Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Pilda Părintelui Ioan Zlotea despre Viaţa Sfântului Părintelui nostru Feodosie dela Balta

Posted by mihailmaster pe Aprilie 15, 2010

Ne-au spus odată Părintele Ioan, despre Viaţa lui Părintele Feodosie dela Balta, zicînd: Măi, Părintele Feodosie, au fost fecior de oameni Creştini şi bogaţi, şi cu frica lui Dumnezeu, şi el au fost unul singur la părinţii lui, şi el au fost însemnat de mic copil de Dumnezeu, iară aceasta se vedea din ale sale alese purtări, că el era un copil cu minte şi ascultător.
Părinţii lui, l-au dat de mic la o şcoală de copii şi după ce au mîntuit de învăţat acolo, l-au dat să înveţe mai departe la Seminar, ca să iasă Preot şi după aceea el s-au însurat, şi au luat fata unui boier. Iară boierul, o avea numai pre fata aceea şi ne mai avînd şi alţi copii, l-au luat şi pre el ca să stea la dînsul în casă, că ei deacuma erau bătrâni şi ca să aibă cine conduce averile lor, şi cine purta de grijă de ei. Şi după ce s-au însurat, boierul i-au dat lui Părintele Feodosie în scris, toată averea lor, iară după aceasta, ei n-au mai trăit mult şi au murit. Şi dacă au murit ei, Părintele Feodosie s-au dus la primărie şi chemând pre toţi oamenii din satul acela, care erau mai săraci şi care nu aveau cu ce trăi, şi le-au dat lor toată averea şi le-au împărţit şi toată moşia boierului aceluia, toată pe la săraci. Dar lui, şi-au lăsat numai casa unde au stat cîndva boierul, ca să aibă unde sta şi puţin loc împrejurul casei şi a curţii. Iară celălat pământ, l-au împărţit tot pe la săraci şi le-au dat în scris, cu acte, ca să fie al lor pe vecie şi să se hrănească ei şi copiii lor, cât vor trăi pre Pământ, zicînd aşa: Mie îmi ajunge să trăiesc numai cu Preoţia şi să nu mai am eu atâta grijă.
Şi au făcut el dinaintea Bisericii, o Casă mare, pentru odihnit lumea şi o sală de Mese pentru Obşte, că el când făcea Slujbă, tot ce câştiga, el acasă nu ducea nimica, cum se ducea dimineaţa la Biserică, aşa se întorcea, fără nimica. Şi când ieşea el din Biserică, tot ce câştiga în acea zi şi ce Jertfă se aducea în Biserică, el toată o stârngea şi se ducea şi punea pe Mesele acelea de Obşte, şi apoi aşeza toată lumea care au fost în ziua aceia la Biserică, la Masă şi el se aşeza cu dânşii, şi pre toţi îi mângâia, Duhovniceşte şi trupeşte, şi nu lăsa nici pre unul în deşert. Azi aşa, mâine aşa, iară preoteasa, dacă au văzut aşa, s-au mâniat tare pre el şi au dat de veste la împărat şi la Arhiereu, pârându-l, că el i-au pierdut toată averea părintească, dar ei, nu i-au dat nimica şi nici măcar nu se uită la ea.
Şi aşa ea l-au dat în judecată şi l-au condamnat ca pre un mare vinovat, l-au legat în lanţuri groase şi l-au băgat la închisoare, pe vre-o 10 ani. Şi dacă l-au închis, apoi nu i-au mai dat nici de mâncare, nici băutură, nici bani, nici nimica, el au fost pedepsit foarte aspru, şi în aceste împrejurări, au mai trăit el vre-o câţiva ani în închisoare şi au murit acolo, în închisoare. Iară de acolo l-au luat şi l-au îngropat afară din ţintirim, ca pre acei care se omoară singuri: ori se spânzură, ori se taie, ori se împuşcă singuri, că pre aceia, întotdeauna îi scoate afară, nu-i îngroapă în ţintirim în rînd cu toată lumea. Aşa şi pre el l-au îngropat, în rând cu cei pedepsiţi de Dumnezeu şi daţi de răi în lume, şi au stat el îngropat acolo, vre-o 60 de ani. Şi într-acea vreme, mormintele s-au învechit şi de la o bucată de timp, nu se mai cunoşteau deloc, iară lumea, au făcut cărări pre acolo, că deacuma nu se mai cunoştea nici un mormânt, crescuse iarbă pe acolo şi locul acela se asemănase una cu pământul. Iară când au venit timpul să se descopere, Dumnezeu aşa au voit, de au trecut pe acolo un olog de amândouă picioarele, care se purta în două cârje, şi mergând el pe una din cărările acelea, au trecut drept preste mormântul lui Părintele Feodosie. Şi deodată, el s-au făcut sănătos şi au lepădat cârjele aşa din mâini, şi s-au dus tot o fugă spre sat, şi au spus preotului şi oamenilor din sat, despre minunea ce i s-au întâmplat lui. Şi au venit în grabă cu toţii, şi au văzut cum au lăsat el cârjele din mâini, şi s-au minunat cu toţii, când au văzut aceasta, şi s-au dus cu toţii la primărie, şi i-au chemat pre toţi bătrânii din satul acela, şi i-au întrebat: Cine este îngropat acolo, afară de ţintirim, nu ştiţi nici unul? Atunci, s-au găsit vre-o câţiva dintre oamenii din sat, care erau mai bătrâni şi ştiau, şi aceia au răspuns, zicând: Acolo, este îngropat Preotul acela, Feodosie, care au murit la închisoare şi care au fost el mai de demult Preot la noi, pre care l-au dat preoteasa în judecată. Şi atunci, preotul din sat, au trimis la Arhiereu veste dela el, despre faptul acesta, iară Arhiereul, la alţi Arhierei şi aşa, s-au adunat mai mulţi Arhierei şi s-au sfătuit, ce să facă cu el. Şi au venit apoi cu tot Sinodul la mormânt, ca să-l dezgroape, să vadă ei cine este şi ce-i acolo, şi să-l scoată din mormânt pre Părintele Feodosie. Şi au dat poruncă ca să-l dezgroape, şi l-au dezgropat, până au ajuns la sicriu, şi când au dat ei să scoată sicriul, n-au putut, că nici nu-1 puteau ridica. Atunci, au chemat ei nişte oameni tineri, voinici, ca să-1 scoată şi s-au băgat şi aceia în mormânt, dar cînd au dat să-1 scoată, nici nu l-au putut mişca măcar. Şi au dat să desfacă măcar sicriul, şi tot nu puteau, măcar că era îngropat acolo de atâţea ani, dar nu putrezise nimica şi ei nici nu l-au putut nici mişca câtuşi de puţin, şi se întreceau care erau mai voinici, dar n-au putut nici unul, să facă nimica.
Iară dacă au văzut Arhiereii, că nu-1 mai pot scoate, au întrebat pre toţi oamenii, dacă ştiu ei pre vre-un om, care are frica lui Dumnezeu, ca să-1 cheme şi să scoată el sicriul de acolo. Atunci s-au aflat un om care le-au spus: Este un om, cu numele de Ion Levizor, din satul Cosăuţi, care mi-au spus de multă vreme, că el au văzut o Stea Mare, căzînd din Cer, drept pre locul acesta. Şi ei atunci au trimis după el şi l-au adus, că el pe atunci era îmbrăcat în caftan şi trăia în Mănăstirea de călugări Dobruja. Părintele Inochentie, pe atunci era frate în Mănăstire, şi lor le-au fost ruşine în faţa norodului, că ei adică, sunt Arhierei şi nici măcar unul nu este vrednic ca să scoată sicriul. Şi deatâta ei l-au îmbrăcat atunci pre Părintele Inochentie în veşminte, şi l-au făcut Preot, şi l-au pus ca să-l scoată pre Părintele Feodosie din groapă. Atunci, Părintele Inochentie, au bătut trei mătănii la picioarele lui Părintele Feodosie şi apoi s-au băgat în mormânt să-l scoată. Şi atunci, au auzit el glasul lui Părintele Feodosie, zicînd: Inochentie, ia Crucea mea şi când vei face Cruce cu Ea, toţi dracii se vor prăvăli! Şi Părintele Inochentie, au desfăcut atunci capacul sicriului şi l-au sărutat la picioare, iară Părintele Feodosie, s-au sculat din sicriu şi, singur, cu mâna lui, i-au întins-o, de i-au dat Crucea lui Părintele Inochentie. Şi cu Crucea aceea, făcea Cruce Părintele Inochentie, când se ducea lumea la el şi care din ei aveau păcate grele, şi erau răi, se prăvăleau jos din picioare şi se duceau ca bostanii pe râpă. Părintele Inochentie, l-au scos atunci pre Părintele Feodosie din mormânt şi când au căutat el în sicriu, l-au aflat pre Părintele Feodosie întreg, nu era putred deloc, nici el nici sicriul şi era pus în sicriu, aşa cum au murit el, cu lanţurile acelea groase, la mâini şi la picioare. Şi se făcuse la toată zala, câte o Cruce, pe lanţurile acelea, că lanţurile acelea se cunoşteau că erau făcute de Ţigani şi se cunoşteau unde erau unite, că erau bătute cu ciocanul pe ilău, dar Crucile, nu erau bătute, ele parcă erau crescute pre acel lanţ şi erau netede, netede, ca din fabrică. Şi atunci Arhiereul, au hotărât ca să-l ducă în Biserica lui, unde au Slujit el, la satul lui, ca să-l cinstească lumea de acolo şi să-l pună să stea în Biserică.
Iară odată, Părintele Inochentie au luat Lanţul acela cu care au fost Părintele Feodosie legat de mâini şi îl arăta la norod, zicând: Ei, dragii Popii, vedeţi voi Cruciuliţile acestea, care sunt pe Lanţul acesta? Apoi nu au fost nici un fierar şi nici nu au bătut cu ciocanul, ei, cum de s-au făcut ele aşa? Apoi iaca, dacă el au fost un Om Sfânt şi l-au închis pentru Dreptate, iaca pentru deatâta s-au făcut Cruciuliţele acestea aicea.
Apoi iaca, preoţaşii nu-l ţin de Sfânt pre Părintele Feodosie, dar el îi Mare Sfânt.

Auzit din gura Părintelui Ioan Zlotea şi scris de către ucenicul său, Anghel Popa, între anii 1922-1928.

Anunțuri

2 Răspunsuri to “Pilda Părintelui Ioan Zlotea despre Viaţa Sfântului Părintelui nostru Feodosie dela Balta”

  1. anghel said

    degraba se va lescoperi moastele sfintului mihail care a fost pe pamint cu darul duhului sfint el este din moldova

  2. elena said

    este gresit Feodosie.Numele corect este Teodosie de la Balta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: