravila ) din jud. Soroca, unde desfăşoară o intensă activitate culturală, organizând coruri populare şi şezători. Continuă colaborarea cu Luminătorul.

Înainte de Unire, ia contact cu Onisifor Ghibu şi colaborează la revista România nouă.

După Unire, începând cu anul 1921, a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Iaşi, unde şi-a luat licenţa în 1925.

Din anul 1932, a deţinut postul de controlor referent în Consistoriul Episcopal al Episcopiei Hotinului. Apreciat de forurile bisericeşti, face parte din diferite delegaţii.

În anul 1936, a fost pensionat din cauza unor tensiuni în relaţiile cu superiorii. Se dedică albinăritului, prozei de inspiraţie creştină, artei fotografice şi recapitulează „poetic” momentele trăite.

S-a trecut din viaţă în anul 1947, în timpul celui de al doilea refugiu la Buziaş, unde îşi deschise un atelier fotografic şi unde şi-a scris  ultima carte rămasă în manuscris : „Manual pentru fotografii amatori”.

A fost înmormântat în Buziaş departe de locurile natale. Această stare de exilat în propria ţară l-a umilit nespus. Are mai multe poezii scrise în această dramatică perioadă. O mare durere în suflet, un dor adânc de scumpa sa Basarabie, l-a dominat până în ultima clipă a vieţii :

 

Ca o frunză desprinsă prin locuri străine,

Departe de vatra şi scumpul pământ,

Tu eşti aruncată de soartă cu mine;

Nu ştim unde-un loc vom găsi de mormânt.

(Fragment din poezia Toamna, Buziaş, iulie 1947)

 

Dar în suflet mai tânjeşte

Dor de casă părăsită

Şi de zumzetul stupinei

În grădina înflorită.

 

Dor de muncă roditoare,

Dor de oamenii blajini

Şi de inimi iubitoare,

De prieteni şi vecini.

 

Ori mai sunt ca altă dată

Doritori de sfat şi haz?

Ori sunt risipiţi de soartă

Prin Siberia şi Caucaz!?

( În pribegie, fragment )

 

 

Lucrări :

„Clerul din Basarabia în raportul lui juridic cu averile eparhiale”, Chişinău, 1925, extras din revista Luminătorul 1925, nr.1

„Popasuri sufleteşti, Povestiri cu tâlc din viaţa poporului din Basarabia”, Chişinău, 1935

„Popasuri sufleteşti, Povestiri cu tâlc din viaţa poporului din Basarabia”, vol II, Bălţi, 1940.

„Manual pentru fotografii amatori”.  ( manuscris )

„Fotografia elementară, curs pentru îndrumarea amatorilor şi ucenicilor fotografi”. (manuscris)

 

Bibliografie :

Colesnic Iurie, „Basarabia Necunoscută”, vol IV, Chişinău, editura „Museum”, anul 2002, pag. 154-173

 

a scris Mihail BORTĂ, masterand la Facultatea de Teologie Ortodoxă din municipiul Cluj-Napoca, Transilvania, România.

 

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »

Despre germanii basarabeni

Posted by mihailmaster pe Aprilie 2, 2008

Germanii basarabeni: O poveste europeană

koehler_horst.jpg

 

Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Preşedintele Germaniei, Horst Köhler

Care sunt legăturile preşedintelui federal Horst Köhler cu Basarabia? Cine sunt germanii basarabeni şi ce urme au lăsat în Moldova de astăzi?

  Deutsche in Bessarabien

Germanii basarabeni Eduard şi Elisabeth Köhler trăiau într-un sat din apropierea oraşului moldovean Bălţi. Hitler i-a strămutat pe teritoriul Poloniei actuale după anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, iar după război au fost nevoiţi să se refugieze spre vest. Soţii Köhler s-au stabilit întâi în Germania de Est, unde au încercat să redevină ţărani, dar colectivizarea agriculturii i-a determinat să se refugieze din nou spre vest, unde s-au stabilit ulterior la Ludwigsburg în landul Baden-Württemberg. Familia a intrat în istoria tuturor locurilor prin care a trecut, căci al şaptelea copil al soţilor Köhler avea să devină preşedintele Republicii Federale în anul 2004.

Povestea familiei preşedintelui german Horst Köhler, născut în 1943 în Polonia, ilustrează istoria minorităţii germanilor basarabeni, un grup etnic puţin cunoscut în Europa. Institutul Deutsches Kulturforum Östliches Europa le-a dedicat germanilor basarabeni un simpozion la Berlin, organizat în cooperare cu Institutul Moldova din Leipzig, Societatea germanilor basarabeni din Stuttgart şi Institutul de cultură şi istorie a Europei de sud-est din cadrul Universităţii din München.

Capitalul cultural al germanilor basarabeni

Profesoara universitară Ute Schmidt de la Freie Universität Berlin, autoarea mai multor cărţi dedicate acestei minorităţi etnice, printre care volumul apărut recent: „Basarabia: Colonişti germani la Marea Neagră”, a subliniat importanţa „capitalului cultural” al germanilor basarabeni:

„Teoria mea este că acest capital cultural se datorează, în general, unor experienţe istorice problematice, care canalizează şi pun în mişcare anumite energii şi dispoziţii psihice, iar în cazul germanilor basarabeni, experienţa centrală a fost nevoia de a se readapta mereu la alte condiţii de viaţă, de a-şi continua mereu drumul. deşi au fost o populaţie rurală, schimbările istorice nu le-au permis să se ocupe în linişte de gospordîăriile moştenite de la părinţi, ci i-a determinat să se adapteze mereu la condiţii de viaţă necunoscute şi adesea ameninţătoare.”

Majoritatea germanilor basarabeni provin din sud-vestul Germaniei şi din Prusia. S-au stabilit în special în sudul Basarabiei, între 1814 şi 1842, chemaţi de Ţarul Alexandru I. Cei mai mulţi şi-au părăsit patria din cauza sărăciei, dar şi din motive religioase. În Basarabia au convieţuit paşnic cu români, ruşi, ucraineni, bulgari, evrei şi alte etnii timp de peste 125 de ani. Mariana Hausleitner de la Universitatea din München a explicat, care au fost avantajele acestor colonişti germani, pe lângă privilegiile acordate de ţar:

„În orice caz, ei erau cei care ştiau cel mai bine să scrie şi să citească în regiune, având cel mai scăzut număr de analfabeţi. Astfel, dispuneau din start de un mare avantaj, care le-a permis să creeze ramuri economice noi. Spre exemplu, germanii basarabeni au înfiinţat primele manufacturi de prelucrare a lânii.”

Cei aproximativ 93.000 de germani basarabeni au fost nevoiţi să-şi părăsească gospodăriile în 1940, fiind strămutaţi în Polonia de către trupele SS, ca parte a unui plan cinic de recolonizare a teritoriilor poloneze ocupate de Hitler.

Ce urme a lăsat populaţia germană în Basarabia?

„Sunt în special amintirile, acestea crează o atmosferă plăcută, şi nu numai aminitirile, dar faptul că populaţia germană de aici din Republica Federală întreţine legături cu cei de acolo, restaurează unele biserici, încearcă să ajute unele comunităţi. Putem să vorbim nu numai de urme, ci de o regenerare, de un spirit activ, al noului, în Basarabia sau în Republica Moldova”, a explicat Vasile Dumbrava de la Institutul Moldova din Leipzig.

Proiecte în Basarabia

Societatea germanilor Basarabeni, cu sediul la Stuttgart, organizează numeroase proiecte pentru sprijinirea populaţiei din patria strămoşilor. Printre altele, au fost restaurate numeroase biserici luterane, după cum relatează Cornelia Schlarb, teolog şi istoric:

 

„În câteva foste sate germane ca Sărata, Albota şi Eigenfeld au fost renovate bisericile vechi din banii donaţi de germanii basarabeni, şi predate comunităţilor creştine locale. Astfel, identitatea protestantă a germanilor basarabeni trăieşte în continuare într-o nouă prezenţă, în spirit ecumenic.”

Alexandru Sora

http://www.dw-world.de/

Posted in Uncategorized | Leave a Comment »