Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for the ‘EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU’ Category

Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată” – pomelnicul ortodoxiei basarabene

Posted by mihailmaster pe Februarie 28, 2011

Pomelnic vechiGif Created on Make A Gif

Din păcate, rolul feţelor bisericeşti în istoria Basarabiei a fost mereu ignorat pe nedrept. S-a vorbit foarte mult despre personalităţi politice, despre oameni de cultură, dar s-a scris foarte puţin despre cei care au făcut cel mai mult pentru spiritualitatea basarabeană. Călugărilor, preoţilor şi ierarhilor nu le-a fost rezervată nici a suta parte din locul pe care l-au meritat pe deplin. Citește în continuare »

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »

Feţele antihristului de Arh. Mina Dobzeu

Posted by mihailmaster pe Martie 19, 2010

– Parinte Mina, cum vedeti dumneavoastra acum, fetele antihristului ?

– Una din feţele antihristului a cazut prin focul pe care il pregatea pentru omenire. Uniunea Sovietica, vreme de mai bine de 40 de ani, a construit armament atomic, rachete, avioane si submarine. Dar acum a venit mizeria si saracia peste popoarele sovietice, imperiul s-a dezmembrat si ateii bolsevici, care erau principalii sustinatori ai lui antihrist, au intrat sub povara focului pe care il pregateau pentru altii. Puterea comunista s-a spulberat peste noapte, ca si cum nu ar fi fost. Astfel s-a aratat voia lui Dumnezeu, care ii iubeste pe crestini si nu i-a lasat la nesfarsit sub talpa ateilor.

– Antihristul are multe masti. Puteti indica o fata mai noua decat comunismul a spiritului care se manifesta impotriva lui Hristos ?

– Acum a aparut o forma noua de ateism, sub numele de New Age. Aceasta include mai multe directii: magia, spiritismul, parapsihologia, paranormalul, satanismul, yoghinismul, bioenergia. Unele au existat in lumea pagana si sunt reactivate acum pe scara larga. Altele se bizuie pe descoperiri noi. Ei sustin ideea ca s-a incheiat epoca pestelui si vine aceea a varsatorului de ape, deci era crestinismului e gata si vine Era Noua, aceea pe care o propovaduiesc ei sub forma sincretismului rezultat din talmes balmes-ul enumerat mai sus. Este calea prin care se formeaza o constiinta larga, anuland deosebirile dintre bine si rau, dintre moral si imoral. Pentru ei exista numai ratiunea, ratiunea si ratiunea, de trei ori, inchipuind omul drept centru al universului. Ei insista ca paranormalul sa fie considerat o stiinta, ba chiar e ridicat la rang de religie. Antihristul din trecut, comunismul, se impunea fortat, prin constrangere. Aceasta forma noua a antihristului se impune prin vraja, prin seducerea omului, prin inselaciunea difuzata in numeroase publicatii si posturi de televiziune. Pe tineri si pe oamenii care se lasa amagiti de senzationalul cu continut New Age din toata massmedia ii sfatuim sa fie atenti, sa se intoarca la credinta in care au fost botezati, sa cunoasca invatatura sfanta, sa se intoarca la Dumnezeu, sa nu se lase inselati. Aceasta invatatura ateista a paranormalului este de natura diabolica si va cadea prin sabia cuvantului lui Dumnezeu. Va fi o confruntare intre Evanghelia dreapta si aceea falsificata de sectari si de acesti magicieni si ei se vor prabusi, asa cum a cazut si comunismul. Insa deocamdata n-au ajuns la apogeu, ca atunci cand le va da Dumnezeu o lovitura sa fie definitiva. Acestea sunt lucruri care se desfasoara in timp; o vreme ii ingaduie Dumnezeu. Citește în continuare »

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Semnele vremurilor | Leave a Comment »

135 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta

Posted by mihailmaster pe Martie 9, 2010

Astăzi 9 martie stil nou / 24 februarie stil vechi, anul  2010, se împlinesc 135 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta.

De câţiva ani, muncim cu multă dragoste,  să aducem în faţa creştinilor însetaţi de Dreptate şi Adevăr, mărturii veridice din viaţa acestui mare părinte basarabean.

Anul acesta Dumnezeu ne-a arătat, că munca noastră nu este zădarnică. În data de 20 octombrie 2009, Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina Mitropolitul Vladimir (Sabodan) a vizitat oraşul Balta, unde în catedrala “Adormirea Maicii Domnului”,  în prezenţa mai multor arhierei, printre care  şi P.S. Petru (Musteaţă) episcop de Hâncu, a săvârşit cinul proslăvirii (canonizarea), a Dreptului părinte Teodosie (Leviţki) de la Balta – care a trecut la cele veşnice în anul 1845. Despre care parintele Inochentie, încă acum o sută de ani în una din scrisorile sale din exil scria: Fraţilor nu uitaţi de Dumnezeu şi pe Domnul nostru Iisus Hristos şi de Măicuţa Domnului şi de toţi îngerii şi de toţi sfinţii şi de Sfântul Marele nostru Feodosie , marele şi iar marele făcătorul de minuni.

Scrisorile părintelui Inochentie, poartă în sine cugetările persoanle adresate următorilor săi, despre viaţa duhovnicească, despre poruncile Evangheliei; în aceste scrisori părintele face un apel insistent către oameni „să se îndrepte degrabă, căci se apropie judecata”.
Pentru a vă familiariza cu mai multe momente din viaţa părintelui Inochentie, anul acesta, când se împlinesc 135 de ani de la naşterea sa, vă aducem  ca mărturie trei din scrisorile sale din exil.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Citește în continuare »

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Preoţi de ieri preoţi de azi, Studii şi articole despre fenomenul inochentist | 1 Comment »

ÎPS Antonie Plămădeală despre Mişcarea Rugul Aprins

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 5, 2010

Am scris această carte despre părintele DANIIL TUDOR. A trecut la Domnul, acum 40 de ani în închisoarea de la Aiud. Nici nu îmi vine să cred. E atât de prezent în imaginea mea încât parcă ar mai trăi încă. Am citit de curând o carte intitulată: „Viaţa Ieroschimonahului Daniil Tudor”, scrisă de unul din ucenicii săi de la Rarău.

Această carte conţine aproape totul despre viaţa sa. Ceea ce scriu eu acum, a fost de fapt scris mai înainte, dar las totul aşa cum a fost scris pentru că, atunci când am scris lucrurile erau necunoscute şi am vrut să dau o mărturie despre cuvioşia sa, ca de la un martor contemporan.

Cartea aceasta este, prin urmare, o mărturie de la un ucenic din vremea lui, care nu se vrea a fi mai mult decât atâta. Părintele Daniil a fost un om greu, un om care nu semăna deloc cu cei din vremea sa. A fost un om mare care şi-a găsit împlinirea în viaţa monahală. Ceea ce scriu eu aici va fi doar o mărturie simplă despre un om mare. A trăit în vremuri grele. Am notat memoriul lui scris către autorităţile vremii aceleia. Desigur nu era un memoriu pe care l-ar fi scris în vremuri de libertate. Fiind însă singurul scris de el, l-am redat aşa cum este.

Am găsit apoi printre hârtiile rămase de la el şi câteva conferinţe scrise de el şi de alţi doi participanţi la o întâlnire de la Cernăuţi. Era un poet cu simţ deosebit, care pe lângă alte versuri ne-a lăsat şi mai multe Acatiste. Am adăugat aici un Acatist, care mi s-a părut a fi mai frumos şi mai cuprinzător decât altele, deşi toate sunt de aceeaşi valoare. Am reprodus apoi şi câteva din fotografiile care mi-au rămas de la el.

Căci trebuie să mărturisesc că eu am făcut parte, împreună cu alţi studenţi, din ceea ce el voia să lase ca moştenitori ai săi. El m-a iubit, aşa cum putea el să iubească, socotindu-mă ca pe unul dintre urmaşii săi. E1 a fost prezent la călugărirea mea, care a avut loc în 1949, pe 14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci, la Mânăstirea Prislop din judeţul Hunedoara. El mi-a fost naş de călugărie. Am socotit că e de datoria mea să scriu despre cuvioşia sa, aşa cum mă pricep, amintirile mele în legătură cu tot ce a însemnat el, pentru mine şi pentru întreaga mea generaţie.

Aş vrea să-l fac înţeles cât mai multor oameni din generaţia aceasta crescândă, cu tot ce a însemnat el pentru generaţia mea şi a celor de vârsta mea, şi văd din ceea ce se scrie acum despre el, despre mişcarea Rugului Aprins, că a însemnat foarte mult. Fie ca Dumnezeu să-i păstreze amintirea, să-l mângâie în împărăţia Sa, căci a meritat-o cu prisosinţă, şi a murit în închisoare, ca un martir, cu locul până acum necunoscut.

Dumnezeu să-l odihnească în pace, şi dacă poate să ne sprijinească şi pe noi pe drumul către Împărăţia Sa.

9 martie 2002

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia.

Acad. Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ

Mitropolitul Ardealului.

Cartea întreagă RUGUL APRINS o puteţi descărca AICI

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Recenzii de Carte Ortodoxă, Sfinţii închisorilor | Leave a Comment »

Întâlnirea mea cu Presfinţitul Dorimedont

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 1, 2010

Era un bărbat puternic în cuvânt şi în faptă. Capul puţin mai accentuat în cofiguraţia întregii sale fizionomii. Fruntea lată, cu încreţitură verticală mică de deasupra nasului. Barba lungă până la piept, ne tăiată aşa cum putea să crească în mod natural. Buza de jos puţin mai umflată. Provenea dintr-o familie simplă de ţărani şi era de o nobleţe inegalabilă. Dovedea condescendenţă în raport cu toată lumea. Se purta simplu şi prietenos. Avea în viaţă principii patericale pe care le urmărea cu stricteţe. Într-un cuvânt, era un om ca o cruce.

Privirile de vultur, severe şi miloase în simultanietate, permanent cu gândul la ceruri şi în acelaşi timp cu mult pogorământ pentru cele de jos, pământeşti. Totodată, nu cruţa păcatul. Era destul de dur când mustra pentru încălcarea regulilor mănăstireşti. Conservativ în probleme de religiozitate şi doctrină. Plin de demnitate pentru faptul că era călugăr. Se gândea mult la presupusa sa judecată înaintea tronului Celui Preaînalt şi deseori repeta în faţa obştii mănăstireşti presupusa sa condamnare la chinurile veşnice din cauza anumitor probleme iscate pe moment. Încuraja ca un adevărat părinte pe cei ce erau trişti şi necăjiţi. Ţinea mult la obştea sa ca la o familie pentru care se jertfea mult.

Pentru construcţia mănăstirii Noul-Neamţ şi întreţinerea semenarului teologic se împrumuta cu sume mari de bani. Deseori era în căutarea mijloacelor de existenţă.La masă mânca smerit, rareori cu fraţii. Era foarte convingător. Pe mulţi tineri i-a convins să ia calea călugăriei. Mulţi l-au urmat, unii, însă, l-au părăsit renunţând la călugărie şi la mănăstire. Aceasta s-a văzut atunci când a fost hirotonit în episcop de Edineţ şi Briceni, perioadă în care absenta foarte mult.

Când era stareţ în mănăstire erau sub 150 de fraţi, azi sunt doar 50. Era radical în ce priveşte prieteniile rele. Nu suporta beţivăneala. La mese bea numai un păhar cu vin, dar şi acela tărăgănat. Mânca puţin şi iubea să cânte şi să asculte la masă pricesne. Iubea să cânte în cor deşi vocea îi era puţin răguşită. Îi plăcea să dirijeze corul mănăstirii. Niciodată nu l-am văzut trist şi epuizat. Avea răbdarea să discute cu oricine avea nevoie de sfatul lui chiar până la miezul nopţii. În discuţii, permanent se referea la sfintele scripturi biblice sau patristice.

Slujea sfînta Liturghie cu multă evlavie şi retrăială. Fiecare moment din slujbă îl trecea prin inimă de parcă Însuşi Dumnezeu în corpul Său săvârşea Sfintele Sfinţilor. Lăcrima des la slujbă şi la predică. Râvna lui de a ridica şcoli şi a renaşte monahismul dovedeşte puterea şi harul cu care era înzestrat acest episcop, fapt pentru care poate fi numit Apostolul redeşteptării spiritualităţii şi a teologiei basarabene.

Anturajul acestui episcop nu era ideal. E şi normal să se ivească pe alocuri şi „eresuri” ca să se învedereze cei încercaţi. Erau şi probleme. Însă toate le rezolva cu o putere deosebită a cuvântului său. Mi-aduc aminte şi unele întâmplări aparent contradictorii. Spuneam că era conservativ în probleme de credinţă. În a.2002 activam în calitate de profesor la Zăbriceni în seminarul teologic. La un consiliu profesoral, episcopul Dorimedont vorbea despre importanţa cunoaşterii valorilor ortodoxiei în instruirea tinerilor de azi. Critica dur scolasticismul fără a cruţa ceva. Î-am reproşat categorismul spunându-i că scolasticismul are şi partea lui bună pe care altă pedagogie n-ar avea-o, fiind primul care a dat o palmă evoluţionismului. N-a fost nici o pauză că a şi sărit ca ars, opunându-mă cu multă convingere zicând că evoluţionismul poate fi combătut şi altfel.

Apăreau şi probleme în ce priveşte starea materială a seminarului avându-l deja pe PS Dorimedont ca rector. Pe atunci se lucra mult şi nu era timp de studiu. Lucrul era diferit dar în perioada reconstrucţiei mănăstirii mai mult se lucra la beton. Seminariştii s-au revoltat şi pentru faptul că la un asemenea lucru mâncarea smerită de mănăstire este insuficientă. Mi-aduc aminte ziua când în clasa noastră a intrat stareţul Dorimedont pentru a rezolva problema. În cuvânt era deosebit prin faptul că avea o putere inexplicabilă de a convinge şi prin această putere rezolva multe probleme.

Se revolta deseori pe problemele clerului. Era obiectiv şi nu suporta ipocrizia în biserică. Era sincer şi chiar deseori folosea în vorbă cuvintele „sincer”, „sinceritate”. Detesta colaboraţionismul clericalist şi popii securişti, mai ales dacă erau din treptele înalte. Îşi permitea, în numele Adevărului să mustre pe superiori, chiar şi pe preşedinte. Era ca un proroc în vreme de restrişte.

Nu era filetist cum îl acuza partea transnistreană. Avea un patriotism fundamentat biblic, şi un susţinător al românismului. Din discuţiile pe care le-am avut cu Sfinţia Sa cu siguranţă considera neamul moldovenesc român, însă în polemici nu intra. Mi-aduc aminte de perioada conflictului de Noul-Neamţ din a.2001 când ziarul Literatura şi Arta scriitorul şi redactorul Nicolae Dabija scria despre PS Dorimedont ca despre singurul patriot care în contextul problemelor rămânea un autentic apărător al valorilor strămoşeşti. Dacă e să persistăm pe evenimentul de la Noul-Neamţ, Preasfinţia Sa nu s-a decis la o întorsătură radicală de a înfiinţa o episcopie „a huşilor” după cum se preconiza, din diferite motive. Cred că prima ar fi ameninţarea din partea Moscovei care şi i-a dat ultima preîntâmpinare. Al doilea ar fi situaţia politică de atunci, când la guvernare au venit comuniştii înveteraţi antiromâni. Al treilea motiv şi cel mai decisiv ar fi frica de a face dezbinare (rascol) în biserică, fapt care din punct de vedere patristic nu poate fi răscumpărat decât cu sânge de mucenic. Apoi mai era şi riscul de a pierde controlul asupra mănăstirii, care, documentar este din rădăcini româneşti. Tind să precizez că mănăstirea Noul-Neamţ, datorită episcopului Dorimedont, până în prezent se află sub oblăduirea Chişinăului.

În tot cazul îl ştiu de un om bun, alături de care îţi era bine şi interesant. Lângă el nu te plictiseai. Toate caracteristicele prezentate aici pot fi argumentate şi de prietenii şi colegii mei. Totodată, acestea fiind scrise, îl pot raporta la categoria sfinţeniei, mai ales când timpurile sunt mai necruţătoare. Sfântul este omul interesant şi frumos, din spusele lui Pavel Florenskii, iar episcopul Dorimedont era un om frumos şi interesant. Personal, mulţumesc lui Dumnezeu că l-am întâlnit pe un moment, pentru ca apoi să-l am ca model de inspiraţie pe întreaga viaţă. Mai sunt mândru că în lupta de la Noul-Neamţ am fost alături de el.

Material de Pr. Vadim Beresteanu. Sursa: http://www.hram.md

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Preoţi de ieri preoţi de azi | Leave a Comment »

Trei ani de la trecerea la cele veşnice a Episcopului Dorimedont

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 1, 2010

31 decembrie 2006…..o zi tristă pentru mulţi dintre credincioşii din Basarabia…. în această zi a părăsit această lume Episcopul Dorimedont…. în acelaşi timp este o zi de bucurie sufletească pentru că am mai căştigat un rugător lîngă tronul cel ceresc.

Iată că acum este 31 decembrie 2009 şi din nou preoţi împreună cu credincioşi se îndreaptă spre sfînta mănăstie Noul-Neamţ – locul unde a fost inmormîntat vladîca Dorimedont, pentru a înălţa rugăciuni pentru cel care cu ceva timp in urmă îi îndruma pe calea credinţei.

În această zi la Noul-Neamţ a fost o adevărată atmosferă duhovnicească. A fost săvîrşită Sfînta Liturghie de către un sobor de preoţi avîndu-l ca protos pe arhimadritul Ambrosie Muntean – duhovnicul sfintei mănăstiri Frumoasa, care la sfîrşit s-a adresat cu un cuvînt de învăţătură avînd la bază viaţa demnă de urmat a Episcopului Dorimedont. În cuvîntul său părintele Ambrozie a ţinut să menţioneze că „nu întîmplător Episcopul Dorimedont a trecut la cele veşnice la cumpăna dintre ani, el a murit pentru cele trecătoare ca să se nască pentru veşnicie” într-o altă ordine de idei părintele a mai afirmat că „precum Sfîntul Ştefan cel Mare a fost voievodul Moldovei aşa şi Preasfinţitul Dorimedont a fost voievodul Bisericii Ortodoxe din Basarabia” preacuviosul părinte şi-a închiat cuvîntul cu nădejdea că mai devreme sau mai tîrziu va avea ocazia să-l întîlnească pe vrednicul episcop „şi pînă acum îmi doream foarte mult raiul dar acum mi-l doresc şi pentru faptul că acolo este Preasfinţitul Dorimedont”.

După Sfînta Liturghie a urmat un parastas de pomenire la mormîntul Episcopului Dorimedont care s-a sfărşit cu invitaţia arhimadritului Paisie Cecan – stareţul Sfintei mănăstiri Noul-Neamţ la o agapă frăţească pentru a se întări cei prezenţi şi trupeşte după ce s-au întărit duhovniceşte. La masă cei prezenţi şi-au amintit de viaţa şi măreţele fapte pline de bunatate şi dragoste a vrednicului de pomenire Episcopul Dorimedont.

Veşnica lui Pomenire!

A scris: diaconul Andrei Turea.

Material preluat de pe http://www.culturaortodoxa.blogspot.com

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Mănăstiri din Basarabia, Noutăţi din Lumea Ortodoxiei | Leave a Comment »

Părintele Sofian Boghiu – Rugăciunile celor din închisori

Posted by mihailmaster pe Decembrie 25, 2009

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Sfinţii închisorilor | Leave a Comment »

A apărut cartea „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”

Posted by mihailmaster pe Decembrie 11, 2009

Fraţilor, iată că după aproape doi ani de cercetări, a ieşit de sub tipar volumul „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”.

Acest volum este o premieră pentru întreg spaţiul românesc, în special pentru Basarabia este precum o rază de lumină vie din vremurile demult apuse.

Cartea „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată” cuprinde în sine 50 de personalităţi notorii, slujitori ai Dumnezeului celui Veşnic, care au activat în Basarabia noastră începând cu sfârşitul  secolului XIX până aproape de vremurile noastre.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

În această carte, am adus în faţa cititorilor mărturii biografice a următoarelor personalităţi:

1.       + Varlaam Cerneavschi, episcop. 1819-1889

2.       + Anatolie Tihai, arhimandrit. †1893

3.       + Teodor Laşcov,  protoiereu. 1829-1894

4.       + Ştefan Ciuhureanu, preot. 1810-1896

5.       + Ioan Neaga, protoiereu.  1834-1901

6.       + Iosif  Naniescu, mitropolit. 1820-1902

7.       + Gheorghe Ignatovici, preot. 1840-1905

8.       + Ioan Cornovan, protoiereu. 1846-1906

9.       + Pavel Florov, preot. 1831-1910

10.     + Inochentie Levizor, ieromonah. 1831-1914

11.     + Macarie Untul, protoiereu. †1916

12. + Alexie Mateevici, preot-poet. 1888-1917

13.     + Iustin (Ignatie) Ignatovici, preot-tipograf. †1918

14.     + Nicolae Vlaicov, protoiereu. (1845-1918)

15.     + Ilie Vulpe, ieromonah. 1851-1928

16.     + Ioan Covaldji, protoiereu. 1867-1928

17.     + Arsenie Stadniţchi, mitropolit. 1862-1936

18.     + Teodosie Chirică, episcop. 1866-1937 (?)

19.       + Mina Ţăruş, protoiereu. 1884-1942

20.     + Gherontie Guţu, protosinghel. 1887-1937

21.     + Mihail Ciachir, protoiereu. 1861-1938

22. + Mihail Berezovschi, preot-compozitor. 1868-1940

23.     + Alexandru Baltaga, protoiereu. 1861-1941

24.     + Ieremia Ciocan, protoiereu. 1867-1941

25.     + Mihail Vasilache, preot.  †1940

26.     + Alexandru Cristea, preot-compozitor. 1890-1942

27.     + Constantin Popovici, iconom mitrofor. 1860-1943

28.     + Gurie Grosu, mitropolit. 1877-1943

29.     + Dionisie Erhan, episcop. 1868-1943

30.     +Petre Gheroghian, preot, poet, prozator, fotograf, apicultor 1886-1947

31.     + Vasile Guma, protoiereu.  1865-195…

32.     + Pavel Guciujna, preot, parlamentar. 1881-1953

33.     + Serghie Bejan, iconom-stavrofor. 1879-1953

34.     + Macarie Tîncu, preacuvios. 1888-1969

35.     + Serafim Dabija, Arhimandrit 1915-1985

36.       + Victor Chicu, protoiereu mitrofor. 1901-1992

37.     + Paul Mihail, preot-istoric. 1905-1994

38.     + Antim Nica, arhiepiscop. 1908-1994

39.     + Dimitrie Balaur, preot. 1903-1996

40.     + Ioan Guţu, ieromonah. 1905-1996

41.     + Paulin Lecca, arhimandrit. 1914-1996

42. + Nestor Vornicescu, mitropolit. 1927-2000

43.     + Gheorghe Mihai, iconom-stavrofor. 1921-2001

44.     + Vasile Ţepordei, preot-publicist. 1908-2002

45.     + Sofian Boghiu, arhimandrit. 1912-2002

46.     + Mircea Domitriu, preot. 1915-2003

47.     +  Selafiil de la Noul-Neamţ, preot-duhovnic. 1908-2005

48.     + Antonie Plămădeală, mitropolit. 1926-2005

49      + Damian Potoroacă, arhimandrit. 1921-2007

50.     + Felix Dubneac, arhimandrit. 1912-2008

Cu Nădejde şi Credinţă  în Domnul, am adunat în  volumul prezent destine de mult uitate,  a Oamenilor lui Dumnezeu din Basarabia, care toată viaţa lor au slujit cu Credinţă Tatălui ceresc şi poporului asuprit şi necăjit dintre Prut şi Nistru.

Muncind la acestă lucrare, eram foarte aprins ştiind că răsplata va fi mare: scoaterea din bezna uitării a unor vrednici compatrioţi din Basarabia noastră sfântă.

I-am adunat în această carte, pentru că nu mă mai pot sătura de înţelepciunea, de Credinţa nestrămutată, de smerenia acestor vrednici păstori de suflete.

Pentru că, ei toată viaţa lor pe unde au mers au semănat numai Lumină, Credinţă şi Dragoste.

Pentru că,  aceşti vulturi basarabeni au schimbat la faţă Biserica Ortodoxă – citadela mântuirii – au consolidat-o şi-au întărit-o!

Pentru că,  dacă noi nu vom scrie despre ei, nu vom aminti  faptele lor creştineşti, pietrele vor vorbi, iar Dumnezeu nu ne v-a ierta!

Cu  nădejde şi credinţă că vom duce această lucrare până la un bun sfârşit.

Dă-mi Doamne să pun început bun…

autorul proiectului  „+Persoanlităţi Basarabene în Slujba lui Dumnezeu şi a Neamului”

Mihail BORTĂ, or. Chişinău, anul 2009 de la Hristos.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cartea poate fi găsită la reprezentaţii A.S.C.O.R Chişinău şi Frăţia Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Bisericuţa de lemn) din Chişinău.

Telefoane de contact: 068559904; 079600416; 069335009

Sursa: www.personalitatibasarabene.info

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Preoţi de ieri preoţi de azi, Recenzii de Carte Ortodoxă | Leave a Comment »

În Memoria Deportărilor

Posted by mihailmaster pe Iulie 8, 2009

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | 1 Comment »

Mărturisirea Credinţii mele strămoşeşti

Posted by mihailmaster pe Aprilie 14, 2009

simvol1Drept Slăvitoarea noastră credinţă, după cum ne învaţă Sfinţii Apostoli, cei aleşi de însuşi Mântuitoriul Hristos şi după Sfinţii noştri Părinţi, cei cari prin darul Duhului Sfânt şi prin marea lor osteneală au aşezat Legea cea Nouă a Darului, Legea cea mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi au întorlocat pre Maica nostră, pre Sfânta Biserică cea Drept Slăvitoare, cu veşnicul ei Mire şi Arhiereu – Iisus Hristos Mântuitoriul, pre cari tot ei au şi desăvârşit-o şi pecetluit-o cu cele Şapte Sfinte Soboare a toată lumea, apoi Sfânta nostră credinţă, stă şi se sprijineşte nu în sforăitoarele şi biruitoarele cuvinte ale înţelepciunii omeneşti, ci întru arătarea Duhului Sfânt şi a puterii Lui celei lucrătoare. Şi iarăşi: nu întru înţelepciunea omenească a lumii acesteia pieritoare şi putrede, cari nebunie şi babilonie este înaintea lui Dumnezeu, ci întru Puterea lui Dumnezeu este, au fost şi va fi Drept Slăvitoarea noastră Credinţă.

Iară noi, drept slăvitorii Creştini, fii ai Luminii celei ne stinse şi veşnice suntem şi credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl a toate Ţiitoriul, Făcătoriul Ceriului şi al Pământului, şi a toate cele din Ceriu şi de pre Pământ, a celor văzute şi a celor nevăzute, şi Ziditoriul omului întâia oară, şi a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Său – Adam cel Nou şi Răscumpărătoriul păcatului celui mare al ne ascultării, săvârşit de strămoşii noştri cei întâi zidiţi: Adam şi Eva; şi al întregii lumi.

Acestea toate, cu voia Tatălui, cu puterea Fiiului şi cu darul Duhului Sfânt s-au făcut, cari şi este Puterea lui Dumnezeu cea lucrătoare, adică Sfânta Troiţă, Cea de o Fiinţă şi ne despărţită, în cari noi Creştinii cei botezaţi şi luminaţi credem şi o lăudăm, ne închinăm şi o Slăvim! Amin.

Prin urmare, noi credem în Puterea lui Dumnezeu cea de viaţă dătătoare, vie şi lucrătoare, şi nu în cuvinte omeneşti şi în deşert sunătoare, ca două talgere de alamă când se ating unul de altul, despre Dumnezeu şi puterea Lui… Iară Puterea lui Dumnezeu, prin oamenii Lui cei aleşi şi dăruiţi lucrează, şi se cunoaşte din a lor: credinţă, nădejde, dragoste, răbdare, iubire, smerenie şi toate faptele cele bune, cari toate din Dragostea cea Mare se nasc şi cari şi este Puterea lui Dumnezeu. Căci voia lui Dumnezeu, aici, pre acest Pământ, prin oamenii Lui cei chemaţi, curăţiţi, aleşi, sfinţiţi şi dăruiţi se lucrează, şi nu prin ritorii cei mult grăitori şi trândavi, cari în faţa Adevărului, adică a Puterii lui Dumnezeu, tac ca nişte peşti fără de glas. Iară unii mai trufaşi, umflându-se întru a lor deşartă mândrie, şi îndrăznind să „grăiască”, scot numai un glăsucior făţarnic, subţire şi molatec, precum oarecând stolnicul rătăcitului împărat Valens, împotriva trâmbiţei celei învăpăiate al Adevărului lui Dumnezeu –Vasilie cel Mare…

Amin. Amin. Amin. Şi Dumnezeului nostru Celui în Troiţă Sfântă arătat, lăudat şi închinat: Slavă! Slavă! Şi iar: Slavă! Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mărturisire a unui moldovan pribeag

anul dela Domnul Hristos 2004, luna Martie Porticciu, Insula Corsica

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU | Leave a Comment »