Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

De ce avem două Mitropolii în Rep. Moldova?

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 16, 2009

mitropolitiDe ce avem două Mitropolii în Rep. Moldova?

După părerea mea, Mitroplia Moldovei („MM”) este principalul vinovat de faptul că Ortodoxia din Moldova este astăzi dezbinată. Problemele au fost de oridin intern, dar mai ales extern. Pe plan intern, Biserica nu avea oameni suficient de pregătiţi şi capabili să organizeze şi să conducă o Biserică care abia îşi revenea după 50 de ani de comunism ateu persecutor. Însuşi mitropolitul, dar mai ales oamenii care-l înconjurau (şi-l mai înconjoară), nu aveau suficientă pregătire şi experineţă, iar alte ori erau pătaţi moral sau ideologic. Pe plan extern, aceasta s-a făcut prin încercarea mult prea exagerată de a menţine legăturile cu Biserica Rusă, deşi, după 27 august 1991 se impunea un statut diferit şi pentru Biserica Ortodoxă din Moldova („BOM”). Nu se putea rămâne la acelaşi statut din trei motive:
La data izbucnirii primelor probleme în sânul BOM, Republica Moldova era de mai bine de un an stat independent. Independenţa statală nu-şi pusese nici o aprentă în Biserică, deşi, după Canoane, organizarea Bisericească trebuie să urmeze celei administrative şi, prin urmare, chiar în 1991, Biserica Rusă trebuia să prevadă un statut special pentru Biserica din Moldova.
Biserica Ucrainei avea încă din 1990 un statut de „autonomie largă” care este aproape ca o autocefalie. Din primăvara lui 1992 acolo apare gruparea schismatică „Patriarhatul de Kiev” care voia o rupere completă de Biserica Rusă. Aceste lucruri nu putea să nu influenţeze şi situaţia din Moldova.
BOM a fost integrată cu forţa în Biserica Rusă (în 1812 apoi 1944) şi acest lucru nu putea fi trecut cu vederea în plină perioadă de trezire a conştiinţei naţionale. Era normal să apară anumite probleme în condiţiile în care Biserica Rusă ţinea sub control Biserica din Moldova la fel ca orice altă eparhie din Rusia.
Pe de altă parte, după adoptarea Legii Cultelor în 1992, ar fi fost normal ca MM trebuia să fie primul cult înregistrat de către Stat şi să intre în deplină legalitate. Nu a fost aşa, iar MM şi astăzi are carenţe în ce priveşte statutul său juridic. Ridicarea BOM la nivel de Mitropolie (21 decembrie 1992), înregistrarea juridică a BOM (17 noiembrie 1993), dar mai ales proclamarea statutului de „Biserică cu drept de autoadministrare” de către Patriarhia Moscovei (2 decembrie 1994 ) – toate au venit mult după ce Mitropolia Basarabiei („MB”) a cerut oficial, în baza Legii Cultelor existente, să fie înregistrată ca „Mitropolie Autonomă”. Fără această „provocare”, e posibil ca BOM nici astăzi să nu fi avut o minimă autonomie faţă de BO Rusă, ceea ce putea fi considerat ca un amestec străin, inclusiv pe motivul că ar fost valabile prevederile Statutului Bisericii Ruse privind dreptul de proprietate peste toate imobilele care se află sub jurisdicţia ei, cu excepţia celor din Bisericile cu drept de autonomie (cum este Ucraina) sau de autoadministrare (cum sunt Bisericile din Moldova şi Ţările Baltice).
Referindu-ne la partea teologică şi canonică a problemei, desigur, Biserica Ortodoxă militează pentru unitatea ei locală şi universală. De asemenea, în organizarea ei administrativă ea nu admite paralelismul unor jurisdicţii canonice, deşi, începând cu secolul XX, un astfel de paralelism jurisdicţional este aproape unanim acceptat în Europa de Vest şi America, unde diferite eparhii ale Bisericilor Ortodoxe, păstoresc fiecare diaspora sa.
BO Română a încercat să trateze Ortodoxia din Moldova cam în acelaşi fel, ca o diasporă, creând o jurisdicţie paralelă în Republica Moldova, dânduşi seama că o rupere totală şi imediată de Biserica Rusă nu e posibilă, iar o influenţă a Bisericii Române era de asemenea inevitabilă întrucât, încă din 1990, slujbele în Moldova se făceau după cărţi donate (sau, mai rar, cumpărate) din România şi tot din 1990, zeci de studenţi teologi mergea la Seminarele şi Facultăţile de dincolo de Prut.

Ce s-a făcut şi ce se poate face?
Rolul Statului

Atunci când apar probleme de jurisdicţii canonice, Bisericile Ortodoxe trebuie între ele însele să ajungă la anumite înţelegeri care să rezolve definitiv sau măcar în parte problema apărută. De obicei, în asemenea situaţii, fiecare din părţi cedează mai mult sau mai puţin în anumite probleme, nefiind vorba aici de doctrină, ci doar de organizare administrativă care se stabileşte prin dreptul istorica şi canonic al fiecărei părţi.
Pe de altă parte, puterea politică nu poate avea decât rolul de mediator, dar şi acest rol poate fi refuzat sau condiţionat de una sau ambele părţi ecesiastice aflate în conflict. Statul de asemenea, prin Constituţie, se angajează să nu se implice în astfel de probleme, decât dacă aceastea prezintă un pericol pentru securitatea sau bunaîneţelegerea în ţară.
În situaţia concretă din ţara noastră, după părerea mea, maxim ce putea şi avea dreptul să facă Statul, era să ceară Bisericii Ruse un statut de autonomie (asemănător cu cel al Ucrainei şi care mai târziu putea să se concretizeze ca autocefalie). Această autonomie era să fie recunoscută imediat de toate Bisericile Ortodoxe şi cred că în primul rând, de Biserica Ortodoxă Română (căci şi independeţa ţării a fost recunoscută mai întâi tot de români). O autonomie largă a BOM era să oprească ambiţiile şi interesele atât ale ruşilor, cât şi românilor aici în Moldova şi în Biserica Ortodoxă ce activează pe teriotoriul ei.
Nu este logic ca un stat care se pretinde independent (bineîneles faţă de Rusia în primul rând) să protejeze şi privilegieze doar Biserica care ţine de Moscova. Bineînţeles, nu ar avea dreptul să facă acelaşi lucru nici doar cu Biserica care ar ţine de Bucureşti. Cultele sunt egale în faţa legii. Acordarea de privelegii se poate da unor culte (inclusiv pe criteriul numărului/procentului de membri), dar aceasta nu trebuie să discrimineze celelalte culte. Creştinismul ortodox este tolerant cu cei de alte confesiuni şi religii, mai ales dacă aceştia nu fac prozelitism, care, de fapt, este interzis şi prin Lege. MM nu a pârât în judecată pentru prozelitism pe nimeni şi niciodată. Deci, juridic vorbind, ea nu se consideră atacată de nimeni. Cu atât mai mult, statul nu are dreptul să se implice în protejarea ei. MM dacă se respectă, nici nu ar trebui să accepte o asemenea protecţie şi prin asemenea mijloace politizate şi trucate.
În situaţia dată, şi în condiţiile în care acelaşi Stat recunoştea orice cult venit din afară (ce excepţia MB), Statul nu avea nici un drept să se amestece în conflictul dintre cele două Mitropolii. Dacă Guvernul era atât de preocupat de securitatea naţională, trebuia să nu-i recunoască pe Martorii lui Iehova, care au o doctrină antistatală şi antisocială (nu merg la vot şi-i opresc şi pe alţii, nu fac serviciu militar, nu donează şi nu acceptă trasfuzia de sânge sau orice translplant etc) sau pe Moonişti (care desfiinţează principiile generale ale vieţii de familie, garantate, de altfel, prin Constituţie). Prin urmare, pretextul asigurării securităţii statutului prin nerecunoaşterea MB, iar mai nou a Bisericii Adevărat Ortodoxe din Moldova („BAOM”), nu sunt întemeiate, ci vin doar să protejeze şi să privilegieze MM, care trece printr-o continuă criză de organizare şi edificare.
După părerea noastră, Statul trebuie ca şi în continuare să nu se amestece în probleme de acest fel, iar dacă cultele ortodoxe existente acum, vor să nu mai apară şi altele, nu au decât să se organizeze şi să-şi ducă misiunea în aşa fel, încât şi cei deja dezbinaţi să dorească să fie uniţi într-o singură Biserică puternică şi activă. Nu e normal ca Statul să repare greşelile MM sau ale altui cult.

Rolul CEDO în probleme religioase din Moldova

Conform legilor proprii, dar şi legislaţiei internaţionale la care R.Moldova este parte, Guvernul este obligat să înregistreze toate cultele religoase, dacă activitatea acestora corespunde legii şi nu atentează la liniştea ţării. Prin urmare, hotărârile de la CEDO sunt corecte. Păcat că tot noi (contribuabilii) plătim daunele stabilite de CEDO.
Desigur, MM se alarmează, dar ea nu s-a implicat la timp în elaborarea unui proiect de lege al Cultelor care să impună anumite restricţii unor culte. Implicaţia de după adoptarea noii Legi (2007) în lectură finală nu a putut decât să aducă mici îmbunătăţiri acestei Legi. Chiar dacă Vlad Cubreacov a avut grijă ca Legea să treacă pe neobservate, numai că nici asta nu a ajutat cu nimic MB, pentru că acolo problemele sunt de alt ordin.
Prin urmare, nu-i exclus ca şi mai departe să apară astfel de probleme cu înregistrarea unor culte, poate chiar ortodoxe. Cum să se procedeze în acel caz?
S-a văzut că înregistrarea MB n-a dus la nici o tulburare. Conflictele care au existat sau încă mai există sunt cauzate (iar uneori chiar înscenate) „de sus”. Creştinii (care sunt şi cetăţienii ţării), indiferent de Mitropolia din care fac parte, se împacă bine şi conveţuiesc în linişte. Preoţii la fel. Mitropoliţii mai puţin…

Vasile RAREŞ, teolog.

Anunțuri

Un răspuns to “De ce avem două Mitropolii în Rep. Moldova?”

  1. d.c. said

    Nu cred ca e corect sa se faca o afirmatie subiectiva de genul: „Mitroplia Moldovei („MM”) este principalul vinovat de faptul că Ortodoxia din Moldova este astăzi dezbinată”.
    Ambele mitropolii alimenteaza acest conflict. Nu merita sa comentez mai mult. Acest articol este compromis de la prima afirmatie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: