Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for Mai 2010

Acafistul Sfântului şi Dreptului Părinte Feodosie dela Balta

Posted by mihailmaster pe Mai 21, 2010

Fraţi creştini, astăzi vă aducem în premieră spre mângâierea frăţiilor voastre, Acatistul Sfântului şi Dreptului Părinte Feodosie de la Balta, care anul trecut a fost canonizat de Biserica ortodoxă rusă. Acestui Mare Sfânt cinstit de basarabeni încă de la începutul secolului XX, acuma avem posibilitatea să-i citim Acatistul în dulcele nostru grai românesc. Pentru rugăciunile   Sfântului şi Dreptului Părintelui nostru Teodosie de la Balta, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumneze, Miluieşte-ne pre noi!

Către Sfântul şi Dreptul Feodosie dela Balta

Tropar, glasul al 3-lea

O, Sfinte şi Drepte Părinte Feodosie, roagă-L pre Milostivul Dumnezeu şi pre Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, să ne dea nouă iertare păcatelor şi tămăduire tuturor boalelor şi neputinţelor, de uneltirile demonilor apărare, de toată vrajba şi zavistia îngrădire, sufletelor şi trupurilor noastre curăţie şi sfinţenie, iară de moartea cea veşnică izbăvire şi mântuire, să ne dăruiască nouă după mare mlia Sa şi după mulţimea îndurărilor Sale.

Condac, glasul al 6-lea

Alesule mărturisitor al lui Hristos şi al Sfintei Troiţe, sfinţite, hrănitorul şi mângâitorul celor ce pre jos călătoreau spre ale Kievului Sfinţenii, încă şi Acoperemântului Maicii Domnului ales închinător, iar zidirilor lăcaşului din Balta însufleţitor şi îndrumător te-ai arătat, întru care şi cu moaştele tale cele tămăduitoare până astăzi te odihneşti, unde şi ale noastre rugăciuni şi laude le primeşti, iară noi sfintelor tale moaşte închinându-ne şi racla ta cu dragoste sărutându-o, aşa îţi grăim: Bucură-te, cel ce prin înfricoşatele şi multele tale minuni, de Dumnezeu prea bine eşti proslăvit, Drepte Părinte Feodosie. Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Posted in Noutăţi din Lumea Ortodoxiei | Leave a Comment »

Sfinţii închisorilor. Bădia Traian Trifan a deschis calea spre sfinţenie. O evocare a mentorului generaţiei 1948

Posted by mihailmaster pe Mai 8, 2010

Este scris în Sfânta Biblie: Iată îţi pun în faţă Viaţa şi binele, Moartea şi răul: Alege! Iată cele două voinţe, care într-un permanent conflict îşi dispută stăpânirea asupra omului. Omul caută viaţa şi binele, dar sfârşeşte de multe ori în moarte şi rău. Omul luptă, înfruntă ispita şi moartea. Omul – Dumnezeu S-a dat pe sine Pildă şi Model, pentru cei ce vor să se elibereze din robia păcatului şi teama de moarte implorând binecuvântarea cerească, căci „toată darea cea bună şi darul desăvârşit de Sus este”. Şi Mărturisesc: Sunt robul 1036.

Acestea sunt cuvintele Bădiei Trifan, cum îi plăcea să i se spună şi ne îngăduia nouă, celor mai mici să-i spunem. Era doctor în drept, ofiţer în Armată, fost prefect al Judeţului Braşov în perioada 1940-1941, care, pentru credinţa lui în Dumnezeu şi dragostea de Ţară, a fost condamnat 16 ani închisoare şi a executat 22 de ani.

Îl pomenim astăzi pentru a şterge rugina uitării, pentru a ne ruga pentru sufletul lui, pentru a mărturisi şi noi, cei care l-am cunoscut c-a fost un erou al cinstei şi demnităţii, exemplu de viaţă, ce „mergea numai pe căile indicate de onoare” şi pentru că el a fost un „Îndreptar” de viaţă spirituală, în bătălia cu forţele întunericului şi pentru că el este cel care a spus puterii comuniste: Sunt rob şi robul n-are voinţă.

Şi-l mai pomenim pentru faptul că el este întemeietorul acelei şcoli care a deschis calea spre sfinţenie: Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Anghel Papacioc, Marin Naidin, Nicu Mazăre, Virgil Maxim, şi câţi încă, toţi sunt ucenicii ce-au luat lumina de la Bădia Trifan.

Fiu de ţăran din Lancrăm, urmează şcoala la Sebeş Alba, apoi la Blaj, Sibiu, Braşov. Urmează şcolile la ştiinţe juridice, iar apoi pleacă în război (primul război mondial) sub Austro-Ungari iar după război se stabileşte la Braşov. Fiind prieten cu Ionel Moţa, intră în Mişcarea Legionară şi se dăruieşte cu toată fiinţa lui, alături de generaţia de la 1922, luptei pentru afirmare identităţii naţionale, a adevărului şi dreptăţii.

În perioada 1940-1941 avea să fie numit prefect al Judeţului Braşov. După rebeliunea făcută de Antonescu este condamnat la 16 ani temniţă grea şi trimis la Aiud.

Problema ce se punea la ora aceea a supravieţuirii, căci cei 10, 15, 20 de ani condamnare trebuiau executaţi. Pentru legionari, nu exista reeducare sau graţiere. Ideea Bădiei Trifan a fost: Drumul Crucii, Drumul jertfei lui Hristos. Calea spre Dumnezeu este singura care ne va scoate la liman. Şi astfel s-a format grupul sufletiştilor sau al Bibliştilor, cum li se spunea. El, Bădia Trifan, prin dăruire totală, prin jertfă totală, prin propriul exemplu – mediaţie, post, rugăciune – a format la Aiud „cohorta de sfinţi”. Eu „sunt calea, adevărul şi viaţa”, suferinţele n-au mai contat. Crucea trebuia dusă şi Golgota suferinţelor a fost dusă, căci tot bădia Trifan i-a spus lui Ion Gavrilă Ogoranu: „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.

Începuse războiul în 1942. Cei condamnaţi eram trimişi pe front, pentru reabilitare. Bădia Trifan a spus răspicat: “Pe front merg, dar nu am ce reabilita”. Faţă de neam nu am greşit cu nimic. Un exemplu de mare demnitate. Aici apare figura lui impunătoare, cum spunea cineva: dârz, aspru, părea figura unui Dac coborât de pe Columna lui Traian. De altfel era plăcut la vorbă, ca şi la suflet. Mereu cu sufletul pe faţă, mereu cu vorbă bună, prezenţa lui aducea pace şi înţelegere. Când era vorba însă de a lua o atitudine devenea aspru, dârz ca o stâncă şi nu făcea rabat de la nici un principiu. Apăra adevărul, cinstea, onoarea şi credinţa în Dumnezeu.

Pus în lanţuri, a mers mai departe pe Drumul Golgotei. Cine îi putea înţelege zbuciumul, cine îi putea pătrunde sufletul? Gândurile lui sunt adevăruri care te conving că a fi creştin este în primul rând a te supune poruncilor lui Dumnezeu. Prin aceasta îţi găseşti libertatea. Robul 1036 devine liber, îşi găseşte mântuirea.

Nicolae PURCĂREA
Sursa: Veghea

Posted in Sfinţii închisorilor | 1 Comment »