Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for the ‘Recenzii de Carte Ortodoxă’ Category

„Înviaţi din Siberii de Gheaţă”

Posted by mihailmaster pe februarie 13, 2009

sucevitaSuferinţele Bisericii Ortodoxe din secolul XX-lea nu îi lasă neclintiţi pe teologii şi cercetătorii arhivelor ce au mai rămas pentru a ne face cunoscut cât se poate de amănunţit istoria acelei perioade în care a fost prigonit creştinismul. Numărul preoţilor şi al creştinilor deportaţi în Siberia este fără limete, de aceea orice noutate din tradiţia orală sau vaga arhivă ce mai există este binevenită pentru a completa lista celor ce au sfârşit în Siberia. Preotul Vasile Ţepordei după ce s-a întors din Siberia declara: „Numărul celor care s-au întors acasă este mic dar în acelaşi timp este şi neînsemnat”. Iată câtă credinţă găsim în sufletele acelor creştini care s-au sacrificat pentru biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă în ultima perioadă găsim lectură mai multă pe această temă iată că ne putem îmbogăţi cunoştinţele şi cu datele acumulate de către diaconul Ion Munteanu în cartea „Înviaţi din Siberii de Gheaţă”. Apărută recent cu binecuvântarea Înalt Presfinţitului Vladimir Cântărean la editura „Lumina lui Hristos” din Kiev, cartea se prezintă a fi o documentare a datelor existente din perioada comunistă. Datele sunt foarte amănunţite şi cuprind şi fragmente din viaţa conducătorilor comunişti din ordinul cărora au fost prigoniţi creştinii.

A scris: Andrei Turea

Posted in Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Recenzii de Carte Ortodoxă | Leave a Comment »

Petru, Pruteanu, ieromonah Liturghia Ortodoxa – istorie si actualitate

Posted by mihailmaster pe ianuarie 31, 2009

carte1

Exact acum 500 de ani, pe pământ românesc s‑a tipărit, pentru prima dată în întreaga lume, cartea de căpătâi a preotului – Liturghierul. De atunci încoace, alte zeci de ediţii greceşti, slavoneşti şi româneşti ale Liturghierului şi ale altor cărţi de cult aveau să îmbogăţească patrimoniul nostru spiritual şi cultural. Din păcate însă, spre deosebire de alţii, noi, românii, nu am fost în stare să ne evaluăm nici propriul patrimoniu şi, cu atât mai puţin, să studiem întreg contextul istoric şi teologic în care s‑au dezvoltat slujbele şi rânduielile liturgice pe care le oficiem şi, în primul rând, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, care nu poate fi slujită sau ascultată în mod inconştient şi nici trăită doar sentimental, fără nişte repere teologice clare. De aceea, lăsându‑ne poate prea mult timp aşteptaţi, am venit cu această încercare necesară de a scrie ceea ce nu s‑a scris şi de a rescrie ceea ce s‑a scris greşit în teologia românească despre Liturghia Ortodoxă. O istorie a Liturghiei Ortodoxe, textul comentat al Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur şi studiul despre Când şi cum să ne împărtăşim sunt trei repere ale lucrării noastre, vitale pentru cunoaşterea şi trăirea duhovnicească nu numai a preoţilor şi studenţilor teologi, ci şi a fiecărui creştin în parte. Sperăm că această carte nu va fi decât un început promi­­ţător şi o provocare pentru generaţia mult aşteptată de liturgişti‑cercetători, o ieşire din clişeele unui studiu superfi­cial, nefundamentat istoric şi teologic, dar şi un mic pas spre descoperirea frumuseţii şi profunzimii acestui ritual dătător de Viaţă Veşnică – Liturghia Ortodoxă.

Format: 13 x 20 cm, 392 p.

ISBN: 978‑973‑136‑095-9

Posted in Noutăţi din Lumea Ortodoxiei, Recenzii de Carte Ortodoxă | Leave a Comment »

Smerenia şi Dragostea

Posted by mihailmaster pe decembrie 18, 2008

parintele-sofian-boghiu-pictindPărintele Sofian Boghiu, Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe, Bucureşti, 2002, 288 p.

Părintele Părintele Sofian Boghiu s-a născut la 7 octombrie 1912 în comuna Cuconeştii-Vechi, judeţul Bălţi. În anii 1926-1940 a vieţuit şi studiat la mănăstirile Roghi, Dobruşa şi Cernica. În anul 1937 a fost tuns în monahism. În anul 1946 a devenit licenţiat în Teologie cu lucrarea ,,Chipul Mântuitorului în iconografie”, din anul 1945 fiind la mănăstirea Antim din Bucureşti. Între anii 1945-1950 a participat la întâlnirile mişcării spirituale şi de factură isihastă – Rugul Aprins (cu un accent deosebit pe rugăciunea inimii – Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-Mă pe mine păcătosul!). În anul 1958 a fost arestat pentru aceasta. A revenit la mănăstirea Antim în anul 1958.
Cartea se prezintă sub formă de povăţuiri date de Părintele Sofian tinerilor ASCOR-işti, la început cuprinzând şi câteva predici ale Părintelui.
Am ales câteva fragmente din cele spuse de Părintele Sofian, sperând că astfel vom trezi interesul cititorilor pentru această carte plină de Lumină şi de îndemnuri curate.
,,După cum Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigore Teologul nu cunoşteau în anii studenţiei decât drumurile care duceau la şcoală şi la biserică, tot aşa ar trebui să-şi împletească viaţa şi studenţii de astăzi: între studii şi rugăciune. Nu ştiu cum îşi pot face programul, însă, pe lângă hrana trupească pe care, vrând-nevrând, căutăm să ne-o însuşim, avem nevoie şi de hrană sufletească, fără de care murim; murim, deşi trăim. Murim sufleteşte, devenim sterpi, împietriţi, uscaţi, nesimţitori, răi, geloşi, mândri şi aşa mai departe.
Rugăciunea – această legătură cu sfinţenia, cu izvorul vieţii şi al înţelepciunii – ne ajută să învăţăm bine, să sfâşiem întunecimile de pe mintea noastră, pentru ca ea să devină luminoasă; ne ajută să sfâşiem învelişurile de pe inima noastră, învelişuri care ne fac nesimţitori în faţa lui Dumnezeu. Aşa încât să punem accentul pe această apropiere de Dumnezeu şi celelalte vin automat. Adică să nu fie goluri în viaţa noastră, rugăciuni la câte o zi sau câte o clipă şi restul vieţii petrecut cu celelalte preocupări. Fiecare zi să fie marcată de rugăciune şi de celelalte ascultări omeneşti, studenţeşti”.
,,Care sunt treptele rugăciunii inimii?
Prima treaptă este rugăciunea făcută cu buzele. O spunem (atunci când suntem singuri), aşa cum vorbim, simplu sau în ritmul unei respiraţii prelungite.
Treapta a doua este rugăciunea mentală. Adică o rostim nu numai cu buzele, ci şi cu mintea. Cu multă atenţie, în primul rând. Aici intervine lupta noastră cu mintea. Când vezi că mintea ţi-a alunecat în altă parte, nu te laşi. Te umileşti şi te lupţi să te rogi cu mare luare-aminte. Ne mustrăm pe noi înşine, căci deşi ne aflăm în faţa lui Dumnezeu, gândurile noastre sunt spurcate sau mintea noastră este departe de El…
Treapta a treia este rugăciunea inimii. Mintea şi inima se unesc laolaltă şi atenţia noastră este concentrată înlăuntrul inimii. Acolo se săvârşeşte rugăciunea. Mintea coboară în inimă şi acolo, în adâncul inimii începe să se roage. Este ceea ce spune psalmistul: ,,Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul meu”. La această treaptă rugăciunea noastră ţâşneşte dintru adâncul inimii. Nu este vorba de inima aceasta carnală, ci de inima duhovnicească, centrul fiinţei omeneşti, care este detectat de Sfinţii Părinţi puţin mai sus – cu două degete – de sânul stâng”.
Rânduri deosebite sunt dedicate lui Ioan Kulîghin (prima parte din capitolul Dreapta socoteală), un duhovnic rus (printre puţinii supravieţuitori de la Mănăstirea Optina) care în interbelic şi până în anul 1947 a locuit în România şi a avut un rol important în mişcarea Rugul Aprins. A murit în cele din urmă într-o temniţă din Odessa.

Recenzie de Marius Tărîţă.

Posted in Recenzii de Carte Ortodoxă | Leave a Comment »