Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Apele tămăduitoare ale Basarabiei

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 9, 2010

De ceva timp mă urmăreşte ideea de a scrie despre apele făcătoare de minuni. Cunosc o mulţime de cazuri de vindecări miraculoase ale oamenilor care s-au scufundat în izvoarele pline de sfinţenie. Apa este mult mai mult decât un simbol al vieţii, ea înseamnă purificarea sufletului şi trupului prin spălarea de păcate. Oricine s-a scufundat şi a crezut cu tărie în puterea Celui de Sus, a Maicii Domnului, a Sfinţilor, s-a rugat cu lacrimi, poate vorbi cu multe emoţii despre tămăduirea ca prin minune. Vă îndemn să treceţi şi să simţiţi miracolul apelor basarabene. Oriunde veţi merge – la Saharna, Cuşelăuca, Hagimus etc. – darul de minuni e peste tot, dar important e să aveţi inima curată şi dorinţa nestăvilită de vindecare.

Primul izvor al Maicii Domnului

Unul dintre cele mai importante Izvoare ale Tămăduirii de pe pământ are o istorie mai veche de 1500 de ani şi porneşte de pe timpul domniei împăratului bizantin Leon cel Mare. Se spune că încă pe atunci când nu era pe tron, acesta a întâlnit un orb, pe care l-a ajutat spre a merge unde avea nevoie. Bătrânul avea un har deosebit în a povesti despre izvoarele şi lacurile ce sunt ocrotite de Maica Domnului. Potrivit tradiţiei cei doi, copleşiţi de discuţiile de o înaltă profunzime spirituală, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrânul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta! Şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi udă cu ea ochii cei nevăzători şi se va cunoaşte de îndată cine sunt Eu“. Minunea s-a petrecut în clipa în care tânărul a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, şi a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu „apă dumnezeiască“.

După ce şi-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care şi-a recăpătat lumina. „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!“, a strigat bătrânul cu lacrimi în ochi. Copleşit de minune, Leon a căzut în genunchi şi a rostit: „Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată… Aici este Izvorul Tămăduirii… fântâna dătătoare de sănătate“. Bătrânul înţelept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va ajunge împărat. Prima grijă a noului împărat a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, lângă izvorul dătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă.

Sfântul locaş înălţat este şi azi la Istanbul – Constantinopolul de altădată. Legenda spune că împăratul Justinian, fiind grav bolnav, a cunoscut grabnică vindecare, datorită apei de la izvorul făcător de minuni. Au existat miracole, chiar incredibile, inclusiv un caz de învierea din morţi, vindecări ale oamenilor care nici nu mai sperau etc. Timpul a trecut, dar Izvorul Tămăduirii nu a secat niciodată.

Tradiţia spune că Maica Domnului a dăruit lumii mai multe izvoare cu apă vindecătoare. Astfel, în 1858, în Franţa, la Lourdes, Preacurata s-a arătat unei tinere creştine, Bernadette. Fecioara Maria i-a poruncit să sape într-un loc arătat de ea, pentru a descoperi un izvor cu apă vindecătoare. Din acel moment, apa care a fost descoperită de tânăra creştină a devenit minunată, care a vindecat mii de oameni.

Credinţă în puterea vindecării

Maica Domnului a binecuvântat şi pământul basarabean cu izvoare făcătoare de minuni. Într-o cântare bisericească sunt slăvite comorile sfinte lăsate de Fecioara Maria: „Izvor eşti cu adevărat stăpână, al apei celei vii, că Tu speli bolile cele cumplite, Cea ce ai izvorât pe Hristos, apa cea de mântuire…”.

Am fost de mai multe ori la Mănăstirea „Sfintelor Femei Mironosiţe Marta şi Maria” de la Hagimus, Căuşeni şi de fiecare dată am observat că aici vin sute de oameni. Sfântul lăcaş este ca un Acoperemânt al Maicii Domnului pentru toţi cei care vor să se roage lui Dumnezeu. Acum mai bine de zece ani când a fost sfinţit primul locaş de închinăciune de la acest complex monastic a apărut curcubeul, un simbol al legământului sfânt dintre cer şi pământ, dintre Dumnezeu şi oameni. Obştea mănăstirii a hotărât că hramul bisericii va fi pe 14 octombrie, când pe stil vechi este sărbătoarea „Acoperământul Maicii Domnului”. Mai apoi aici este ridicat un sobor cu două niveluri. Biserica de vară are hramul „Sfintelor Femei Mironosiţe Marta şi Maria”, iar cea de iarnă – „Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat”. Ceea ce atrage ca un magnet miile de creştini este Izvorul făcător de minuni, sfinţit în cinstea Maicii Domnului. În fiecare zi de luni, după Sfânta Liturghie, este săvârşită rânduiala Sfinţirii Apei. Sunt citite rugăciuni către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului şi Sfinţi pentru tămăduirea bolilor şi neputinţelor trupeşti şi sufleteşti. Pentru a se scufunda în apa sfântă a izvorului, creştinii trebuie să se pregătească. Astfel, e bine să ţină posturile de peste an, zilele de miercuri şi vineri, să se mărturisească şi să nu aibă păcate nespovedite. Sosiţi la mănăstire, mai întâi intră în biserică şi aprind lumânări, se închină la icoane şi la sfintele moaşte.

Minunile la acest izvor se întâmplă doar celor care cred cu tărie în puterea vindecării. „Ajutorul lui Dumnezeu mult depinde de atitudinea evlavioasă faţă de sfinţenie”, îmi spune una dintre maici.

Oamenii veniţi din diferite locuri ale Moldovei, dar şi de peste hotare, îşi aşteaptă cuminţi rândul, pentru a se scufunda de trei ori, precum la Taina Sfântului Botez. Fiecare nădăjduieşte în ajutorul Celui de Sus, dar şi al Maicii Preacurate. Mai ales că sunt cunoscute numeroase cazuri de vindecări de diferite boli, inclusiv cancer. De asemenea, au scăpat de cel rău persoane care erau posedate. Este adevărat că mulţi dintre cei care s-au tămăduit nu prea vor să povestească despre miracolul vindecării, considerând că toate s-au întâmplat datorită Fecioarei Maria şi Bunului Dumnezeu.

Izbăvirea de boli trupeşti şi sufleteşti

“Se va ruga bine pentru mine, atunci şi eu mă voi ruga pentru voi”. Această inscripţie am citit-o pe mormântul maicii Agafia, cea care a făcut minuni şi continuă să facă. Chiar dacă este înmormântată în anul 1873, la cimitirul mănăstirii, cei care vin de se roagă la ea cunosc vindecări incredibile. Pe lângă faptul că la Mănăstirea Cuşelăuca, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” se află racla cu moaşte a Cuvioasei Agafiei, aici creştini mai vin şi pentru a lua apă vindecătoare de la fântâna suferindei maici.

Egumena Agnesia spune maica Agafia a prevestit unei diaconiţe că după moartea ei aceasta se va călugări, va construi o bisericuţă şi va săpa o fântână, care au rămas până în prezent. Apa are un gust un gust deosebit şi ajută la izbăvirea de boli trupeşti şi sufleteşti.

Viorica Stratu din Scăieni, Donduşeni spune că a fost foarte mulţi ani bolnavă şi a apelat la diferiţi medici. Un bun prieten i-a povestit despre Mănăstirea Cuşelăuca şi de minunea pe care a primit-o de la sfântul mir, apă de la fântâna suferindei şi ţărână de la mormântul Cuvioasei Agafia. „Am luat şi eu aceste sfinţenii şi am primit vindecare de ulcer de stomac”, povesteşte Viorica.

Raisa Bragă din Găuzeni, Şoldăneşti, prin 1999, suferea de picioare şi spate. La sugestia ieromonahului Filaret a venit la Mănăstirea Cuşelăuca. Maica stareţă i-a dat canon de 40 de zile, timp în care a folosit ţărână de la mormântul suferindei, ulei de la candela Agafiei şi apă din fântâna acesteia. Ieromonahul Teodosie, duhovnicul mănăstirii, i-a spus să se închine la moaştele suferindei. Peste un timp a scăpat de durerile care o chinuiau.

Miracole prin ani

Şi la Mănăstirea Saharna de prin părţile Rezinei vine lumea bucuroasă şi fericită că există un loc sfânt unde-şi poate „scufunda” necazurile trupeşti şi sufleteşti. Izvorul Minunilor a fost construit, potrivit bătrânilor, aproape de „Izvorul lui Vavila”, care şi iarna avea apa foarte caldă. Oricine vine aici este ajutat de credinţă, nădejde şi dragoste. Minunile care se întâmplă aici, transmise din gură în gură, sunt ca o chemare la izbăvirea de greutăţile trupului şi sufletului. Citeam undeva: „Apa e sfântă prin ea însăşi, e toata un miracol şi, nu întâmplător, ţăranii o respectă ca pe o icoană aparte, fara chip”. Are atâta putere că nici specialişti nu pot dezlega misterul. De multe ori, medicii dau nedumeriţi din umeri când aud că un pacient sau altul s-a vindecat datorită scufundării în „Izvorul Minunilor” de la Saharna. Acesta este miracolul credinţei, miracolul apei dătătoare de viaţă şi credinţă.

Pentru că despre Izvorul făcător de minuni se vorbeşte foarte mult şi sute de credincioşi îşi îndreaptă paşii înspre acesta a fost construit un bazin special pentru scăldat. Astfel, femeile vor intra în apă îmbrăcate în cămăşi lungi sau halate, iar bărbaţii – în chiloţi sau şorturi. Hainele trebuie să fie noi sau curate. Înainte de a se scufunda se rostesc rugăciunile: „Tatăl nostru”, „Născătoare de Dumnezeu fecioară”, „Apărătoare Doamnă”, „Împărate Ceresc” etc. Afundările se fac până peste cap de 3, 7, 9, 12 sau 40 de ori.

O femeie de prin părţile Orheiului mi-a spus că atunci când a intrat în apa sfântă a Izvorului Minunilor a simţit cum este cuprinsă de Cuvântul Domnului, mintea i s-a luminat şi inima i s-a „aprins” de dragostea pentru Dumnezeu şi cei apropiaţi. „Mă simţeam uşoară precum o pasăre, plecam spre casă cu sufletul împăcat”, susţine creştina.

Elena R. de la Chişinău afirmă că niciodată nu ar fi crezut că această apă are o putere miraculoasă. Chiar dacă era începutul iernii a intrat şi atunci când a ieşit nu mai avea durerea insuportabilă de picioare. Elena zice că Dumnezeu ne oferă cele mai nebănuite căi de a ne izbăvi, noi nu trebuie să le ocolim, ci să-i mulţumim că e alături de noi la orice „dezastru” trupesc şi sufletesc.

Se spune ca din lacrimile Maicii Domnului picate pe pământ au ieşit, în mai toate locurile, izvoare făcătoare de minuni. Biserica ortodoxă a rânduit şi o sărbătoare – Izvorul Tămăduirii, prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată.

Născătoare de Dumnezeu, care ai născut în chip negrăit pe Cuvântul Tatălui Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura, Preacinstită, ca să te măresc grăind: „Bucură-te, Izvorule al bucuriei celei negrăite şi izgonitoare a tuturor bolilor!” (Fragment din icosul de la utrenie)

Fie că au fost sfinţite în cinstea Fecioarei Maria sau altui Sfânt, izvoarele tămăduitoare sunt toate binecuvântate de cea care pune Acoperământul Său peste toate şi oriunde.

Dinu RUSU

Sursa: http://www.logos.md

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: