Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

În căutarea lui Dumnnezeu – 8 ani de la apariţia primului număr al revistei ORTHODOXIA

Posted by mihailmaster pe Martie 13, 2010

Pomenindu-ne la un moment dat singuri şi inutili în faţa veşniciei, ne putem cu certitudine da seama că în toată viaţa noastră, nu am făcut nimic altceva, decât ne-am adunat în suflete, fir cu fir pustiul Sahara. După ce l-am negat pe Dumnezeu, ne-am tăiat inimile şi le-am îngropat în pământ, devenind astfel, total tereştri şi insensibil, inapţi de a cunoaşte adevărata disperare sau adevărata speranţă.

De ce-am aspira spre o altă lume, care-i mai complicată şi mai profundă? E mult mai simplu şi mai firesc să renunţi la ea, s-o ştergi din conştiinţă, să eviţi orice întâlnire cu ea. De ce să-ţi răvăşească sufletul, să-ţi tulbure aparenta pace, să-ţi încurce să trăieşti în această lume „aşa cum se cuvine”? Cădem conştient în ispitele materialiste şi credem în bunăstare, în importanţa covârşitoare a celor din jur, în ceea ce poate fi cuprins şi apreciat cu raţiunea. Este jalnică credinţa a unui om jalnic. Ideile nihiliste, ca oricare altele, sunt consumate de timp sau înlocuite cu altele mai originale, aşa încât omul contemporan se zăpăceşte şi nu mai neagă Adevărul creştin, ci pur şi simplu îl neglijează, devine indiferent faţa de el. În acest fel, ajunge să accepte cele mai aberante şi mai lipsite de originalitate concepţii, cândva unanim combătute de filosofii şi învăţaţii vremurilor, care astăzi îşi găsesc „motivaţii ştiinţifice” şi neapărat un „învăţător”.

Iar vacuumul duhovnicesc format, nu i-l pot umple nici idealurile materialiste şi nici ultimele descoperiri ştiinţifice. Punând logica drept măsură principală a adevărului şi lăsând în umbră izvoarele vii ale credinţei, am produs un nou fel de creştinism, unul coborât până la sistemele logice, care nu au fost decât sursa tuturor crizelor umane.

„Mă tem că astăzi, însuşi noţiunea de „ortodoxie” este o absurditate. Sub vălul ei deja se ascunde o altă definire a credinţei… Ortodoxiei îi este străin mortifiantul formalism. Nu poate fi o ascultare oarbă de „litera legii”, căci Ortodoxia este „duh şi viaţă” (Ioan 6, 63). Chiar dacă aparent toul este „corect” şi „legal”, de fapt nu este la fel şi conţinutul. Biserica ne este dată în exclusivitate pentru mântuirea sufletelor şi pentru nimic altceva! Nu poţi să faci din Ea o armă sau un teren de luptă pentru patimile tale sau afacerile personale”, afirma nu demult arhiepiscopul Avervhie de Jordanville, meditând asupra Ortodoxiei din ultimile vremuri. De aceea pentru ortodocşi timpurile noastre au devenit dublu periculoase, deoarece e foarte probabil să cazi fie în înşelare, fie într-o falsă duhovnicie, adică exterior să fii un ortodox adevărat, chiar să te mândreşti cu dreapta ta credinţă, dar în suflet să rămâi neschimbat. Pentru a îmbrăca imaginea trăirii lui Hristos, e nevoie să-ţi schimbi radical interiorul şi să te dezvolţi în continuu pe un urcuş duhovnicesc, practicat de Sfnţii Părinţi. Căci „adevăratul creştinism” – nu e o totalitate de concepţii şi păreri corecte, insuficiente pentru mântuirea sufletului” – după cum scrie părintele Serafim (Rose), argumentând cu afirmaţia cuviosului Tihon Zadonskii: „Dacă cineva ar spune că adevărata credinţă înseamnă ţinerea şi mărturisirea dreaptă a dogmelor, adevărat zice, căci este indispensabilă trăirea celui credincios de conţinutul şi mărturisirea ortodoxă. Dar această unică cunoaştere şi mărturisire nu este suficientă pentru mântuire. …O raţiune, neîncălzită de credinţă şi dragoste, înfumurată, mândră şi fără rod, nu poate înţelege şi accepta adevărurile de credinţă. Căci, adevărata credinţă în Hristos izvorăşte din inimă şi este răbdătoare, iubitoare, milostivă, compătimitoare, înfometată şi însetată de adevăr. Abia atunci se îndepărtează de poftele lumeşti şi se ataşează numai de Dumnezeu, tinde întotdeauna spre cele înalte şi le caută, se nevoieşte împotriva oricărui păcat şi neîncetat caută şi cere ajutor de la Dumnezeu pentru aceasta”. În acest fel Sf. Ierarh Tihon ne oferă o înţelegere primară a Ortodoxiei. Întâi de toate credinţa pripăşeşte în inimă, nu în minte, ea trebuie să fie „ vie şi caldă pentru suflet”, şi nu o teorie abstractă, rece.

Vom aduna şi noi în paginile revistei, învăţături de credinţă, care ar răspunde la deschiderea cititorilor de a cunoaşte Ortodoxia, pentru ca împreună să avansăm pe calea cunoaşterii lui Dumnezeu, să creştem în asemănarea cu El şi să ne mântuim sufletele.

+Dorimedont, Episcop de Edineţ şi Briceni.

Revista ORTHODOXIA nr. 1, anul 2002.

Anunțuri

4 răspunsuri to “În căutarea lui Dumnnezeu – 8 ani de la apariţia primului număr al revistei ORTHODOXIA”

  1. Andrei said

    Cum pot sa gasesc numerele revistei ORTHODOXIA ? ,
    am citit un numar al revistei si ma impresionat as vrea sa le gasesc pe toate.

    • mihailmaster said

      Andrei intr-adevar revista ORTHODOXIA a fost un IL FENOMENO pentru Basarabia. Cel putin 3 numere ale revistei ORTHODOXIA, nr. 1, 2, 3 ti le pot da eu. Cat despre celelate numere, binenteles daca mai sunt, rugam pe fratii intru Hristos, care detin informatii sa dea de stire chiar aici in blog!

      • dc said

        Salut! Cred ca respectivele numere pot fi gasite in biblioteci. Poti sa incerci la biblioteca Bisericii Sf. Dumitru de la Botanica …

      • mihailmaster said

        Multumim Dimitrie. Trebuie neaparat de mers de interesat daca au toate numerele. Pacat sa stea lumina sub oboroc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: