Noua Galilee

Blog de gândire şi cultură Creştină

Archive for the ‘Schimbarea calendarului în România – ecouri ale vremii’ Category

„Trâmbiţa sihaştrilor” – Iată vin zile, şi voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete de a auzi cuvântul Domnului (Amos 8, 11)

Posted by mihailmaster pe Martie 13, 2011

Aducem mulţumiri fratelui întru Hristos, Dorin, care la un un an de zile, a cercetat şi a găsit de unde venea această epistolă (Ce ziceau părinţii români dela Sfântul Munte) şi chiar a străduit de a completat cu începutul şi sfârşitul, care ne lipseau, spe bucuria noastră şi a tuturor cetitorilor interesaţi de această temă! Domnul să Vă răsplătească dragostea, truda şi osteneala frăţiei Dumitale.
Doamne ajută în toate faptele cele bune.

„Trâmbiţa sihaştrilor”
Fragmentul este de la sfîrşitul broşurii, din ultima epistolă.
Pun aici începutul şi sfîrşitul ei care lipseşte din fragmentul de mai sus.
Începutul:
“Zice Domnul:
Iată vin zile, şi voi trimite foamete pe pământ,
nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete
de a auzi cuvântul Domnului (Amos 8, 11)

Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pre mine
frica Domnului voi învăţa pre voi
(Psalmi 33, 11)

Luaţi aminte norodul Meu la legea Mea,
plecaţi urechea voastră la graiurile gurii Mele,
deschide-voi gura Mea, spune-voi vorbele
cele din început (Psalmi 77, 1-2) Citește în continuare »

Posted in Schimbarea calendarului în România - ecouri ale vremii, Semnele vremurilor | 1 Comment »

O încercare de introducere a calendarului gregorian în timpul domniei lui Cuza

Posted by mihailmaster pe Noiembrie 23, 2010

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza este un moment de varf in procesul de constituire a statului roman modern, reformele sale schimband societatea romaneasca si impregnandu-i caracte¬risticile care au constituit baza statului modern. Unirea Principatelor atragea dupa sine nevoia unirii celor doua Biserici. Acest proces nu a fost unul usor mai ales in conditiile in care statul condus de Cuza s-a dovedit a fi „laic”. Domnitorul a intreprins un amplu si controversat proces de reforme care si-au avut justificare in cadrul nevoii de afirmare a noului stat. Divanurile ad-hoc au vrut aceste reforme, in special cele legate de prezenta in tara a calugarilor straini care detineau numeroase manastiri si domenii inchinate lor de-alungul timpului, cele legate de nivelul cultural scazut al preotilor s.a.m.d. Intre aceste reforme se numara si cea legata de introducerea calendarului gregorian, in ianuarie 1864. Pentru aceasta a fost cerut si acceptul Bisericii in acest scop fiind convocat, din ordinul ministrului Dimitrie Bolintineanu inca din decembrie 1863, un consiliu bisericesc, in spe¬ranta ca acesta va califica problema ca fiind una pur stiintifica si care nu are nici o legatura cu dogmele. Un rezultat favorabil ar fi facut posibila introducerea calendarului gregorian fara tulburari. Locotenentii eparhiali au fost chemati in capitala si initiati in problema. in tara mai erau doar doi episcopi alesi dupa vechiul uz al bisericii, mitropolitul Nifon ales in 1850 si episcopul Calinic al Ramnicului ales in 1851. In aceasta situatie loctiitorii de scaune episcopale care erau dependenti de cel ce-i confirma sau ii concedia dupa bunul plac, trebuia sa obtina rezultatul dorit. Citește în continuare »

Posted in Schimbarea calendarului în România - ecouri ale vremii | 2 Comments »

Ce ziceau părinţii români dela Sfântul Munte?

Posted by mihailmaster pe Martie 26, 2010

Fraţi creştini, dăm curs unui fragment (probabil dintr-o carte sau broşură a vremii) de unde se vede atitudinea foarte vehementă a părinţilor români dela Sfântul Munte, împotriva schimbării calendarului sau (şi mai ales) împotriva acelora, care au făcut această schimbare necanonică. Rugăm pe multstimaţii cetitori, de pe ambele maluri ale Prutului şi nu numai, că dacă cineva cunoaşte din ce carte este acest fragment (pentru că noi, din păcate, deţinem numai aceste patru pagini 30, 31, 32 şi 33) să ne dea de ştire, adică să ne dea şi nouă. De acemenea, prin această rubrică nou înfiinţată, invităm pe toată lumea creştină de expresie românească (pe care îi doare aceast păcat şi nedreptate ce s-a comis de către ierarhii Bisericii şi puterea politică de atunci, în contra poporului nostru, a simplilor creştini, care după cum se vede cu ochiul liber din ecourile vremii, au fost mai mult violaţi, forţaţi să accepte schimbarea calendarului, decât convinşi), să se implice activ într-o dezbatere vie, ce cu vremea ar putea lua o amploare mai mare şi care ar duce spre un rezultat mult aşteptat – revenirea Bisericii Mamă la fireasca stare de lucruri – calendarul Iulian. Dumnezeu să ne ajute la scopul cel bun!

“…Această stăpânire nehirotonisită, n-au avut pe Dumnezeu în inima lor, ci duh de vicleşug (Os. 2, 14). Această stăpânire nehirotonisită, au apostasiat contra lui Dumnezeu cu toate ascultările ei (Dan. 7). Şi iată acum s-au babilonit tot pământul şi trebuie a plânge (Ams. 9; Sof.1, 21; Ioi.1, 13 şi 2, 12; Isa.13), căci din toată Sfânta Scriptură se vede că (acuma) este împărăţia răutăţilor, a celor 7 duhuri (Ams. 2, 8). Boierii ei, sânt boierii întunericului celui de miază noapte şi călătoresc jos la iad: pe împăraţi (probabil creştini- n.n.) îi nimicesc, din ţară îi izgonesc şi ei călătoresc alăturea cu Agaria – împărăţia turcilor lui Kain (Iezec. 32, 22 şi Pild. 21, 16). Vedeţi fraţilor, că arhiereii înşelându-se au dus toată lumea în rătăcire?! Căci astăzi, dacă ar voi cineva din turci sau evrei să vină la creştinătate, nu mai ştie la care să vie, căci sunt peste 400 de secte de creştini. Au 400 de Dumnezei şi de Hristoşi sunt? Numai aceia vor fi adevăraţi, care vor sta în toate aşezământurile cele drepte. Acuma arhiereii şi preoţii sunt funcţionari de stat, care afară de lege, au supus Biserica lui Hristos – statului. Ei sânt trădătorii Împărăţiei lui Dumnezeu şi noi nu trebuie să-i ascultăm, ci să fugim de ei ca de ciumă. Vedeţi, că împărăţia creştinească este mai presus de orişice împărăţie, dacă este şi împăratul creştin (Efes.6, 12-16; Filip.1, 16; Fapt. Apost.3, 4). Vedeţi de ce popii şi arhiereii lui Dia au supus Biserica lui Hristos, statului – căci ei nu cunosc nici un Dumnezeu. Apoi cum rămâne cu cuvântul Sfintei Evanghelii a Domnului nostru Iisus Hristos, cea dela Mateiu, cap. 6, ver.18 şi cap.11, ver. 23? Oameni, cunoaşteţi, că starea de lucruri în care ne găsim noi astăzi cu Biserica, este că noi numai presupunem că ar fi Domnul nostru Iisus Hristos, acel Prooroc şi Împărat şi Om, după cum scrie la Sfânta Scriptură. Şi acum, ori şi în ce fel, aceşti preoţi şi arhierei – nevrednici sunt de treapta Preoţiei lui Iisus Hristos. Căci de este Iisus Hristos Nazarineanul – Mesia, atunci ei au trădat împărăţia Mesianică, căci ei nu vor să se lupte cu stăpânirea întunericului pentru Hristos, iar pre cei ce arată Adevărul îi opresc. Citește în continuare »

Posted in Schimbarea calendarului în România - ecouri ale vremii | 12 Comments »

Damian Stănoiu – Necazurile părintelui Ghedeon din pricina schimbării calendarului

Posted by mihailmaster pe Martie 23, 2010

Damian Stănoiu, „Necazurile părintelui Ghedeon”.

Damian Stănoiu (n. 1893, Dobrotineţ, Argeş – d. 1956). Şi-a scris şi tiparit opera în perioada interbelică. Imediat dupa sosirea bolşevicilor s-a abţinut cu îndărătnicie de la orice formă de exprimare publică. Aşadar, chiar dacă superiorii săi ecleziali şi-au încruntat sprînceana, ducînd sancţiunile pîna la răspopire, ieromonahul Damian nu L-a tradat nici o clipa pe Hristos, „spunîndu-le vrăjmaşilor Săi taina Sa”, aşa dupa cum înfricoşător rosteşte rînduiala împărtăşaniei.

Mai jos am postat pentru cititorii noştri, un capitol din romanul „Necazurile părintelui Ghedeon”, semnat de Damian Stănoiu, în care autorul prezintă  cu umor, dar şi cu mult adevăr, realitatea tragică, necazurile şi neînţelegerile pe care le-a avut de suferit bieţii ţărani români de pe urma îndreptării calendarului.

ÎN ACEST CAPITOL SE VEDE CÎTE NECAZURI A TRAS PĂRINTELE GHEDEON DIN PRICINA ÎNDREPTĂRII CALENDARULUI

Un trai ca acesta, fără alte supărări decît cele pricinuite de neînţelegerea lelii Smaranda cu Costică şi cu Nistor, adăugă încă o porţie de grăsime la trupul cuviosului Ghedeon. Astfel că, pe la mijlocul lui septembrie, cam şapte luni do la venirea cuvioşiei-sale în Scaieţi, purta pe picioare, fără puţin lucru, nouăzeci de kilograme. Acuma nu-şi mai ridica picioarele în laţuri, ci le urca pe capul patului, lăsîndu-le să atârne de la genunchi în jos. mirat că nu i-a venit mai de mult această idee. Ca să mai slăbească o ţîră, începu iar cu plimbările, de astă-dată mai dese şi mai lungi, dar luă seama că, cu cît umblă mai mult, cu atîta ii creşte şi pofta de mâncare şi se hrăneşte şi mai vîrtos. Văzîndu-l că gîfîie cînd se scoală de jos, lea Smaranda îi zicea ele la inimă :
— Părinte, eu cred că magaroanele alea ta îngraşă, că prea mănînci fără socoteală. Doamne fereşte să faci. osînză la inimă, că te-ai dus pe copcă…
Cuviosul îi răspundea nepăsător: Mă rog, dacă e cu voia lui Dumnezeu să mă îngraş, de ce să mă împotrivesc eu, nevrednicul şi păcătosul ? Că o să vie ca mîine vremea să mă întorc iar la ciorbă de cartofi necurăţaţi şi de ştevie bătrînă… şi atunci să am de unde slăbi.
Dar baba sărea în sus.
— Te mai duci sfinţia-ta la mînăstire ? ! Mă prinz că nici cu şase boi nu te mai scoate din Scaieţi!

— Cu şase boi n-o să mă scoată… dar c-o hîrtie de la mitropolie, pe fuga !

— Hei, că parcă mitropolitu se gîndeşte numai la Scaieţi şi la popa Ghidion, că altă treabă n-o fi avînd. Citește în continuare »

Posted in Schimbarea calendarului în România - ecouri ale vremii | Leave a Comment »

Mircea Vulcănescu – Pascalia şi nedumerirea ortodocşilor

Posted by mihailmaster pe Martie 6, 2010

„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” Al. Lăpuşneanu.

Religia şi credinţa sunt pentru popor, iar nu poporul pentru religie. Credinţa şi ideea religioasă izvorăsc din revelaţia dumnezeiască, venită nouă prin Iisus Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, precum şi din necesitatea sufletească ce este înnăscută în cutele cele mai ascunse ale firii omului, dornice de hrana cea divină. Istoria ne-a dovedit că o credinţă cu greu se schimbă, iar poporul identifică credinţa lui cu însuşi scopul existenţei lui pământeşti. De aceea, când Sinodul Român, la 24 ianuarie [1929], a decis revenirea asupra vechei sărbătoriri a Paştelui, s-au născut, în sânul Bisericii creştine Ortodoxe autocefale Române, nedumeriri şi neînţelegeri, care, prin natura lor, prezintă seriozitate, nu atât prin latura lor religioasă, cât cea politică. Istoria ţării noastre şi-a scris visul ei de aur cu ajutorul cel nepreţuit al unităţii noastre de credinţă, confundându-se adesea ideea de stat cu cea religioasă. Domnii noştri au luptat atât pentru ţară, cât şi pentru „creştinătate”. Deci, ideea de stat mergea mână în mână cu cea religioasă. Astăzi, ne-am pus noi înşine ţara pe două tărâmuri. Credincioşii se împart în treizeci şi unu martişti şi cinci maişti. Chestiunea schimbării Pascaliei nu este numai o neînţelegere ,,popească”. Biserica creştină Ortodoxă din întregul Orient şi-a fixat, din primele veacuri ale creştinismului (Sinodul de la Niceea, 325 d.Hr.), modul de a serba Sfintele Paşti. Iar o tradiţie de peste 1600 ani a fixat data sărbătoririi Paştelui după sărbătorirea paştelui evreiesc. Paştele sărbătorindu-se la 31 martie, rezultă că anul acesta Paştele creştin să se serbeze înaintea celui evreiesc. Lucrul acesta, însă, în întreaga Basarabie şi în multe părţi din Moldova, a creat mâhniri şi neînţelegeri în inimile creştinilor, care considerau ca lege că niciodată Paştele creştinesc să nu cadă înainte de cel evreiesc. Citește în continuare »

Posted in Schimbarea calendarului în România - ecouri ale vremii | Leave a Comment »

Nae Ionescu – Pentru reintrarea în Ortodoxie

Posted by mihailmaster pe Februarie 26, 2010

Zis-a oarecare dintre farisei Domnului Iisus Hristos: „Spune Apostolilor Tăi să tacă!”. Iar Domnul Hristos, răspunzândule, au zis lor: „Adevăr zic vouă, că, de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga”. ( Luca XIX, 39-40)

… Fără vrerea lui, numai prin faptul că nu a încetat un singur moment să apere punctul de vedere dreptcredincios, ziarul nostru devine centrul către care se îndreaptă plângerile – şi nădejdile – tuturor ortodocşilor pe cari îi are această ţară. (Şi are mulţi!) Tot felul de întâmpinări prezentate personal, prin telegrame, prin memorii sau pantahuze se adună din toate părţile ţării, mărturisind – împotriva tuturor scepticilor – cât de vie este în popor credinţa. Întâmplările acestea le-am prevăzut… De aceea, tuturor celor cari în scris sau prin viu grai ne întreabă ce mai e de făcut le răspundem că de acum campania aceasta trebuie strămutată de pe tărâmul împotrivirii teoretice pe cel practic, ai organizării unei rezistenţe a dreptcredincioşilor… Două sunt, de fapt, chestiunile în dezbatere, şi anume:

1) Există, pentru un ortodox, putinţa să se împotrivească unei hotărâri a Sinodului? 2) Există, pentru laici, putinţa de a fi, la un moment dat, în mai mare măsură deţinători ai adevărului decât ierarhia ecleziastică? Într-un caz ca şi în celălalt, răspunsul este: DA. Şi iată şi motivele: La chestiunea I. Aşezarea Bisericii creştine nu se sprijină pe un corp de prescripţiuni normative arbitrare şi contractuale, cum e uneori cazul legilor juridice. Ca atare, orice dispoziţie de caracter ecleziastic nu îşi are izvorul nici în util, nici în bine, ci în adevăr. Trăsătura caracteristică şi esenţială a aşezării Bisericii noastre este, prin urmare, Adevărul. De unde urmează că nu urmăm o indicaţie a Bisericii pentru că e a Bisericii, ci pentru că ea exprimă adevărul. (Orice credinţă sau afirmaţie de altă natură este catolică.) Citește în continuare »

Posted in Schimbarea calendarului în România - ecouri ale vremii | 1 Comment »