Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for the ‘Mănăstiri din Basarabia’ Category

ACATISTUL MAICII DOMNULUI în cinstea icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Vărzăreşti

Posted by mihailmaster pe Februarie 25, 2010


Din istoria icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Vărzăreşti

Icoana Maicii Domnului a fost adusă la mănăstirea Vărzăreşti, care poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, la începutul veacului trecut, adică după anul 1900, cum se presupune, de la mănăstirea Rudi. Maica Eleonora, care a venit la mănăstire în anul 1922, afirmă că icoana era de acum la Vărzăreşti.
Cândva această icoană a trecut printr-un incendiu, dar n-a ars.
Prin anul 1901, după cum mărturiseşte inscripţia de pe îmbrăcămintea de metal, icoana a fost reparată şi reânnoită.
Până în anul 1959 icoana Maicii Domnului s-a aflat în bisericile mănăstirii Vărzăreşti: vara –  în biserica de vară cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dumitru”, iar iarna – în biserica de iarnă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, mângâind şi ajutând cu puterea Sa cerească de Mamă pe măicuţele şi surorile ce Îi slujeau. Citește în continuare »

Posted in Icoane făcătoare de minuni din Basarabia, Mănăstiri din Basarabia | 4 Comments »

Apele tămăduitoare ale Basarabiei

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 9, 2010

De ceva timp mă urmăreşte ideea de a scrie despre apele făcătoare de minuni. Cunosc o mulţime de cazuri de vindecări miraculoase ale oamenilor care s-au scufundat în izvoarele pline de sfinţenie. Apa este mult mai mult decât un simbol al vieţii, ea înseamnă purificarea sufletului şi trupului prin spălarea de păcate. Oricine s-a scufundat şi a crezut cu tărie în puterea Celui de Sus, a Maicii Domnului, a Sfinţilor, s-a rugat cu lacrimi, poate vorbi cu multe emoţii despre tămăduirea ca prin minune. Vă îndemn să treceţi şi să simţiţi miracolul apelor basarabene. Oriunde veţi merge – la Saharna, Cuşelăuca, Hagimus etc. – darul de minuni e peste tot, dar important e să aveţi inima curată şi dorinţa nestăvilită de vindecare.

Primul izvor al Maicii Domnului

Unul dintre cele mai importante Izvoare ale Tămăduirii de pe pământ are o istorie mai veche de 1500 de ani şi porneşte de pe timpul domniei împăratului bizantin Leon cel Mare. Se spune că încă pe atunci când nu era pe tron, acesta a întâlnit un orb, pe care l-a ajutat spre a merge unde avea nevoie. Bătrânul avea un har deosebit în a povesti despre izvoarele şi lacurile ce sunt ocrotite de Maica Domnului. Potrivit tradiţiei cei doi, copleşiţi de discuţiile de o înaltă profunzime spirituală, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrânul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Citește în continuare »

Posted in Mănăstiri din Basarabia, Uncategorized | Etichetat: , | Leave a Comment »

Mănăstirea Saharna – una dintre cele mai frumoase mănastiri din Basarabia

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 3, 2010

Mănăstirea Saharna este una dintre cele mai frumoase mănastiri din Basarabia.

Datare

Ante 1495, reîntemeiată la 1776

Localizare

Judeţul Orhei: Saharna

Descriere succintă

Complexul monastic este situat într-unul din defileurile pitoreşti din apropierea satului Saharna, la 14 km de staţia de cale ferată Râbniţa, pe malul drept, abrupt al Nistrului. Nucleul istoric al mănăstirii l-a constituit vechiul schit rupestru de la Saharna (vezi: „Mănăstrirea rupestră de la Saharna”), care datează, posibil din sec. XV. Faptul, că satul „Zăharna” este pomenit din 1495, indică posibilitatea existenţei schitului până la această dată.

La o depărtare de 200 de metri de schit se află actuala mănăstire de zid Saharna, cu hramul „Sfânta Treime”. Pe la 1818, în timpul egumenului Paisie a fost începută zidirea bisericii mari de vară şi a unei clopotniţe de piatră. Lucrările s-au terminat la 1821, în timpul egumenului Tarasie, iar lăcaşului i s-a conferit hramul „Sf. Treime” de către Mitropolitul Veniamin al Moldovei. În 1837, pe timpul egumenului Onisifor s-a renovat iconostasul şi s-a construit un corp de clădiri pentru fraţi. În anul 1863, pe timpul egumenului Serafim a fost zidită biserica de iarnă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1900, în timpul egumenului Iosif, s-a construit, în afara curţii, un corp de case din piatră pentru moară şi magazie, iar în 1911, sub conducerea egumenului ieromonah Inochentie, s-a zidit arhondaricul, magaziile pentru pâine şi câteva chilii pentru fraţi.

În incinta mănăstirii este îngropat întemeietorul şcolii agricole din satul Saharna, moşierul N.C. Apostolopulos, decedat în 1907. Pe teritoriul mănăstirii au existat în trecut 22 de cascade.

Deşi mănăstirea era înfloritoare în anii 50, ea a fost închisă de autorităţile sovietice în anul 1964. În incinta mănăstirii a fost organizat un spital de psihiatrie, devastându-i-se avutul.

Mănăstirea a fost redeschisă în 1991. Tot atunci au fost reparate clădirile bisericilor.

Tehnici de construcţie

Construcţii din piatră şi cărămidă

Semnificaţie patrimonială

Naţională, Artistică, Istorică

Stare de conservare

Satisfăcătoare

Date privitoare la restaurare

Edificiile mănăstirii au fost restaurate după 1991

Bibliografie

– Luminiţa Ilviţchi. Mănăstirile şi schiturile din Basarabia, Chişinău, Ed. „Museum”, 1999, p. 82-84

– Ghid de monumente şi situri istorice din Republica Moldova, Ed. UNESCO 1995, p. 38-39

Sursa: http://www.monument.md/

Mănăstirea Saharna video:

Posted in Drumuri întru Desăvârşire, Mănăstiri din Basarabia | 14 Comments »

Trei ani de la trecerea la cele veşnice a Episcopului Dorimedont

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 1, 2010

31 decembrie 2006…..o zi tristă pentru mulţi dintre credincioşii din Basarabia…. în această zi a părăsit această lume Episcopul Dorimedont…. în acelaşi timp este o zi de bucurie sufletească pentru că am mai căştigat un rugător lîngă tronul cel ceresc.

Iată că acum este 31 decembrie 2009 şi din nou preoţi împreună cu credincioşi se îndreaptă spre sfînta mănăstie Noul-Neamţ – locul unde a fost inmormîntat vladîca Dorimedont, pentru a înălţa rugăciuni pentru cel care cu ceva timp in urmă îi îndruma pe calea credinţei.

În această zi la Noul-Neamţ a fost o adevărată atmosferă duhovnicească. A fost săvîrşită Sfînta Liturghie de către un sobor de preoţi avîndu-l ca protos pe arhimadritul Ambrosie Muntean – duhovnicul sfintei mănăstiri Frumoasa, care la sfîrşit s-a adresat cu un cuvînt de învăţătură avînd la bază viaţa demnă de urmat a Episcopului Dorimedont. În cuvîntul său părintele Ambrozie a ţinut să menţioneze că „nu întîmplător Episcopul Dorimedont a trecut la cele veşnice la cumpăna dintre ani, el a murit pentru cele trecătoare ca să se nască pentru veşnicie” într-o altă ordine de idei părintele a mai afirmat că „precum Sfîntul Ştefan cel Mare a fost voievodul Moldovei aşa şi Preasfinţitul Dorimedont a fost voievodul Bisericii Ortodoxe din Basarabia” preacuviosul părinte şi-a închiat cuvîntul cu nădejdea că mai devreme sau mai tîrziu va avea ocazia să-l întîlnească pe vrednicul episcop „şi pînă acum îmi doream foarte mult raiul dar acum mi-l doresc şi pentru faptul că acolo este Preasfinţitul Dorimedont”.

După Sfînta Liturghie a urmat un parastas de pomenire la mormîntul Episcopului Dorimedont care s-a sfărşit cu invitaţia arhimadritului Paisie Cecan – stareţul Sfintei mănăstiri Noul-Neamţ la o agapă frăţească pentru a se întări cei prezenţi şi trupeşte după ce s-au întărit duhovniceşte. La masă cei prezenţi şi-au amintit de viaţa şi măreţele fapte pline de bunatate şi dragoste a vrednicului de pomenire Episcopul Dorimedont.

Veşnica lui Pomenire!

A scris: diaconul Andrei Turea.

Material preluat de pe http://www.culturaortodoxa.blogspot.com

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Mănăstiri din Basarabia, Noutăţi din Lumea Ortodoxiei | Leave a Comment »

Icoana Dreptului Teodosie de la Balta în premieră pe pământurile Basarabiei

Posted by mihailmaster pe Octombrie 28, 2009

trei icoane la hancu

În data de 24 octombrie 2009, P.S. Petru episcop de Hâncu, a adus din Ucraina la mănăstirea Hâncu, Icoana Cneazului Vladimir cu o particică de moaşte, Icoana Cuviosului Gavriil al Athosului, iar din oraşul Balta – în premieră pentru Basarabia – Icoana Dreptului Teodosie şi aceasta cu o părticică de moaşte.

Sfinţeniile au fost întâmpinate în Mănăstirea Sfintei Cuvioase Parascheva de întreaga obşte monahală.
Prea Sfinţitul Petru a citit în faţa icoanelor acatistul Cneazului Vladimir, după care a rostit un cuvânt de învăţătură.

Fotografii de la eveniment:  1 2 3

Sursa fotografii: http://www.eph.md

Posted in Mănăstiri din Basarabia, Noutăţi din Lumea Ortodoxiei | 1 Comment »

Mănăstirea Japca – supravieţuitoarea calvarului comunist.

Posted by mihailmaster pe Decembrie 11, 2008

japca

De comunismul ateu pornit împotriva bisericii, se părea că nu va scăpa nici una din mănăstirile şi lăcaşurile sfinte din Basarabia. În anul 1958 rămăsese doar câteva zeci de biserici care mai funcţionau, iar din mănăstiri doar 15 mai încercau să-şi continuie activitatea, dar până în anul 1963 va mai rămâne doar o singură mănăstire care va ţine flacăra monahismului basarabean aprinsă. Iar aceasta nu a fost alta decât mănăstirea Japca.

Cu toate acestea, obştea acestei mănăstiri nu a avut de suferit mai puţin. Încercări de închidere au fost nenumărate, ele au început chiar din anul 1959. Mai întâi mănăstirea a fost lăsată fără gospodăria care se găsea la câteva sute de metri, acolo se ţineau păsările şi animalele. Nu peste mult timp au fost luat şi cele 300 ha de pământ din care se întreţinea obştea. Planul autorităţilor raionului Floreşti, în care se afla şi mănăstirea Japca, era de a transforma acest lăcaş în muzeu. Tot în acest an pe teritoriul mănăstirii a avut loc un incediu în urma căruia au ars 5 blocuri de chilii. Nu peste mult timp a fost devastătă de câteva ori biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”. În această biserică se oficiau regulat slujbele divine deaceea au distrus-o, au rupt iconostasul, pristolul, au scos podeaua, au furat toate icoanele, din care unele erau foarte preţioase.

Vieţuitoarele mănăstirii au fost obligate să lucreze în colhozul din sat. Mănăstirea nu mai avea gospodărie, s-a păstrat doar grădina şi via de pe teritoriul.

În anul 1964, când celelalte mănăstiri erau deja închise, era inevitabilă sosirea aceleiaşi decizii şi pentru mănăstirea Japca. Prin urmare, maicile urmau să fie trimise să locuiască la rude, dar marea lor majoritate fiind din Polonia rusească, nu aveau unde să se adăpostească. În acest caz ele urmau să fie trimise la azilurile de bătrâni, de la cele tinere până la cele vârstnice şi bolnave. Maicile s-au opus foarte mult acestui lucru, drept rezultat închiderea mănăstirii s-a amânat de la o zi la alta. Totuşi frica maicilor a durat zeci de ani de teama de a nu li se închide mănăstirea, căci amenţările continuau în fiecare zi.

Egumena Serafima şi monahia Alexandra, economa mănăstirii, au bătătorit drumul spre Moscova ani în şir. Ele se adresau ambasadei Poloniei de la Moscova în numele maicilor de naţionalitate poloneză. Reprezentanţii puterii locale au început să le ceară un impozit enorm în valoare de 12 mii de ruble, pentru trei ani. Sumă pe care maicile nu aveau de unde să o obţină. Pe când aceste două maici se zbăteau la Moscova pentru a apăra drepturile la existenţă, pe locurile unde se afla mănăstirea începuseră alunecările de teren. Pământul a înghiţit 3 clădiri şi 6 depozite. Mai erau câţiva paşi până la catedrală. Toate acestea s-au întâmplat în anul 1981. Acest an a fost un an plin de necazuri şi grele încercări pentru vieţuitoarele mănăstirii, dar a fost încununat de un mare success care a venit ca o alinare. În acest an, mănăstirea a fost lăsată de către autorităţile sovetice să funcţioneze, iar Patriarhia Rusă a luat-o sub jurizdicţia sa.

Din anul 1978 stareţă a mănăstirii este numită egumena Alexandra, cea care împreună cu fosta streţă Serafima s-a luptat la Moscova pentru a apăra drepturile obştii. Dumnezeu a răsplătit-o pentru faptele sale şi a îngăduit ca ea să fie cea care să conducă mănăstirea din 1978 până la 2002, vieţuind în acest locaş timp de 44 de ani, din anul 1958.

Fiind obţinută pacea şi liniştea lăcaşului, maicile au început lucrările de renovare a mănăstirii. Mai întâi au fost reparată biserica de vară apoi corpurile de chilii care suferise mult în urma calimităţilor naturale. Iar în decursul anilor au fost renovate şi celelate biserici şi chilii de pe teritoriul mănăstirii. În anul 1980 obştea mănăstirii număra 80 de maici şi surori.

Un lucru ce rămâne a fi amintit este cel referitor la gimnaziul industrial de fete, care a activate pe teritoriul mănăstirii înainte de perioada comunistă.. Despre el nu se ştie nimic, nici măcar în ce an a fost închis. După toate probabilităţile s-ar putea ca el să-şi fi încheiat activitatea chiar în primii ani când se încerca închiderea mănăstirii, fiind distrus odată cu gospodăria mănăstirii.

Cu toate că mănăstirea nu a fost închisă, acesta nu a însemnat că a fost lipsită de griji şi multe necazuri care într-un fel sau altul le impunea acele timpuri prin ideologiile ateiste ce erau propagate pretutindeni şi în toate sferele vieţii. Dea ceea obştea mănăstirea a trebuit să se înarmeze bine cu armele duhovniceşti pentru a face faţă urgiilor vremii, dar principalul motiv, datorită căruia acest lăcaş a putut să activeze, a fost faptul că majoritatea maicilor erau din Polonia rusească, se pare că acestea au fost o adevărată binecuvântare pentru aceste locuri.

A scris: Turea Andrei, Chişinău-Bucureşti.

Posted in Mănăstiri din Basarabia | Leave a Comment »