Părintele Petru Donici (1837-1889)

Din strălucita pleiadă de preoţi, numele cărora este legat de parohia „Sf. Dumitru” din Chişinău, ar trebui să-l pomenim, în primul rând, pe cel pe pământul căruia a fost construită biserica „Sf. Dumitru” – pe preotul Petru Donici.

 

Părintele Pertu Donici este născut în anul 1837. A studiat la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care îl absolveşte în anul 1859, după care este angajat ca profesor la Şcoala Spirituală din Chişinău (Chişinevskoe duhovnoie ucilişce), unde activează până în anul 1872, când este transferat la Şcoala Eparhială de Fete (Eparhialinoe jenskoe ucilişce).

 

La 7 februarie 1860, este hirotonit ca preot pentru catedrala „Înălţarea Domnului” din Chişinău. La 17 ianuarie 1863, este transferat la biserica „Sf. Teodor Tiron” din Chişinău. A îndeplinit şi unele funcţii în conducerea eparhială. Între anii 1863-1872, a fost adjunctul protopopului bisericilor din oraşul Chişinău, între 1874-1876 – membru al Consiliului Pedagogic de pe lângă Seminarul Teologic din Chişinău. În anul 1878 este ales protopop al bisericilor din oraşul Chişinău, iar mai apoi este numit în această funcţie de către Arhiereul Eparhial. În această funcţie a activat până la 2 iunie 1884. Până la sfârşitul vieţii pământeşti a fost membru al Frăţiei „Trei Ierarhi” de la Seminarul teologic din Chişinău. La 1 ianuarie 1881 este ales, de către preoţii din Chişinău, membru al Consiliului Eparhial, aflându-se la acest post până în anul 1884.

 

Pentru activitate rodnică pe tărâmul pedagogic şi pastoral, a fost deseori menţionat de către conducerea eparhială. În anul 1863, a fost decorat cu bederniţă, în 1870 e menţionat cu  binecuvântarea Sfântului Sinod, în 1871, este decorat cu scufie violetă de catifea, în 1876 primeşte camilavcă violetă de catifea, în 1879 primeşte crucea de aur şi insigna „Crucii Roşii”, iar în anul 1883 este decorat cu ordinul „Sfânta Ana” de gradul III.

 

După o boală grea şi îndelungată, pe data de 28 septembrie 1889, trece în lumea celor drepţi. Este înmormântat în cimitirul central din Chişinău, alături de mama, soţia, fiul şi nepotul său.

 

Nicolae Fuştei, Biserica „Sf. Dumitru” din Chişinău 100 de ani de la finisarea construcţiei.”

Arhimandritul Gherman (Ierimcioi) Înfrumuseţătorul Mănăstirii Noul Neamţ

 

Înfrumuseţătorul Mănăstirii Noul Neamţ

(fragment)

 Părintele Gherman s-a născut la 17 aprile, anul 1841 lîngă oraşul Chişinău în familia lui Dumitru şi Elena, care au fost părinţi a opt copii. A fost botezat în acelaşi an cu numele Gheorghe. La vîrsta de 7 ani începe a studia în şcoala din satul natal – Durleşti. La zece ani se lipseşte de mamă. Peste doi ani este admis la şcoala judeţeană din Chişinău. Însă din cauza greutăţilor în familie părăseşte şcoala. În anul 1860 pleacă ascultător în muntele Athosului, unde se nevoeşte trei ani. Întorcîndu-se şi auzind de mănăstirea Noul-Neamţ, vine în satul Chiţcani şi se face ascultător în mănăstire. Aici în anul 1869 la 21 septembrie, este tuns în monahism cu numele Gherman, iar peste un an e hiroronit ierodiacon de Arhiepiscopul Antonie. În timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878 activează în Societatea de Caritate, unde îngrijeşte de ostaşii răniţi şi bolnavi. Pentru merite este decorat cu „Medalia de bronz”. În acelaşi an la 5 noiembrie a fost hirotonit ieromonah de Arhiepiscopul Pavel.

            În anii 1881-1882 este ales în rîndul fraţilor superiori (care participau la conducerea mănăstirii alături de sobor), iar în 1889 este numit blagocinul mănăstirii.În noiembrie 1893, noul stareţ este avansat în rangul de egumen. După alegerea sa în funcţia de stareţ – părintele Gherman, începe activitatea de amenajare a mănăstirii după exemplul înaintaşilor săi, după cum vom urmări. La cererea lui şi după judecarea prin diferite instanţe în anii 1896-1900, mănăstirii îi sunt adăugate 323 desetine de pămînt din moşiile Copanca şi Chiţcani. Pentru meritele sale la 6 iulie 1899, egumenul Gherman este decorat cu „Crucea sinodală”. Iar în mai 1905 egumenul Gherman a fost avansat în treapta de arhimandrit. În acelaşi an este numit în funcţia de blagocin al eparhiei de Chişinău.Înaintează Sfîntului Sinod cererea de a primi banii necesari pentru construcţia noii biserici. În anul 1901 primeşte suma necesară, iar în anul următor, la 17 martie Episcopul Chişinăului Iacob sfinţeşte piatra de temelie a viitoarei biserici în cinstea Adormirii Maicii Domnului. În anul 1905 la 14 august noua biserică a fost sfinţită de Ahiepiscopul Chişinăului Vladimir. Iconostasul bisericii a fost zugrăvit de renumitul pictor din Odesa – Şvaichevici, iar interiorul bisericii a fost pictat de Uşacov.Se dezvoltă considerabil şi gospodăria mănăstirii. Pe pămînturile mănăstirii au fost sădite livezi de fructe. Pentru a alimenta cu apa necesară grădinile, tot în acest an au fost săpate fîntîni arteziene. În timpul părintelui Gherman a fost rezolvată problema alimentării mănăstirii cu apă. Pentru aceasta în anul 1907 este ridicat din piatră un turn pentru apă, fiind instalat şi un motor ce funcţiona cu par. Acum cu apă puteau să se alimenteze şi locuitorii satului Chiţcani, pentru că în centrul satului a fost trasată o conductă şi instalat un robinet. În acest an a mai fost săpată încă o fîntînă, deosebită. În 1904 este construit un corpus cu două etaje, acoperit cu olane marseleze, unde în afară de chilii se aflau cizmăria şi croitoria, cît şi un beci pentru păstrarea murăturilor. În anul 1906 într-o clădire de piatră a fost amenajată moara care aducea şi un bun venit mănăstirii. Este înlocuită luminarea cu cherosină a ogrăzii mănăstireşti pe cea cu gaz. Au fost instalate trei felinare: două în ograda mănăstirii, iar altul în afară unde se aflau încăperile pentru pelerini. Au mai fost ridicate grajduri noi, acoperite cu olane, iar în anul 1908 a fost construit un corpus de piatră destinat pentru meserii.Apogeul activităţii părintelui Andronic pe tărîmul stăreţiei este splendida clopotniţă. Din anul 1907 începe a înainta cereri la adresa Sfîntului Sinod de a fi alocată suma necesară de bani pentru construcţia noii clopotniţe, fiind susţinut şi de Prea Sfinţitul Serafim, episcopul Chişinăului care scria Sfîntului Sinod: „Mănăstirea Noul-Neamţ aduce acelaşi folos ca şi Noul Athos şi poate fi pusă ca model pentru mănăstirile ruse de obşte…”. Cererea a fost aprobată în anul 1909 şi „semnată de către ţar: „De acord”. În acelaşi an a fost întocmit proiectul şi devizul pentru înălţarea noii clopotniţe pe lîngă catedrala mănăstirii Noul-Neamţ din judeţul Bender, în suma de 65.095 ruble şi 03 copeici. A fost anunţat şi stareţul cu un ucaz special. Ridicarea clopotniţei a început în anul 1912, iar în 1914, cănd era pe sfîrşite munca la ea, lucrările au fost suspendate. Clopotul mare cîntăreşte 8.688 kilograme, iar masa totală a celorlalte 12 clopote este de 1.600 kilograme. Ea are „lungimea de 10 metri, lăţimea de 10 metri şi înălţimea de 70 de metri”.

 

www.md.chitcani.ru