Preoţi de ieri preoţi de azi

 Eu mă închin în faţa oamenilor şi le primesc critica…

 (Pavel Borşevschi, ziarul Timpul)

                                                 

 Motto: Un preot oarecare, ce era totodată şi   monah, având faimă de evlavie şi fiind   cinstit de mulţi pentru arătarea cea din  afară, dar înauntru, pe ascuns, se afla  desfrânat şi întinat, săvârşind odată  Dumnezeieasca şi Sfânta Slujbă, când s-au apropiat de Cântarea Heruvicului,   plecându-şi grumazul, ca de obicei   înaintea Sfintei Mese şi cetind: Nimenea nu este vrednic – s-au aflat dintr-o dată    mort, părăsindu-l pre el Sufletul întru o  înfăţisare ca aceasta.

    (Teognost, Filocalia, vol 4, pag. 252 ) 

 

Hristos au Înviat, domnule Borşevschi!

 

Autoportretul domnului Pavel Borşevschi “nefăcut de mână”, ci schiţat de propria sa limbă, într-un interviu acordat de domnia sa în ediţia din Vinerea Mare (!)  – 2007, a cotidianului naţional Timpul, la Clubul elitelor “Kronos”…

    

     În primul rând să precizăm: ce înseamnă totuşi numele acesta – Kronos? Cităm din Dicţionarul de Mitologie Generală, a domnului Victor Kernbach: Kronos – Zeu primordial din mitologia Greacă, întruchipând timpul, cel mai tânăr dintre Titani, născut de Gaia dela Uranos. Din iniţiativa şi cu sprijinul mamei sale îşi mutilează tatăl, uzurpându-i tronul şi punând stăpânire pe univers. Căsătorindu-se apoi cu sora sa Rhea, devine tatăl mai multor copii (Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon), pe care, din teamă de a fi detronat de vreunul din ei, cum făcuse el însuşi, întrucât un oracol îi şi prevestise evenimentul, Kronos îi înghite pe rând, îndată ce se nasc…

     Acesta este numele, subt al cărui egidă apare domnul Pavel Borşevschi, preot al Bisericii lui Hristos, pentru triumful căreia şi-au Jertfit viaţa, după un studiu făcut de unii Creştini, din Istoria prigoanelor asupra Bisericii Creştine şi din Mineele Bisericii: preste 10. 950. 000 (zece milioane nouă sute cinci zeci de mii!) de Mucenici, ucişi pentru Mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos, de către închinătorii şi slujitorii la idoli şi la zei, inclusiv şi la Kronos şi la cei citaţi mai sus. Iar sângele şi patimile înfricoşătoare al acestei mari mulţimi de Sfinţi Mucenici ai Bisericii lui Hristos, nu l-au împiedicat pre acest venerabil domn, care se pretinde că este membru şi chiar slujitor al aceleiaşi Biserici, să vorbească fără de nici o sfială, şi ca un membru al “Clubului elitelor” lui… Kronos. Căci despre semantica şi însemnătatea Duhovnicească a numelor în general, şi al acestui nume în particular pentru Creştini, nici nu trebuie să mai vorbim, încredinţaţi fiind că domnia sa ştie prea bine, fiind printre puţinii “doctori în teologie ai Moldovei”, dacă nu chiar singurul…
     Dar pentru o limpezire mai adâncă a ceea ce înseamnă idolii şi zeii, vă propunem  totuşi un fragment din Viaţa Sfântului Mucenic Chiprian, cel ce mai înainte au fost un mare şi cumplit vrăjitor, mare închinător, mare jertfitor şi mare slujitor la idoli şi la zei, adică la draci:

     Pe vremea împărăţiei lui Deciu, împăratul Romei, era în Antiohia Siriei un filosof şi vrăjitor vestit, anume Chiprian, de neam din Carfaghen, din părinţi ne credincioşi, care au fost dat din copilărie spre slujba păgânescului şi ne curatului lor zeu Apolon. La vârsta de şapte ani, îl încredinţară la vrăjitori, spre învăţarea meşteşugului vrăjitoriei şi a drăceştii înţelepciuni. Iar după zece ani dela naşterea sa, Chiprian au fost trimis de părinţii lui spre săvârşirea jertfei pre muntele Olimpului, pre care păgânii îl numeau locuinţă zeiească, căci acolo se afla ne numărată mulţime de idoli, întru care mulţi diavoli locuiau.

     Chiprian au învăţat în acel munte înalt, mult meşteşug diavolesc, căci ştia felurite năluciri drăceşti: se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vântul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune în răsaduri, grădini şi câmpii, a aduce vătămari şi răni asupra oamenilor, şi se învăţase la înţelepciunea cea pierzătoare, şi prea rea lucrare diavolească. Şi au văzut el acolo în muntele Olimpului, ne numărate pâlcuri drăceşti împreună cu stăpânul Întunericului, împrejurul căruia unii săltau, aţii slujeau, alţii chiuiau, lăudând pre stăpânul lor, iar alţii erau trimişi în toată lumea spre înşelarea noroadelor. Au văzut acolo pre toţi zeii şi zeiţele păgâne, şi felurite năluciri şi vedenii drăceşti (Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie, ziua a doua).

     În al doilea rând, să vedem dacă cu adevărat domnia sa este Creştin şi Preot al Bisericii lui Hristos, după cum dânsul se pretinde. Dar mai întâi să-i punem o întrebare retorică: domnule Borşevschi, ce împărtăşire poate să aibă Kronos cu Hristos, adică Întunericul cu Lumina? Ştiute fiindu-vă probabil Cuvintele din Sfânta Scriptură, că: Ziua zilei vesteşte Cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă (Ps. 18, ver. 2). Căci nu cunoaşterea este lumină, ci Lumina este Cunoştinţă, pentru că toate sunt în Lumină, prin Lumină şi din Lumină – ne învaţă Sfântul Simeon Noul Teolog, în ale sale Cateheze (Cateheza 28, pag. 295).

      Domnul Borşevschi spune deschis la toata lumea: Mi-e totuna ce să mănânc în Post şi nici măcar nu-mi place mâncarea de post. Eu de fapt sunt carnivor…Iar Canoanele Sfinţilor Apostoli (Can. 69) şi ale Sfinţilor Părinţi ne spun: Dacă un episcop, preot, diacon, ipodiacon, citeţ sau psalt, nu ar posti în Sfânta Patruzecime a Paştilor, Miercurea şi Vinerea (şi mai târziu Lunea, adăugată de Canoanele Sfinţilor Părinţi), şi în celelalte Posturi de preste an, să se caterisească. Laicul să se afurisescă.

     Iată pentru comparaţie şi un fragment din Viaţa Sfântului Mucenic Eustaţie dela Vilna: Dar fericitul tânăr Eustaţie, după ce au lepădat păgâna şi nebuna lor credinţă şi au primit Sfântul Botez, de atunci şi-au păzit perii capului său şi ai bărbii ne raşi. Şi văzându-l voievodul, l-au întrebat: Oare eşti Creştin? Şi după ce Sfântul au mărturisit pre faţă că este Creştin, voievodul s-au îndrăcit de mânie şi, vrând să întoarcă pre Sfânt dela gândul lui cel bun, mai întâiu l-au silit sa mănânce carne. Iar el nu numai că nu au vrut să mănânce, dar nici cu ochii n-au vrut să se uite la ea, pentru că era Postul cel dinaintea Naşterii lui Hristos şi era Vineri. Aceasta văzand-o voievodul, mai mult s-au aprins de mânie şi au poruncit ca să-l bată cu toiege de fier fară de milă pre Sfântul tânăr. Iară el, fiind bătut fară de cruţare, răbda cu atâta bărbăţie, încât nu numai că nu se văita, dar nici nu vărsa lacrimi, ci mai vârtos mulţămea lui Dumnezeu, că l-au învrednicit a pătimi pentru Numele Lui Cel Sfânt.

     O răbdare bărbătească ca aceia a Mucenicului, au pornit spre mai multă mânie pre voievod, care au poruncit sa-i toarne apă rece în gură – fiind iarnă cumplită – încât, se învineţise trupul lui de gerul cel mare. Dar nici atunci nu s-au supus Sfântul voievodului, ca să mănânce carne în timpul Postului. De aceia voievodul au adus şi mai multe şi cumplite munci asupra lui. Pentru că au poruncit să-i sfărâme oasele picioarelor, gleznele şi fluierile până la genunchi, iar perii capului împreună cu pielea i-au jupuit-o şi i-au tăiat nasul şi urechile. În nişte munci ca acestea au petrecut Sfântul trei zile, însă ca şi cum ne simţind durerile, nu se tulbura, ne arătând nici un semn de scârbă pre faţa sa, ci vorbea cu dragoste către oarecare Creştini, care plângeau pentru pătimirea lui (Vieţile Sfinţilor pe Aprilie, pag. 168).

     Iar Sfântul Ierarh Călinic dela Cernica, prinzând odinioară pre un călugăr ce îşi frigea în chilia sa o bucată de carne, l-au mustrat, zicându-i: Hoitarule! Nu te-ai mai săturat de hoit? Nu vezi că faci mâncare viermilor şi putoare?..

     Domnul Borşevschi îl defaimă în acest interviu pre episcopul Petru, iar Canonul 55 al Sfinţilor Apostoli, ne spune: Dacă un cleric ar defăima pre un episcop, să se caterisească, deoarece: “pre căpetenia poporului tău, nu trebuie să o vorbeşti de rău”.

     Departe de noi ideea de a lua aprărea grozăviilor acestui episcop, pre care, chiar dela pima apariţie “spectaculoasă” a lui la Biserica din Nisporeni, l-am asemănat într-o conversaţie particulară cu un Cuvios Bătrân, ce era alarmat de descinderea căzăcesacă a lui Petru: cu “Marele Inchizitor”. Titlu de altfel, confirmat pe deplin de dânsul, prin faptele-i ulterioare, dar chiar şi de titlul din ziarul Timpul, după atacul cu ouă din Ianuarie, asupra redacţiei acestui ziar. Însă adevărul acesta este: că astăzi nici episcopii şi nici clericii nu mai respectă niciun Canon şi nicio Lege. Nici Petru, şi nici Pavel.

     Domnul Borşevschi spune: Stilul nu este o Dogmă. Da, nu este o Dogmă, dar este un Cadru dogmatic, care asigură buna funcţionare fără de abateri şi rătăciri a întregului Aşezământ de Lege al Domnului Hristos. Şi să nu uităm, că acest Stil Vechiu, s-au desăvârşit şi cristalizat în timp, stropit fiind de sângele mai multor Mucenici şi care până la urmă au fost întărit de Duhul Sfânt, prin Sfinţii Părinţi, la cele Şapte Soboare Ecumenice a toată lumea, şi deci: este Sfânt. Iar a lipsi pre Creştini de acest Cadru, este totuna cu a lăsa via fără de hăragi şi când vine vântul cel mare, ştim cu toţii ce se întamplă cu o asfel de vie…
     Domnul Borşevschi spune că se “odihneşte” uitându-se la televizor, dar iată ce înseamnă televizorul pentru Sfinţii Părinţi: “icoana vorbitoare a fiarei”: “Şi s-a dat ei a da duh chipului (icoanei) fiarei, ca să şi grăiască chipul fiarei” (Apoc. cap.13, ver.15); “diavolul pre masă şi coarnele pre casă”: “Drаgа Popii, va veni o vrеmе, când diavolul vа stа рrе masă, iar cоаrnеlе îi vоr stа рrе casă (Părintеlе Inochentiе delа Baltа”(+1917); “urâciunea pustiiri în locul cel Sfânt”: “Urâciunеа Pustiirii va sta în locul cel Sfânt, dar nu în Biserică, ci în fiecare casă de om, în ungheraş, acolo unde astăzi sunt atârnate Sfintele Icoane, аtunci vor sta “podoabele” lui antihrist, pentru înşelarea oamenilor. Şi-i va arăta pre spurcaţii linguşitori şi ademenitori ai lumii acesteia, care îi vor înşela pre oamenii cei depărtaţi de Dumnezeu, făcând felurite semne şi minuni minciunoase. Şi după aceştia, se va ivi şi antihristul şi pre el îl va vedea toată lumea în acelaşi timp (аdică lа televizor). Iar mulţi dintre oameni vor zice: Noi avem nevoie să vedem şi să ascultăm noutăţile. Şi iată că la noutăţi se va ivi şi antihristul…” (Sfântul Lavrentie dela Cernigov (+1950) şi… aşa mai departe. Noi nu vom cita aici chiar toate “epitetele” tembelizorului, crezând că acestea sunt suficiente şi convingătoare. Vom mai adăoga doar, că este bine cunoscut faptul, că astăzi cinematograful şi televiziunea, radioul şi chiar presa scrisă, sunt instrumentul cel mai eficace în manipularea directă şi subliminală a conştiinţei “omului modern”.

     Domnul Borşevschi nu spune: eu mă liniştesc cetind o Rugăciune, un Acatist, Cinstitul Paraclis al Maicii Domnului, o Viaţă de Sfânt, cum îi şade bine unui Creştin, ca prin aceasta să-i îndemne şi pre cetitori la aceleaşi fapte, ci anume aşa: pivesc la TV, la poveşti, la “Morozka” şi la “Cot v sapogah”, le privesc des şi pvivindu-le, mă odihnesc…

     Domnul Borsevşchi spune: Eu pre Hristos modern nu-L văd, şi nici pre Maica Domnului în blugi şi cu cercei nu mi-o închipui. Dar nici noi nu putem să ni-l închipuim pre Apostolul Pavel, de exemplu, uitandu-se la “Cot v sapogah”…   

     Nu vom enumera aici chiar toate liniile, liniuţele şi umbrele dure, şi mai moi, ale acestui autoportret-robot, făcut în pripă de faimosul slujitor al Bisericii, cu alură de cazac încruntat (după fotografiile din ziar), venerat la noi în moldo-ivaniuşia (vorba d-lui Tănase), drept “om de elită”. Că, de, acuma tot e la modă acest cuvânt la Chişinău: case de elită şi chiar cartiere întregi de elită, maşini de elită, magazine de elită, mâncare şi băutură de elită, biserici de elită, curve de elită, mănăstiri de elită şi încă multe, multe altele, şi toate de elită, la fel ca pre vremea lui Noe, înainte de Potop… Şi de ce atunci, s-au întrebat unii isteţi de pe la noi, să nu fie şi “oameni de elită”, şi “preoţi de elită”, “călugări şi călugăriţe de elită” şi chiar “mitropoliţi de elită” (vezi revista VIP Magazin, din decembrie 2006, pag. 32-37)?..

     Este regretabil faptul, că un distins domn, ce se pretinde urmaş al Sfinţilor Apostoli (pentru comparaţie cetiţi Vieţile Sfinţilor Apostoli), conştient sau nu, nu contează, indirect îndeamnă Creştinii dela tribuna unui asemenea important ziar pentru vorbitorii de limbă Română, din toată lumea, să se lepede de cele mai puternice arme împotriva diavolului: Postul şi Rugăcunea, şi chiar de Stilul Vechi, fără de nici o frică şi sfială înaintea lui Dumnezeu şi a Creştinilor. Oare chiar să nu ştie distinsul “doctor în teologie” Cuvântul Mântiutorului din Sfânta Evanghelie, că: Cel ce va face şi va învăţa, acela mare se va chiema la Împărăţia Ceriurilor?!

    

     Şi, în loc de încheiere:

Domnul Borşevschi spune: nu mă voi împărtăşi niciodată cu un asemenea episcop. Iar noi vă întrebăm, domnule Borşevschi: dar noi, cum rămânem, vom putea oare sa ne mai împărtaşim cu un asemenea preot, caterisit de cel puţin două Canoane ale Sfinţilor Apostoli şi care cu o totală lipsă de responsabilitate pentru efectele Duhovniceşti ce le pot avea cuvintele sale ne cugetate, asupra Sufletelor, şi uitând cu desăvârşire că totuşi este un preot, un duhovnic, şi lumea se uită la “ce zice popa”, îi îndeamnă pre Creştini la asemenea fapte? Dumnezeu ştie, doar dacă printr-o ne grăită Minune a Lui, acest domn stimat de atâta lume cumsecade, se va Căi şi se va îndrepta. Amin.

     Şi, Dumnezeu să vă ajute “părinte”, să puneţi început Bun.   

 

Hristos au Înviat din morţi, domnule Borşevschi, şi Înviere au dat la toţi, din somn treziţi-vă, sculaţi, şi-ntru Lumină vă-mbrăcaţi!

 

20-29. 04. 2007, Chişinău, Botanica.  

Dumitru Lăpuşneanu, Creştin din parohia dumneavoastră

 

P.S. Material primit de pe adresa :  nae@yahoo.com

Scrisoare deschisă către domnul Pavel Borşevschi