Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for the ‘Preoţi de ieri preoţi de azi’ Category

Părintele Mina Dobzeu – „Sfantul Anticomunist”

Posted by mihailmaster pe Martie 10, 2011

Parintele Mina, este cel care l-a botezat pe evreul Nicolae Steinhardt.

Recent externat din spitalul municipal Husi, extrem de slabit, arhimandritul Mina Dobzeu, cel care a primit ani grei de detentie pentru razvratirea impotriva regimului comunist, a cerut sa fie dus in satul natal, la Grozesti, in Basarabia, pentru a-si vedea inca o data locurile natale.

Parintele Mina, supranumit „Sfantul Anticomunist”, este cel care l-a botezat, in temnitele comuniste, pe evreul Nicolae Steinhardt.

Acum, parintele Mina uimeste prin pregatirile pe care le face pentru „plecarea” catre Dumnezeu. A terminat de sculptat crucea pe care umeaza s-o tina pe piept si a cerut mai-marilor Episcopiei Husilor sa-i aduca sicriul pentru a-l vedea.

„Are un aer de multumire”

Parintele Mina tocmai a implinit 85 de ani si se afla, incepand din 1969, la Manastirea „Sfintilor Apostoli Petru si Pavel” din Husi. Cu o stare de sanatate subreda, calugarul care l-a convertit la ortodoxism pe evreul carturar Nicolae Steinhardt a fost externat in urma cu trei saptamani din Spitalul municipal Husi, unde a fost tratat de mai multe afectiuni, printre care diabet si probleme grave de vedere.

„Este foarte slabit, dar are un aer de multumire si vorbeste multe despre cum se pregateste sa plece la Dumnezeu”, au spus surse din interiorul manastirii.

La doar o zi dupa ce a fost externat, arhimandritul Mina Dobzeu a cerut sa fie dus in satul lui natal, Grozesti, din Republica Moldova. „Sa vad locurile si sa ma vada. De asta am fost in Basarabia noastra, in Grozestiul unde m-am nascut”, a spus Mina Dobzeu. Citește restul acestei intrări »

Posted in Preoţi de ieri preoţi de azi | 1 Comment »

136 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta

Posted by mihailmaster pe Martie 9, 2011

Astăzi 9 martie stil nou / 24 februarie stil vechi, anul 2011, se împlinesc 136 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta.

Părintele Inochentie de la Balta a fost un mare părinte basarabean, care toată viaţa sa a închinat-o slujirii lui Hristos şi oamenilor.
Astăzi la doi ani de la slăvita canonizare a Sfântului şi Dreptului Teodosie de la Balta, părintele Inochentie de altfel ca şi mulţi alţi sfinţi basarabeni, este dat uitării, ba mai mult este judecat pe nedrept, hulit şi prigonit.

Pentru a vă familiariza cu viaţa şi lucrarea părintelui Inochentie de la Balta, vă propunem să citiţi un studiu dintr-o viitoare carte despre acest vrednic de pomenire părinte.

Posted in Preoţi de ieri preoţi de azi | Leave a Comment »

Pilda Părintelui Ioan Zlotea despre Viaţa Sfântului Părintelui nostru Feodosie dela Balta

Posted by mihailmaster pe Aprilie 15, 2010

Ne-au spus odată Părintele Ioan, despre Viaţa lui Părintele Feodosie dela Balta, zicînd: Măi, Părintele Feodosie, au fost fecior de oameni Creştini şi bogaţi, şi cu frica lui Dumnezeu, şi el au fost unul singur la părinţii lui, şi el au fost însemnat de mic copil de Dumnezeu, iară aceasta se vedea din ale sale alese purtări, că el era un copil cu minte şi ascultător.
Părinţii lui, l-au dat de mic la o şcoală de copii şi după ce au mîntuit de învăţat acolo, l-au dat să înveţe mai departe la Seminar, ca să iasă Preot şi după aceea el s-au însurat, şi au luat fata unui boier. Iară boierul, o avea numai pre fata aceea şi ne mai avînd şi alţi copii, l-au luat şi pre el ca să stea la dînsul în casă, că ei deacuma erau bătrâni şi ca să aibă cine conduce averile lor, şi cine purta de grijă de ei. Şi după ce s-au însurat, boierul i-au dat lui Părintele Feodosie în scris, toată averea lor, iară după aceasta, ei n-au mai trăit mult şi au murit. Şi dacă au murit ei, Părintele Feodosie s-au dus la primărie şi chemând pre toţi oamenii din satul acela, care erau mai săraci şi care nu aveau cu ce trăi, şi le-au dat lor toată averea şi le-au împărţit şi toată moşia boierului aceluia, toată pe la săraci. Dar lui, şi-au lăsat numai casa unde au stat cîndva boierul, ca să aibă unde sta şi puţin loc împrejurul casei şi a curţii. Iară celălat pământ, l-au împărţit tot pe la săraci şi le-au dat în scris, cu acte, ca să fie al lor pe vecie şi să se hrănească ei şi copiii lor, cât vor trăi pre Pământ, zicînd aşa: Mie îmi ajunge să trăiesc numai cu Preoţia şi să nu mai am eu atâta grijă.
Şi au făcut el dinaintea Bisericii, o Casă mare, pentru odihnit lumea şi o sală de Mese pentru Obşte, că el când făcea Slujbă, tot ce câştiga, el acasă nu ducea nimica, cum se ducea dimineaţa la Biserică, aşa se întorcea, fără nimica. Şi când ieşea el din Biserică, tot ce câştiga în acea zi şi ce Jertfă se aducea în Biserică, el toată o stârngea şi se ducea şi punea pe Mesele acelea de Obşte, şi apoi aşeza toată lumea care au fost în ziua aceia la Biserică, la Masă şi el se aşeza cu dânşii, şi pre toţi îi mângâia, Duhovniceşte şi trupeşte, şi nu lăsa nici pre unul în deşert. Azi aşa, mâine aşa, iară preoteasa, dacă au văzut aşa, s-au mâniat tare pre el şi au dat de veste la împărat şi la Arhiereu, pârându-l, că el i-au pierdut toată averea părintească, dar ei, nu i-au dat nimica şi nici măcar nu se uită la ea.
Şi aşa ea l-au dat în judecată şi l-au condamnat ca pre un mare vinovat, l-au legat în lanţuri groase şi l-au băgat la închisoare, pe vre-o 10 ani. Şi dacă l-au închis, apoi nu i-au mai dat nici de mâncare, nici băutură, nici bani, nici nimica, el au fost pedepsit foarte aspru, şi în aceste împrejurări, au mai trăit el vre-o câţiva ani în închisoare şi au murit acolo, în închisoare. Iară de acolo l-au luat şi l-au îngropat afară din ţintirim, ca pre acei care se omoară singuri: ori se spânzură, ori se taie, ori se împuşcă singuri, că pre aceia, întotdeauna îi scoate afară, nu-i îngroapă în ţintirim în rînd cu toată lumea. Aşa şi pre el l-au îngropat, în rând cu cei pedepsiţi de Dumnezeu şi daţi de răi în lume, şi au stat el îngropat acolo, vre-o 60 de ani. Citește restul acestei intrări »

Posted in Preoţi de ieri preoţi de azi | 2 Comments »

135 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta

Posted by mihailmaster pe Martie 9, 2010

Astăzi 9 martie stil nou / 24 februarie stil vechi, anul  2010, se împlinesc 135 de ani de la naşterea părintelui Inochentie de la Balta.

De câţiva ani, muncim cu multă dragoste,  să aducem în faţa creştinilor însetaţi de Dreptate şi Adevăr, mărturii veridice din viaţa acestui mare părinte basarabean.

Anul acesta Dumnezeu ne-a arătat, că munca noastră nu este zădarnică. În data de 20 octombrie 2009, Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina Mitropolitul Vladimir (Sabodan) a vizitat oraşul Balta, unde în catedrala “Adormirea Maicii Domnului”,  în prezenţa mai multor arhierei, printre care  şi P.S. Petru (Musteaţă) episcop de Hâncu, a săvârşit cinul proslăvirii (canonizarea), a Dreptului părinte Teodosie (Leviţki) de la Balta – care a trecut la cele veşnice în anul 1845. Despre care parintele Inochentie, încă acum o sută de ani în una din scrisorile sale din exil scria: Fraţilor nu uitaţi de Dumnezeu şi pe Domnul nostru Iisus Hristos şi de Măicuţa Domnului şi de toţi îngerii şi de toţi sfinţii şi de Sfântul Marele nostru Feodosie , marele şi iar marele făcătorul de minuni.

Scrisorile părintelui Inochentie, poartă în sine cugetările persoanle adresate următorilor săi, despre viaţa duhovnicească, despre poruncile Evangheliei; în aceste scrisori părintele face un apel insistent către oameni „să se îndrepte degrabă, căci se apropie judecata”.
Pentru a vă familiariza cu mai multe momente din viaţa părintelui Inochentie, anul acesta, când se împlinesc 135 de ani de la naşterea sa, vă aducem  ca mărturie trei din scrisorile sale din exil.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Citește restul acestei intrări »

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Preoţi de ieri preoţi de azi, Studii şi articole despre fenomenul inochentist | 1 Comment »

Întâlnirea mea cu Presfinţitul Dorimedont

Posted by mihailmaster pe Ianuarie 1, 2010

Era un bărbat puternic în cuvânt şi în faptă. Capul puţin mai accentuat în cofiguraţia întregii sale fizionomii. Fruntea lată, cu încreţitură verticală mică de deasupra nasului. Barba lungă până la piept, ne tăiată aşa cum putea să crească în mod natural. Buza de jos puţin mai umflată. Provenea dintr-o familie simplă de ţărani şi era de o nobleţe inegalabilă. Dovedea condescendenţă în raport cu toată lumea. Se purta simplu şi prietenos. Avea în viaţă principii patericale pe care le urmărea cu stricteţe. Într-un cuvânt, era un om ca o cruce.

Privirile de vultur, severe şi miloase în simultanietate, permanent cu gândul la ceruri şi în acelaşi timp cu mult pogorământ pentru cele de jos, pământeşti. Totodată, nu cruţa păcatul. Era destul de dur când mustra pentru încălcarea regulilor mănăstireşti. Conservativ în probleme de religiozitate şi doctrină. Plin de demnitate pentru faptul că era călugăr. Se gândea mult la presupusa sa judecată înaintea tronului Celui Preaînalt şi deseori repeta în faţa obştii mănăstireşti presupusa sa condamnare la chinurile veşnice din cauza anumitor probleme iscate pe moment. Încuraja ca un adevărat părinte pe cei ce erau trişti şi necăjiţi. Ţinea mult la obştea sa ca la o familie pentru care se jertfea mult.

Pentru construcţia mănăstirii Noul-Neamţ şi întreţinerea semenarului teologic se împrumuta cu sume mari de bani. Deseori era în căutarea mijloacelor de existenţă.La masă mânca smerit, rareori cu fraţii. Era foarte convingător. Pe mulţi tineri i-a convins să ia calea călugăriei. Mulţi l-au urmat, unii, însă, l-au părăsit renunţând la călugărie şi la mănăstire. Aceasta s-a văzut atunci când a fost hirotonit în episcop de Edineţ şi Briceni, perioadă în care absenta foarte mult.

Când era stareţ în mănăstire erau sub 150 de fraţi, azi sunt doar 50. Era radical în ce priveşte prieteniile rele. Nu suporta beţivăneala. La mese bea numai un păhar cu vin, dar şi acela tărăgănat. Mânca puţin şi iubea să cânte şi să asculte la masă pricesne. Iubea să cânte în cor deşi vocea îi era puţin răguşită. Îi plăcea să dirijeze corul mănăstirii. Niciodată nu l-am văzut trist şi epuizat. Avea răbdarea să discute cu oricine avea nevoie de sfatul lui chiar până la miezul nopţii. În discuţii, permanent se referea la sfintele scripturi biblice sau patristice.

Slujea sfînta Liturghie cu multă evlavie şi retrăială. Fiecare moment din slujbă îl trecea prin inimă de parcă Însuşi Dumnezeu în corpul Său săvârşea Sfintele Sfinţilor. Lăcrima des la slujbă şi la predică. Râvna lui de a ridica şcoli şi a renaşte monahismul dovedeşte puterea şi harul cu care era înzestrat acest episcop, fapt pentru care poate fi numit Apostolul redeşteptării spiritualităţii şi a teologiei basarabene.

Anturajul acestui episcop nu era ideal. E şi normal să se ivească pe alocuri şi „eresuri” ca să se învedereze cei încercaţi. Erau şi probleme. Însă toate le rezolva cu o putere deosebită a cuvântului său. Mi-aduc aminte şi unele întâmplări aparent contradictorii. Spuneam că era conservativ în probleme de credinţă. În a.2002 activam în calitate de profesor la Zăbriceni în seminarul teologic. La un consiliu profesoral, episcopul Dorimedont vorbea despre importanţa cunoaşterii valorilor ortodoxiei în instruirea tinerilor de azi. Critica dur scolasticismul fără a cruţa ceva. Î-am reproşat categorismul spunându-i că scolasticismul are şi partea lui bună pe care altă pedagogie n-ar avea-o, fiind primul care a dat o palmă evoluţionismului. N-a fost nici o pauză că a şi sărit ca ars, opunându-mă cu multă convingere zicând că evoluţionismul poate fi combătut şi altfel.

Apăreau şi probleme în ce priveşte starea materială a seminarului avându-l deja pe PS Dorimedont ca rector. Pe atunci se lucra mult şi nu era timp de studiu. Lucrul era diferit dar în perioada reconstrucţiei mănăstirii mai mult se lucra la beton. Seminariştii s-au revoltat şi pentru faptul că la un asemenea lucru mâncarea smerită de mănăstire este insuficientă. Mi-aduc aminte ziua când în clasa noastră a intrat stareţul Dorimedont pentru a rezolva problema. În cuvânt era deosebit prin faptul că avea o putere inexplicabilă de a convinge şi prin această putere rezolva multe probleme.

Se revolta deseori pe problemele clerului. Era obiectiv şi nu suporta ipocrizia în biserică. Era sincer şi chiar deseori folosea în vorbă cuvintele „sincer”, „sinceritate”. Detesta colaboraţionismul clericalist şi popii securişti, mai ales dacă erau din treptele înalte. Îşi permitea, în numele Adevărului să mustre pe superiori, chiar şi pe preşedinte. Era ca un proroc în vreme de restrişte.

Nu era filetist cum îl acuza partea transnistreană. Avea un patriotism fundamentat biblic, şi un susţinător al românismului. Din discuţiile pe care le-am avut cu Sfinţia Sa cu siguranţă considera neamul moldovenesc român, însă în polemici nu intra. Mi-aduc aminte de perioada conflictului de Noul-Neamţ din a.2001 când ziarul Literatura şi Arta scriitorul şi redactorul Nicolae Dabija scria despre PS Dorimedont ca despre singurul patriot care în contextul problemelor rămânea un autentic apărător al valorilor strămoşeşti. Dacă e să persistăm pe evenimentul de la Noul-Neamţ, Preasfinţia Sa nu s-a decis la o întorsătură radicală de a înfiinţa o episcopie „a huşilor” după cum se preconiza, din diferite motive. Cred că prima ar fi ameninţarea din partea Moscovei care şi i-a dat ultima preîntâmpinare. Al doilea ar fi situaţia politică de atunci, când la guvernare au venit comuniştii înveteraţi antiromâni. Al treilea motiv şi cel mai decisiv ar fi frica de a face dezbinare (rascol) în biserică, fapt care din punct de vedere patristic nu poate fi răscumpărat decât cu sânge de mucenic. Apoi mai era şi riscul de a pierde controlul asupra mănăstirii, care, documentar este din rădăcini româneşti. Tind să precizez că mănăstirea Noul-Neamţ, datorită episcopului Dorimedont, până în prezent se află sub oblăduirea Chişinăului.

În tot cazul îl ştiu de un om bun, alături de care îţi era bine şi interesant. Lângă el nu te plictiseai. Toate caracteristicele prezentate aici pot fi argumentate şi de prietenii şi colegii mei. Totodată, acestea fiind scrise, îl pot raporta la categoria sfinţeniei, mai ales când timpurile sunt mai necruţătoare. Sfântul este omul interesant şi frumos, din spusele lui Pavel Florenskii, iar episcopul Dorimedont era un om frumos şi interesant. Personal, mulţumesc lui Dumnezeu că l-am întâlnit pe un moment, pentru ca apoi să-l am ca model de inspiraţie pe întreaga viaţă. Mai sunt mândru că în lupta de la Noul-Neamţ am fost alături de el.

Material de Pr. Vadim Beresteanu. Sursa: http://www.hram.md

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Preoţi de ieri preoţi de azi | Leave a Comment »

A apărut cartea „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”

Posted by mihailmaster pe Decembrie 11, 2009

Fraţilor, iată că după aproape doi ani de cercetări, a ieşit de sub tipar volumul „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”.

Acest volum este o premieră pentru întreg spaţiul românesc, în special pentru Basarabia este precum o rază de lumină vie din vremurile demult apuse.

Cartea „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată” cuprinde în sine 50 de personalităţi notorii, slujitori ai Dumnezeului celui Veşnic, care au activat în Basarabia noastră începând cu sfârşitul  secolului XIX până aproape de vremurile noastre.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

În această carte, am adus în faţa cititorilor mărturii biografice a următoarelor personalităţi:

1.       + Varlaam Cerneavschi, episcop. 1819-1889

2.       + Anatolie Tihai, arhimandrit. †1893

3.       + Teodor Laşcov,  protoiereu. 1829-1894

4.       + Ştefan Ciuhureanu, preot. 1810-1896

5.       + Ioan Neaga, protoiereu.  1834-1901

6.       + Iosif  Naniescu, mitropolit. 1820-1902

7.       + Gheorghe Ignatovici, preot. 1840-1905

8.       + Ioan Cornovan, protoiereu. 1846-1906

9.       + Pavel Florov, preot. 1831-1910

10.     + Inochentie Levizor, ieromonah. 1831-1914

11.     + Macarie Untul, protoiereu. †1916

12. + Alexie Mateevici, preot-poet. 1888-1917

13.     + Iustin (Ignatie) Ignatovici, preot-tipograf. †1918

14.     + Nicolae Vlaicov, protoiereu. (1845-1918)

15.     + Ilie Vulpe, ieromonah. 1851-1928

16.     + Ioan Covaldji, protoiereu. 1867-1928

17.     + Arsenie Stadniţchi, mitropolit. 1862-1936

18.     + Teodosie Chirică, episcop. 1866-1937 (?)

19.       + Mina Ţăruş, protoiereu. 1884-1942

20.     + Gherontie Guţu, protosinghel. 1887-1937

21.     + Mihail Ciachir, protoiereu. 1861-1938

22. + Mihail Berezovschi, preot-compozitor. 1868-1940

23.     + Alexandru Baltaga, protoiereu. 1861-1941

24.     + Ieremia Ciocan, protoiereu. 1867-1941

25.     + Mihail Vasilache, preot.  †1940

26.     + Alexandru Cristea, preot-compozitor. 1890-1942

27.     + Constantin Popovici, iconom mitrofor. 1860-1943

28.     + Gurie Grosu, mitropolit. 1877-1943

29.     + Dionisie Erhan, episcop. 1868-1943

30.     +Petre Gheroghian, preot, poet, prozator, fotograf, apicultor 1886-1947

31.     + Vasile Guma, protoiereu.  1865-195…

32.     + Pavel Guciujna, preot, parlamentar. 1881-1953

33.     + Serghie Bejan, iconom-stavrofor. 1879-1953

34.     + Macarie Tîncu, preacuvios. 1888-1969

35.     + Serafim Dabija, Arhimandrit 1915-1985

36.       + Victor Chicu, protoiereu mitrofor. 1901-1992

37.     + Paul Mihail, preot-istoric. 1905-1994

38.     + Antim Nica, arhiepiscop. 1908-1994

39.     + Dimitrie Balaur, preot. 1903-1996

40.     + Ioan Guţu, ieromonah. 1905-1996

41.     + Paulin Lecca, arhimandrit. 1914-1996

42. + Nestor Vornicescu, mitropolit. 1927-2000

43.     + Gheorghe Mihai, iconom-stavrofor. 1921-2001

44.     + Vasile Ţepordei, preot-publicist. 1908-2002

45.     + Sofian Boghiu, arhimandrit. 1912-2002

46.     + Mircea Domitriu, preot. 1915-2003

47.     +  Selafiil de la Noul-Neamţ, preot-duhovnic. 1908-2005

48.     + Antonie Plămădeală, mitropolit. 1926-2005

49      + Damian Potoroacă, arhimandrit. 1921-2007

50.     + Felix Dubneac, arhimandrit. 1912-2008

Cu Nădejde şi Credinţă  în Domnul, am adunat în  volumul prezent destine de mult uitate,  a Oamenilor lui Dumnezeu din Basarabia, care toată viaţa lor au slujit cu Credinţă Tatălui ceresc şi poporului asuprit şi necăjit dintre Prut şi Nistru.

Muncind la acestă lucrare, eram foarte aprins ştiind că răsplata va fi mare: scoaterea din bezna uitării a unor vrednici compatrioţi din Basarabia noastră sfântă.

I-am adunat în această carte, pentru că nu mă mai pot sătura de înţelepciunea, de Credinţa nestrămutată, de smerenia acestor vrednici păstori de suflete.

Pentru că, ei toată viaţa lor pe unde au mers au semănat numai Lumină, Credinţă şi Dragoste.

Pentru că,  aceşti vulturi basarabeni au schimbat la faţă Biserica Ortodoxă – citadela mântuirii – au consolidat-o şi-au întărit-o!

Pentru că,  dacă noi nu vom scrie despre ei, nu vom aminti  faptele lor creştineşti, pietrele vor vorbi, iar Dumnezeu nu ne v-a ierta!

Cu  nădejde şi credinţă că vom duce această lucrare până la un bun sfârşit.

Dă-mi Doamne să pun început bun…

autorul proiectului  „+Persoanlităţi Basarabene în Slujba lui Dumnezeu şi a Neamului”

Mihail BORTĂ, or. Chişinău, anul 2009 de la Hristos.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cartea poate fi găsită la reprezentaţii A.S.C.O.R Chişinău şi Frăţia Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Bisericuţa de lemn) din Chişinău.

Telefoane de contact: 068559904; 079600416; 069335009

Sursa: www.personalitatibasarabene.info

Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Preoţi de ieri preoţi de azi, Recenzii de Carte Ortodoxă | Leave a Comment »

Dreptul Teodosie de la Balta cinstit de basarabeni încă de la începutul secolului XX.

Posted by mihailmaster pe Noiembrie 14, 2009

Dreptul Teodosie de la Balta

Nouă stea pe cerul Bisericii

Te-a aşezat Domnul ca pe toţi să ne luminezi

Cu pilda vieţii şi cu a ta solire,

Bezna împrăştiind-o, o, Teodosie.

Roagă-te, mărite nevoitor,

Pentru toţi creştinii ce cinstesc proslăvirea ta,

Mijlocind credinţă, nădejde şi iubire,

De la Sfânta Treime, o, Teodosie.


Cu pilda vieţii şi cu a ta solire, bezna ai împrăştiat-o, o, Teodosie!

Iată că după exact 100 de ani de la prima aflare a moaştelor misticului Teodosie de la Balta a avut loc canonizarea oficială de către Biserica Ortodoxă din Ucraina (Patriarhia Moscovei) a acestui sfânt părinte.

Canonizarea părintelui Teodosie de la Balta a fost posibilă graţie efortului depus de către vlădica Agafanghel Mitropolit al Odesei, care implicându-se hotărât acuma câţiva ani în elucidarea cazului părintelui Teodosie, cu mult zel a îndepărtat ceaţa îndoielilor cu privire la activitatea acestui mare mistic şi a dus cercetarea la bun sfârşit, adică până în ziua canonizării. Î.P.S. Agafanghel a fost primul dintre mai marii Bisericii, care a avut dorinţa să meargă la Balta şi să deschidă personal sicriul părintelui Teodosie. Mireasma şi integritatea trupului l-au făcut atunci pe vlădica Odesei să îngenuncheze şi printre lacrimi să exclame: „Părinte Teodosie, iartă-ne pe noi că te-am descoperit aşa de târziu!” .

De ce totuşi s-a tărăgănat atât de mult proslăvirea părintelui Teodosie?

Cercetând materialele din arhivă aflăm că ridicarea în rândurile sfinţilor a părintelui Teodosie Leviţki de la Balta, a fost discutată încă în Sinodul condus de oberprocurorul Constantin Pobiedonosţev. Atunci sinodalii la cererea arhiereului vicar din Balta – Serafim, au binecuvântat mutarea trupului neputrezit din cimitirul oraşului Balta, la nou înfiinţata mănăstire de bărbaţi din aceiaşi localitate.

De menţionat faptul că preotul Teodosie a început să fie venerat în popor încă din a doua jumătate a sec. XIX. La Balta, încă de atunci au început, să se facă pelerinaje la mormântul părintelui Teodosie. Către sfârşitul sec. XIX aceste pelerinaje au început, să ia o amploare tot mai mare. Mulţi dintre pelerinii veniţi să se închine la mormântul părintelui Teodosie, se vindecau de boli incurabile, iar vestea despre minunile săvârşite la mormântul său, s-a împrăştiat în întreg ţinutul Podoliei, Chersonului şi în Basarabia.

Aşadar, măsura intreprinsă de arhiereul vicar al Podoliei Serafim, de a muta trupul părintelui Teodosie din cimitirul oraşului în incinta nou înfiinţatei mănăstiri din Balta a fost o măsură legală şi un prim pas spre canonizarea de către Biserică a acestui sfânt părinte. Ridicarea trupului neputrezit a părintelui Teodosie din cimitirul din Balta şi aşezarea acestuia în nou înfiinţata mănăstire, a schimbat traseul numeroşilor pelerini care veneau, să se închine în număr tot mai mare.

O bună parte dintre pelerini erau veniţi din Basarabia.

La Balta basarabenii noştri erau întâmpinaţi de predica blândă în graiul matern a compatriotului lor părintele Inochentie de la Balta. În predicile sale rostite în dulcele grai basarabenesc, părintele Inochentie învăţa pelerinii: „Mare, Mare şi iar Mare este părintele nostru Feodosie de la Baltă…”.

Basarabenii, ţărani simpli, fiind entuziasmaţi de predica părinţelului lor, au prins o mare evlavie faţă de părintele Teodosie. Aceştia din generaţie în genraţie au transmis această evlavie la urmaşii lor.

Din păcate, intenţiile arhiereului Serafim, de a duce la bun sfârşit cercetarea cazului părintelui Teodosie şi evident canonizarea acestuia, au fost stopate în anul 1917 odată cu instaurarea haosului bolşevic.

Cât despre cazul părintelui Inochentie de la Balta, am explicat cu lux de amănunte în volumul „Viaţa şi lucrarea părintelui Inochentie de la Balta; contribuţie la studierea fenomenului inochentist”, şi anume despre neapartenenţa ieromonahului Inochentie la curentul cu înclinaţii sectare care, de fapt s-a format pe când acesta se afla departe de Podolia şi Basarabia în exil la Soloveţc. În scrisorile sale scrise din exil părintele Inochentie în repetate rânduri îi condamana pe cei care împrăştiau zvonuri depsre provenienţa sa la Sfânta Treime.

Reluarea cercetărilor a fost posibilă doar la începutul sec. XXI.

În data de 6 martie 2007, Comisia Sinodală de canononizare, a Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei), în urma unor dezbateri îndelungate a hotărât canonizarea preotului şi marelui mistic ortodox Teodosie Leviţki din Balta. Preşedintele Comisiei arhiepiscopul de Krivoi Rog şi Nicopol, Î.P.S. Efrem, în numele întregii adunări, s-a adresat întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitului Vladimir Sabodan şi Sfântului Sinod de la Chiev, în legătură cu ridicarea în rândurile sfinţilor, a acestui mare preot ortodox.

Pregătirile şi formalităţile înaintea slujbei de canonizare au mai durat încă 2 ani şi jumătate. În data de 20 octombrie 2009, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a vizitat oraşul Balta, unde în Catedrala Adormirii Maicii Domnului a oficiat Dumnezeiasca Liturghie şi canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta († 9 martie 1845).

Împreună cu Preafericitul Mitropolit au slujit mitropolitul Agafanghel de Odesa şi Ismail, arhiepiscopii Ionatan de Tulcin şi Braţlav, Bartolomeu de Rivno şi Ostrog şi Ioan de Herson şi Tavria, episcopii Petru de Hâncu (vicarul Mitropoliei de Chişinău), Alexei de Belgorod-Dnestrov (vicarul Eparhiei Odesa), Alexandru de Pereiaslav – Hmelniţki, precum şi peste 100 de preoţi.

În timpul Liturghiei, după Vohodul Mic, s-a slujit ultimul parastas pentru dreptul adormit. După aceea, Mitropolitul Agafanghel a dat citire Deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraiana din 18 aprilie 2008 (Jurnalul nr. 29) pentru canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta. Arhiepiscopul Ionatan a citit viaţa acestui fericit nevoitor, iar apoi în timpul cântării troparului şi a megalinariei nou-proslăvitului sfânt, Preafericitul Mitropolit Vladimir s-a închinat raclei cu cinstitele moaşte ale Dreptului Teodosie. Acelaşi lucru l-au făcut şi ierarhii, clericii şi mirenii prezenţi în biserică.

Basarabia noastră s-a învrednicit să primească o icoană a preacuviosului lui Dumnezeu Teodosie cu o părticică din cinstitele sale moaşte.

În amintirea acestui eveniment ierarhii prezenţi la slujba de canonizare, au primit în dar câte-o icoană a preacuviosului lui Dumnezeu Teodosie cu o părticică din cinstitele lui moaşte. Basarabia noastră s-a învrednicit de o astfel de icoană prin mijlocirea P.S. Petru episcop de Hâncu, care în data de 24 octombrie 2009, a adus sfinţenia spre închinare credincioşilor la mănăstirea Hâncu.

Sfinte, plăcutule al lui Dumnezeu Teodosie de la Balta, mijloceşte pentru noi acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.

Mihail Bortă, magistru în Teologie Ortodoxă

Chişinău, noiembrie 2009.

Posted in Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Preoţi de ieri preoţi de azi | Etichetat: | Leave a Comment »

Parintele Teofil Paraian a trecut la cele vesnice

Posted by mihailmaster pe Octombrie 29, 2009

TEOFIL PARAIAN

Parintele Teofil Paraian, duhovnicul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, judetul Brasov, a trecut la cele vesnice in aceasta dimineata, joi 29 octombrie 2009, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca.

Parintele Teofil s-a nascut la 3 martie 1929 in satul Toparcea, din apropierea Sibiului. A primit la botez numele Ioan si a fost fiind primul dintre cei patru frati. S-a nascut fara vedere, motiv pentru care urmeaza cursurile unei scoli primare pentru nevazatori la Cluj-Napoca, in perioada 1935 – 1940. Intre anii 1942 – 1943, isi continua cursurile la o scoala de nevazatori la Timisoara. Cursurile liceale sunt facute tot la Timisoara, intr-un liceu teoretic pentru vazatori.Urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu, intre anii 1948 – 1952. La 1 aprilie 1953 intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. Este calugarit in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului si primeste numele de Teofil. Dupa sapte ani de la calugarie este hirotonit diacon de catre Mitropolitul Nicolae Colan. La 13 mai 1983 este hirotonit preot de catre Mitropolitul Antonie Plamadeala. La aceasta data primeste si hirotesirea intru duhovnic. In anul 1986 este hirotesit protesinghel, iar in anul 1988 arhimandrit.

Autobiografie:

„Am fost hirotonit preot si hirotesit duhovnic in anul 1983, in ziua de 13 mai, la Izvorul Tamaduirii. In aceasta zi aici, la Manastirea Brancoveanu, este un fel de hram, la care se aduna multi credinciosi si se savarsesc Liturghia arhiereasca, cu un mare sobor de preoti si diaconi. Am fost hirotonit si hirotesit de I.P.S. Antonie, Mitropolitul Ardealului.

Cred ca in legatura cu aceasta intrebare e bine sa spun ceva si despre felul cum s-a ajuns la hirotonia mea ca preot si la hirotesia mea in duhovnic.

Inca din copilarie, imi placeau mult sfintele slujbe si mi-am dorit mult sa fiu preot. In vremea copilariei, ma jucam de-a slujba si imi inchipuiam ca sunt preot. In timpul liceului, m-am hotarat sa studiez teologia, cu gandul de a ajunge preot. In vederea implinirii acestei dorinte, m-am prezentat la Mitropolitul Nicolae Balan, in Sibiu, pentru a obtine aprobarea, in niste imprejurari care nu m-au favorizat la cei optsprezece ani ai mei de atunci, in loc sa-i vorbesc Mitropolitului de dorinta mea de a studia teologia in vederea preotiei, i-am spus – de la bun inceput si fara nici o ezitare – ca vreau sa ma fac preot. Raspunsul Mitropolitului a fost negativ: « Nu, nepoate», cu adaosul:« Sa ai lumina in suflet !». Am retinut indemnul sau urarea, desi nu mi s-a spus nimic despre metoda de a castiga lumina sufleteasca, nici in ce conditii se poate implini pentru mine aceasta urare – daca a fost o urare si nu un indemn. N-am considerat, insa, definitiva afirmatia ca nu pot deveni preot. Mi-am continuat scoala, caci mai aveam de facut doua clase de liceu, pe care le-am absolvit intr-un an, ultima clasa facand-o ca « particular» – cum se zicea pe atunci – adica la «fara frecventa». Intre timp, cu voia lui Dumnezeu, am cunoscut pe Parintele profesor Teodor Bodogae, care, pe acea vreme, preda Istoria Bisericeasca Universala la Institutul Teologic din Sibiu. I-am spus Parintelui Bodogae de dorinta mea de a studia teologia, ca si de insuccesul meu din vara precedenta. Sfintia Sa a fost foarte binevoitor fata de mine si mi-a promis ca va vorbi cu Mitropolitul in vederea intrarii mele la Teologie, ceea ce a si facut. Avind terenul pregatit, m-am prezentat din nou la Mitropolitul Nicolae Balan caruia, de data aceasta, i-am prezentat doar dorinta mea de a studia Teologia. Mitropolitul a fost de acord, dar a tinut sa-mi spuna, din nou, ca preot nu ma pot face. Am raspuns ca am inteles, pentru ca de fapt am si inteles si am ramas la acest cuvant pana la masura aceea, ca n-am cerut si nici n-as fi cerut vreodata promovarea mea in cler.

In timpul anilor de studii teologice, fiind eu de fata, Episcopul Valerian al Oradiei l-a intrebat pe Mitropolitul Nicolae daca are de gand sa ma hirotoneasca. Mitropolitul a raspuns doar atat:«N-am sa-i dau parohie». Raspunsul acesta imi dadea de gandit ca ar putea veni vremea sa fiu totusi hirotonit, cel putin ca diacon, si aceasta sa o faca chiar Mitropolitul Nicolae.

La 1 aprilie 1953, ca absolvent de Teologie, am intrat ca vietuitor la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, in vederea calugariei. De acum, totul depindea de mai marii mei, fie de cei de la manastire, fie de superiorii lor.

Initiativa hirotoniei mele a avut-o Mitropolitul Nicolae Colan, ajuns in anul 1957 Mitropolit al Ardealului. In anul 1960, cu prilejul hramului manastirii noastre – la 15 august – , m-a hirotonit diacon. Cu cateva zile mai inainte, trecand prin chilia in care locuiesc eu, m-a intrebat:« Vrei sa te fac diacon de Sfanta Maria?». Am raspuns spontan:« Daca ar zice cineva sa cer aceasta, n-as cere-o; dar daca mi se ofera, primesc !». Mitropolitul mi-a spus: « Si cel care este chemat la hirotonie trebuie sa vrea». Drept raspuns, eu am spus:« Fiti sigur ca n-o sa fac, cum se zice in Pateric ca a facut unul, pe care confratii lui voiau sa-l faca preot cu sila si care s-a dus si s-a ascuns. Cei care il cautau, aveau cu ei si un magar pe care l-au pierdut si acum il cautau. Cind au gasit magarul, au dat si de monahul pe care voiau sa-l faca preot, caci amandoi erau ascunsi in aceleasi buruieni. Ei atunci au vrut sa-l lege si sa-l duca cu sila pe confratele lor, ca sa-l faca preot. El insa le-a spus:« Nu ma mai legati, caci merg si nelegat, pentru ca am cunoscut ca este voia lui Dumnezeu sa fiu preot». Mitropolitul a ras si a zis:« Pregateste-te, ca de Sfanta Maria te fac diacon. Dar n-am sa te tin mult diacon, ci te voi hirotoni preot, ca sa fii duhovnic la manastire si coliturghisitor».

Intr-adevar, m-a hirotonit diacon de Sfanta Maria. Imi amintesc si acum ca, in cuvantul pe care l-a rostit cu acest prilej, Mitropolitul Nicolae Colan a spus:« Secerisul e mult si seceratorii sunt putini. Dumnezeu se bucura de orice plivitor . . .». Mitropolitul Nicolae Colan a mai afirmat despre mine ca sunt« om fara lumina – adica nevazator -, dar luminat». O astfel de convingere l-a facut sa ma hirotoneasca diacon si a ramas doar la atat caci, dupa cateva luni, s-a imbolnavit si, dupa ani de suferinta, a plecat la Domnul.

Urmasul sau, Mitropolitul Nicolae Mladin, chiar de la inceput m-a intrebat daca sunt de acord sa ma hirotoneasca preot. I-am raspuns ca as dori sa raman diacon. I-am spus, de fapt, un adevar. Asa s-a facut ca am ramas diacon vreme de 23 de ani.

Preot m-a hirotonit I.P.S. Mitropolit Antonie, in cel de al 30-lea an al vietii mele de manastire.

Acum, dupa ce am ajuns, cu voia lui Dumnezeu, preot si duhovnic, am simtamantul ca aceasta situatie este tot atat de reala si de normala, pe cat de reala si de normala este situatia mea de nevazator. Si pe una si pe cealalta le socotesc ca randuite de Dumnezeu si le primesc spre slava Lui, zicand din adancul inimii: «Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac !». Aceasta, cu atat mai mult cu cat sunt incredintat de adevarul cuprins in cuvintele Sfantului Marcu Ascetul, care spune: « Cand binevoieste Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata zidirea ajuta sa se implineasca. Iar daca nu voieste Dumnezeu, toate se pun impotriva». Eu sunt convins de aceasta si in aceasta perspectiva le vad pe toate cele ce s-au petrecut cu mine”.

sursa: http://www.crestinortodox.ro

Posted in Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Preoţi de ieri preoţi de azi | Leave a Comment »

Troparul şi Condacul Dreptului Teodosie de la Balta (proslăvit la 20 octombrie 2009)

Posted by mihailmaster pe Octombrie 22, 2009

_mg_4857

Tropar, Glasul 3

     O, Sfinte şi Drepte Părinte Feodosie, roagă-L pre Milostivul Dumnezeu şi pre Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, să ne dea nouă iertare păcatelor şi tămăduire tuturor boalelor şi neputinţelor, de uneltirile demonilor apărare, de toată vrajba şi zavistia îngrădire, sufletelor şi trupurilor noastre curăţie şi sfinţenie, iară de moartea cea veşnică izbăvire şi mântuire, să ne dăruiască nouă după mare mlia Sa şi după mulţimea îndurărilor Sale.

 

Sf Teodosie 

Condac, glasul al 6-lea 

     Alesule mărturisitor al lui Hristos şi al Sfintei Troiţe, sfinţite, hrănitorul şi mângâitorul celor ce pre jos călătoreau spre ale Kievului Sfinţenii, încă şi Acoperemântului Maicii Domnului ales închinător, iar zidirilor lăcaşului din Balta însufleţitor şi îndrumător te-ai arătat, în care şi cu moaştele tale cele tămăduitoare până astăzi te odihneşti, unde şi ale noastre rugăciuni şi laude le primeşti, iară noi sfintelor tale moaşte închinându-ne şi racla ta cu dragoste sărutându-o, aşa îţi grăim: Bucură-te, cel ce prin înfricoşatele şi multele tale minuni, de Dumnezeu prea bine eşti proslăvit, Drepte Părinte Feodosie.

 

Rugăciune

către Sfântul Feodosie Marele făcătoriu de minuni 

     O, prea slăvite şi Mare făcătoriule de minuni, Sfinte şi Drepte Părinte Feodosie, cela ce în pământul nostru ai strălucit cu blagocestivele tale fapte şi tuturor celor ce cu credinţă la ale tale rugăciuni şi binefaceri aleargă le întinzi mâna ta cea plină de dar şi de ajutor, căci prin mila lui Dumnezeu şi ale omului străduinţe celor sărmani toate spre bine le îndreptezi: celor vlăguiţi şi istoviţi întărire, celor goi îmbrăcăminte, celor însetaţi adăpare, celor flămânzi hrană, celor călători odihnă, celor neputincioşi şi bolnavi alinare şi tămăduire, încă şi reaua credinţă şi răzvrătirea cu cuvinte pline de râvnă le-ai dezrădăcinat, iară prea slăvita a doua venire a lui Hristos Dumnezeului nostru, pentru nefăţarnica şi Înfricoşata Judecată bine o ai propovăduit, prin ale tale minunate şi de Dumnezeu insuflate scrieri, cele ce până şi la palatele împărăteşti au ajuns, roagă dară pre Preaînaltul Dumnezeu, Cel în Troiţă Sfântă slăvit şi lăudat, şi pre Prea Curata Fecioară Maria Născătoarea de Dumnezeu, pentru noi toţi, cei ce în păcate, în patimi şi în neputinţe petrecem, şi la a ta caldă mijlocire pentru noi, cei ce pierim şi de mântuirea noastră deznădăjdundu-ne, la tine alergăm. Cere dară pentru noi un adaos de dreaptă credinţă, iară către Dumnezeu şi Maica Domnului aprindere de râvnă spre  fierbinte rugăciune, ca lepădând cu totul calea cea rea a pieirii, să ne învrednicim de iertarea păcatelor, de tămăduirea cea sufletească şi trupească, şi înaintea pristăvirii noastre mântuire să căpătăm, şi aşa pre Dumnezeul Cel minunat între Sfinţii Săi, şi pre Împărăteasa Cerului să Îi slăvim, iară pre tine în lăcaşurile drepţilor văzându-te, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia Născut Fiului Său, şi Prea Sfântului şi de viaţă făcătoriului Său Duh, neîncetată cântare de laudă împreună cu îngerii Îi cântăm. Amin.

Tradus din slavonă de Dimitrie Lăpuşneanu după : http://prepodobnii.org/ – Тропарь, кондак и молитва святому праведному Феодосию Балтскому.

Posted in Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Preoţi de ieri preoţi de azi | 11 Comments »

Părintele Teodosie de la Balta, ridicat oficial în rândurile Sfinţilor

Posted by mihailmaster pe Octombrie 21, 2009

200073

Ieri 20 octombrie Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) Mitropolitul Vladimir (Sabodan) a vizitat oraşul Balta, unde în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a săvârşit Sf. Liturghie şi cinul proslăvirii (canonizarea) în rândurile sfinţilor, a Dreptului părinte Teodosie (Leviţki) de la Balta – care a trecut la cele veşnice în anul 1845.

La canonizarea părintelui Teodosie de la Balta a participat şi o delegaţie din Republica Moldova, în frunte cu P.S. Petru de la Sf. Mănăstire Hâncu.

În aminitirea acestui mare eveniment, preoţii din Balta i-au cadonat Mitropolitului Vladimir icoana Dreptului Teodosie de la Balta, cu o părticică din moaştele sfântului.

Fotografii de la eveniment:  1 2 3 4 5 6 7

Mai multe amănunte despre Viaţa şi Lucrarea Sf.  Teodosie de la Balta, aflaţi de AICI

Posted in Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Preoţi de ieri preoţi de azi | 1 Comment »